Dragul meu frate,
În Coran, de multe ori
„înapoi”
exprimat prin conceptul de
„resuscitare”
Ideile că ziua judecății va veni, că această resurecție va avea loc o singură dată și că o întoarcere în lumea de pe pământ după moarte va fi imposibilă sunt exprimate cu o claritate care nu lasă loc nici măcar la îndoială.
Reîncarnare
în dicționar
metempsihoză, reîncarnare, reîncarnare (1), trecerea sufletului dintr-un corp în alt corp după moarte, uneori de la om la animal, de la animal la om, migrația sufletului
(2) sunt sensurile sale. Rădăcina cuvântului provine din cuvântul care înseamnă incarnare, îmbrăcarea cu un corp.
„încarnare”
Astfel, reîncarnarea înseamnă a se reîmbodi. Renașterea (Renaissance) are același sens.
Deși în dicționar are același sens cu metempsihoză, în special conform cu unele grupuri care susțin această idee în prezent, reîncarnarea este utilizată într-un sens diferit și mai specific. Potrivit acestora, în reîncarnare nu există regresie sau trecere în corpuri de animale. Din acest punct de vedere, reîncarnarea este complet diferită de metempsihoză și transmigrația, adică trecerea sufletului în corpul altui ființă, mai mult întâlnită în doctrinele orientale. Acești indivizi, pe care i-am putea numi neo-metempsihoziști, susțin că reîncarnarea nu are niciun legământ cu metempsihoza din filosofia și religiile indiene, nici ca scop, nici ca principiu. Întrucât metempsihoza nu conține ideea de evoluție; este vorba despre un ciclu de veni-merge bazat pe pedeapsă și recompensă. Reîncarnarea, pe de altă parte, presupune revenirea pe pământ a sufletelor care nu s-au eliberat de legăturile lumești, pentru a evolua.
Existenta,
La fiecare reîncarnare, individul se confruntă cu o situație care este rezultatul cumulativ al vieților sale anterioare. Se acceptă că în evoluție nu se revine niciodată la nivele inferioare (nu există retrogradare). (4)
Potrivit acestei credințe superstitioase, susținută în prezent mai ales de mișcările spiritualiste, sufletele care nu au evoluat spiritual și nu au atins maturitatea vor reveni pe pământ de mai multe ori, până când vor evolua. Însă, analizând atent, se va observa că concepțiile moderne despre reîncarnare nu sunt altceva decât o nouă formă a credinței în metemcoza, o credință veche și superstitioasă, întâlnită mai ales în religii indiene, prezentată în haine moderne.
Unele persoane din Turcia care susțin reîncarnarea, influențate de interpretarea unor versete din Vechiul Testament și Evanghelii, făcute de reprezentanți ai aceleiași idei în Occident, în sensul teoriei reîncarnării, au căutat în Coran versete pe care să le interpreteze în acest sens, interpretând aceste versete cu interpretări bizare, complet lipsite de legătură cu sensul lor real, în concordanță cu propriile opinii. Eforturi similare făcute în trecut pentru a susține reîncarnarea au constituit un alt punct de sprijin pentru ei. Însă Coranul respinge reîncarnarea în mod clar, fără a lăsa loc de interpretări. Este evident că, în timp ce versete clare pe acest subiect sunt prezente, ignorarea lor și căutarea sprijinului pentru această teorie prin interpretări forțate ale altor versete reprezintă o abordare extrem de greșită.
