Dragul meu frate,
1. (5727) –
Said ibn al-Haris relatează: „L-am auzit pe Ibn Umar (radıyallahu anhümâ) spunând:
„Nu v-a fost interzis să faceți promisiuni? Profetul (pace fie cu el) a spus:
„O promisiune/o jertfa nu grăbește sau întârzie un eveniment. Ea doar scoate bunuri de la cel lacom.”
[Buhari, Kader 6, Eyman 26; Muslim, Nezr 3, (1639); Abu Dawud, Eyman 26, (3287); Nasa’i, Eyman 24, (7, 15, 16).]
.2. (5728)-
Abu Hureyra (r.a.) relatează: „Profetul (s.a.v.) a spus:
„Votul/promisiunea nu apropie de omul mortale niciun lucru pe care Dumnezeu nu i l-a destinat. Votul/promisiunea este doar în conformitate cu destinul. Datorită votului/promisiunii, se ia de la cel zgârcit ceea ce el nu ar vrea să dea de bună voie.”
[Buhari, Kader 6, Eyman 26; Muslim, Eyman 7, (1640); Abu Dawud, Eyman 26, (3288); Tirmizi, Nuzur 10, (1538); Nasa’i, Eyman 25, (7, 16).]
Explicația Hadithului:
1.
Primul hadis pe care îl analizăm prezintă doar partea de răspuns la o întrebare, fără a arăta întrebarea în sine. Potrivit lui Hakim în „Müstedrek” și altor surse, un om pe nume Mes’ud ibn Amr l-a întrebat pe Ibn Umar (radıyallahu anhümâ):
„O, Abu Abdirrahman! Fiul meu era în Persia, împreună cu Omar ibn Ubaydullah ibn Ma’mer. Acolo a izbucnit o epidemie violentă de ciumă și holera.”
„Dacă Dumnezeu mă protejează pe mine și pe fiul meu de acest necaz, voi merge la Mecca pe jos și voi face pelerinajul.”
Am făcut o promisiune (nazar) și am spus: „Dacă fiul meu se va vindeca, voi face tavaf (circumlambula)“. Fiul meu a venit la mine bolnav, apoi a murit. Ce părere aveți despre asta (trebuie să fac tavaf obligatoriu)?
a întrebat. Iată răspunsul pe care l-a primit la această întrebare:
„Nu v-a fost interzis să vă plimbați pe străzile din zona interzisă?”
La sfârșit
„…Îndeplinește-ți promisiunea!”
der.
2.
Cei mai mari teologi au avut opinii divergente cu privire la interdicția exprimată în acest hadit.
* Unii au luat în considerare doar sensul literal al hadith-ului, afirmând că nezr (recitarea cu voce tare) este mekruh (descurajat).
* O parte din ei au interpretat hadisul.
** Ibn al-Athir, în al-Nihāya, spune: „Interdicția de a face o promisiune (nazar) apare repetat în hadisuri. Aici, hadisul reprezintă o întăreștere a împlinirii promisiunii (nazar) și o interdicție (tahzir) de a neglija obligația asumită prin nazar. Dacă sensul hadisului ar fi fost interdicția (zecr) de a face nazar, ar fi însemnat anularea valabilității nazarului și eliminarea necesității împlinirii lui. Întrucât, nazarul interzis ar fi păcat (mâsiat) și nu ar trebui împlinit.”
(Însă îndeplinirea promisiunii este un fapt stabilit prin versete. Deci)
Trebuie să înțelegem hadisul pe care l-am citat astfel: „Îi informăm că împlinirea promisiunii nu le va aduce un beneficiu imediat, nici nu va elimina vreun rău de pe ei, și nici nu va schimba destinul lor predeterminat de Allah.”
El/Ea spune:
„Nu vă faceți promisiuni cu credința că prin ele veți obține ceva ce Allah nu v-a destinat sau că veți anula prin ele un hotarâm just al lui Allah. Dacă vă faceți promisiuni fără o astfel de credință, îndepliniți-le, căci veți fi răspunzători pentru promisiunile făcute.”
Ibn Hajar consemnează în en-Nihaye opinia conform căreia, înainte de Ibn al-Asir, alți savanți au împărtășit acest punct de vedere. De exemplu, Abu Ubayd a spus:
„Scopul interdicției și a avertismentului din hadis nu este de a afirma că promisiunea/văditul este un act păcătos. Dacă promisiunea/văditul ar fi interzisă și păcătoasă, Dumnezeu nu ar fi poruncit îndeplinirea ei, nici nu ar fi lăudat pe cei care își îndeplinesc promisiunile/văditurile. Mai degrabă, în opinia mea, sensul hadisului este de a ridica prestișul promisiunii/văditului, de a sublinia seriozitatea sa, astfel încât să nu fie luată de amint, să nu se facă neglijență în îndeplinirea ei, să nu se abandoneze îndeplinirea promisiunii/văditului, să nu se evite îndeplinirea promisiunii/văditului.”
** Imam Malik,
a hotărât că este reprehensibil să promisiunei să faci ceva pe viața ta. În acest caz, acea lucrare nu este făcută cu bucurie în inimă.
** Ibnul-Mubarek:
„Promisiunea/văditul legat de ascultare este bun, promisiunea/văditul care duce la păcat este dezaprobat, interzis.”
a spus.
** Unii savanți:
„Să fie pe cont meu să fac asta, pentru Allah.”
El nu a văzut niciun rău în promisiunile făcute fără a fi condiționate, afirmând că este o faptă merită recompensă. Majoritatea consideră că aspectul reprobabil al promisiunii constă în impunerea de condiții:
„Dacă Dumnezeu mă vindecă, voi recita atâtea rugăciuni.”
ca în expresia: „Acest jurământ va face ca ceea ce îmi doresc să se producă”. Persoana care face un astfel de jurământ, din ignoranță, crede că acest jurământ va face ca dorința sa să se îndeplinească sau că, din cauza promisiunii și jurământului, Allah va îndeplini dorința sa. Se afirmă că aceasta este o mare greșeală, chiar o greșeală care se apropie de blasfemie. Al-Qurtubi este preocupat de acest aspect.
** S-a spus că interdicția din hadit se referă la persoanele despre care se știe că nu vor îndeplini promisiunea pe care au făcut-o.
** Unele:
„Ceea ce conduce la bine este bine, iar ceea ce conduce la rău este rău.”
a interpretat hadisul pleând de la acest principiu.
3.
Ibn Arabi afirmă că hadisul conține un argument care demonstrează că cel care face o promisiune (nazar) este obligat să o îndeplinească. Potrivit lui, hadisul…
„Din cel care face o promisiune, dar este lacom, se scoate bunurile.”
Această afirmație indică faptul că îndeplinirea promisiunii este obligatorie. „Fiindcă, spune el, dacă cel lacom ar fi avut libertatea de a nu o îndeplini, ar fi continuat să nu o îndeplinească din cauza lacomiei sale.”
4.
Cu acest hadis
„Darul de caritate alungeste moartea rea.”
Între aceste hadisuri pare să existe o contradicție aparente. Cei erudiți au explicat acest aspect astfel: „Darul de caritate este o cauză care împiedică o moarte rea. Și cauzele, ca și efectele, sunt predestinate (prestabilite, determinate).” Așa cum a spus Profetul (pace fie cu el):
„Poate ruqya să schimbe destinul lui Allah?”
celui care întreabă:
„Și asta este din destinul lui Allah.”
a răspuns. Într-adevăr, după ce Omar a decis să nu intre în zona afectată de ciumă,
„Încă mai fugiști de destinul lui Allah?”
la care a formulat obiecție
„Fugim din destinul lui Allah spre destinul lui Allah.”
și răspunsul său este similar cu răspunsul Profetului.”
5.
Ibn Arabi asemuiește vœul cu „rugăciunea”:
„Rugăciunea nu schimbă destinul, dar rugăciunea face parte din destin.”
Totuși, rugăciunea este recomandată, în timp ce votul este interzis. Motivul este că rugăciunea este o formă de închinare urgentă, imediată, în care se vede clar adresarea lui Allah, umilința, supunerea. Nu este aşa în cazul votului, unde închinarea este amânată până la împlinirea dorinței, iar fapta este lăsată la discreția momentului necesar.
6.
Hadisul arată că faptele bune făcute cu intenție sinceră sunt mai bune decât cele făcute ca vot/promisiune. Prin urmare, hadisul încurajează sinceritatea în faptele bune, să le facem doar pentru a face plăcere lui Allah.
7.
Hadisul condamnă, de asemenea, lăcomia. De asemenea, se înțelege că cineva care îndeplinește ceea ce este poruncit și evită ceea ce este interzis nu poate fi numit bahil (lăcom).
(vezi Prof. Dr. İbrahim Canan, Kütüb-ü Sitte Tercüme ve Şerhi, vol. 16, secțiunea NEZR)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