Apropierea corectă este,
Când există versete cu sens clar (muhkem) și, în același timp, versete cu sens ambiguu (müteşabih) pe un anumit subiect, se încearcă să se interpreteze versetele cu sens ambiguu în lumina celor cu sens clar, luând ca principiu de bază versetele cu sens clar. Majoritatea versetelor pe care le vom prezenta în acest articol sunt clare pe acest subiect și indică că nu există o revenire pe pământ. (5)
A. Respingerea cererilor de a reveni pe Pământ
În Coran, de multe ori
înapoi
Ideea de resurecție, exprimată prin conceptul de „ziua judecății”, este clară și nediscutabilă: resurecția va avea loc doar o singură dată, iar revenirea în lumea de pe pământ după moarte este imposibilă. Există numeroase versete care clarifică acest aspect. Unele versete descriu acest moment la ora morții, altele în timpul judecății finale, altele în momentul în care se vede iadul, iar altele chiar după intrarea în iad, exprimând dorința necredincioșilor de a reveni pe pământ, dorință care este respinsă categoric (nu!).
a. Refuzul cererii de a reveni pe Pământ după moarte
Prima situație, adică respingerea dorinței de a se reveni pe pământ în momentul morții, care este considerat ca poarta de intrare în lumea de dincolo, este exprimată în diverse versete. Versetul următor este clar și categoric pe acest subiect:
„Și când moartea vine să-l cuprindă pe unul dintre ei, el zice:
„Doamne, trimite-mă înapoi! Ca să fac fapte bune în viața mea pe pământ, pe care am petrecut-o în zadar.”
Bănuialăr! Ea nu este altceva decât o vorbă goală pe care o rostește. Iar intre ei si ei, pană la ziua in care vor fi resuscitati, se află un loc de trecere.
(Al-Mu’minun, 23/99-100).
Acest verset din Coran afirmă clar și categoric că o revenire pe pământ este imposibilă, subliniind că dorința de a reveni pe pământ este o vorbășenie lipsită de sens, și o reiterează.
„este doar o vorbă goală pe care o rosteste”
a fost poruncit (6), subliniindu-se astfel că Dumnezeu nu a făcut niciodată o promisiune de acest fel și că rugămintea nu va fi niciodată acceptată.
„Între ei și Ziua Învierii se află un loc de trecere, un loc de trecere pe care nu îl vor depăși niciodată.”
Expresia indică că, până la ziua în care vor fi resusctați, vor avea în fața lor un Berzah (7) (un obstacol care le împiedică să revină pe lume), astfel că vor exista într-o altă dimensiune a vieții, între lumea de aici și lumea de dincolo, și nu vor putea reveni pe lume.
„Așa cum un copil care a ieșit din pântecul mamei nu se mai poate întoarce înapoi, nici o suflet care a părăsit viața de pe pământ și a intrat în viața din mormânt nu se va mai putea întoarce de acolo.”
(8) Astfel, cuvântul „berzah” din acest verset indică, de asemenea, că nu va exista o întoarcere la lumea de pe pământ.
Întrucât era un om dintr-o regiune unde credința în reîncarnare era larg răspândită, Iqbal,
„Trebuie să acordăm atenție a trei puncte care sunt clar explicate în Coranul Luminos și care nu lasă loc niciunei confuzii.”
după ce a spus asta, în al doilea punct
„Potrivit Coranului, revenirea în acest lume este imposibilă. Acest aspect este explicat clar în versetul de mai jos.”
El a menționat versetul pe care l-am prezentat mai sus, referindu-se la (9).
Pornind de la această declarație clară
„Acest verset afirmă că sufletul nu se va întoarce în corpul din care a plecat, nu că se va întoarce pe pământ.”
(10) sau
„Nu este o dovadă că reîncarnarea nu există, ci că dorința celor care vor să revină continuu în lume pentru a-și compensa deficitele este refuzată.”
Incoerența afirmațiilor precum (11) este evidentă. Întrucât versetul nu conține niciun indiciu referitor la dorința de a reveni la corpul anterior, nici la faptul că cel care a rostit aceste cuvinte ar fi venit în lume de mai multe ori. Dacă această dorință ar fi fost exprimată de cineva care a venit în lume de mai multe ori, atunci ca răspuns ar fi trebuit să se spună…
„Nu a fost trimis în lume de atâtea ori?!..”
Se folosea un stil de exprimare de genul: „Așa cum ai negat, așa vei fi pedepsit”. Într-adevăr, într-un verset similar, celui care îndoia a fost răspunse astfel:
„Nu v-am dat o viață suficientă ca să vă gândiți și să vă sfătuiți? Și nu v-a avertizat nici un profet?”
(Fâtır, 35/37).
Și în acest verset se vorbește despre faptul că omului i se dăruie o viață suficientă pentru a medita și a primi sfaturi, nu despre a veni de mai multe ori pe lume. Astfel, se precizează că fiecărei persoane i se acordă o perioadă de timp – lungă sau scurtă – în care să mediteze și să primească sfaturi. Dacă această perioadă nu ar fi fost suficientă și ar fi fost necesară o reîncarnare, aceste expresii nu ar fi fost folosite în verset.
Există și alte versete asemănătoare versetului de mai sus:
„Căci ei vor fi pedepsiți, iar necredincioșii
„Doamne, dă-ne un pic de răgaz, ca să ascultăm chemarea Ta și să fim supuși profetului Tău!”
îi avertizează pe oameni cu privire la ziua în care vor vorbi.”
(Ibrahim, 14/44),
„Cheltuiți din mijloacele pe care v-am dat să le aveți, pe calea lui Allah, înainte ca moartea să vă surprindă! Când moartea vă va surprinde:
„Doamne, dă-mi un mic amânament, să văd cum voi face fapte bune, cum voi fi cu adevărat din cei cu credință!”
Dar Allah nu amână termenul de moarte a niciunei ființe, chiar dacă ar vrea să o facă. Allah este Omniscient cu privire la tot ce faceți.”
(Al-Munafiqun, 63/10-11).
Aceste versete arată că nu există o revenire pe pământ. Întrucât scopul reîncarnării este completarea evoluției, dacă această afirmație ar fi adevărată, nu ar trebui să se acorde o a doua șansă de a deveni un om bun celui care face o astfel de cerere?! Însă, nu numai că nu este permisă o revenire pe pământ, ci nici măcar nu este permisă amânarea morții. Această situație:
„Dumnezeu nu amână niciodată moartea cuiva căreia i-a venit ceasul…”
Acest lucru este exprimat clar în versetul: Și acest verset susține acest punct de vedere:
„Când vine momentul stabilit de Dumnezeu, nu mai poate fi amânat.”
(Nuh, 71/4).
Aceste versete declară în mod clar că nu va exista reîncarnare. Întrucât moartea iminentă nu este amânată, nu se acordă timp suplimentar, o astfel de cerere, formulată după ce moartea a intervenit, nu ar fi niciodată acceptată. Dacă o astfel de cerere ar fi fost acceptată, ar fi fost îndeplinită înainte de moarte.
Atâta timp cât Dumnezeu nu le permite să revină pe pământ, nu este posibil ca oamenii să obțină aşa ceva prin propriile eforturi. După cum se arată în versetul:
„Să vedem! Când sufletul ajunge la gât, voi, care stați lângă cel care moare, priviți. Noi, însă, suntem mai aproape de el decât voi, dar voi nu vedeți. Ei bine, dacă nu aveți niciun socoteala de dat în viața de apoi, dacă sunteți consecuenți în afirmațiile voastre, aduceți înapoi sufletul care pleacă!”
(Al-Waqi’ah, 56/83-87).
Acest stil de exprimare, care afirmă că nu există cale de întoarcere, închide complet ușa speranței în acest sens.
b. Respingerea cererii de a reveni pe Pământ în Ziua Judecății Finale
În versetul următor se menționează că dorința necredincioșilor de a se întoarce în lumea de pe pământ, în Ziua Judecății, când vor fi trași la răspundere pentru faptele lor, nu este altceva decât un simplu regret:
“…
„Oare acum mai avem mijlocitori care să mijlocească pentru noi, sau să fim trimisi înapoi în lume ca să facem alte fapte decât cele pe care le-am săvârşit?”
Ei s-au păguit singuri, iar lucrurile pe care le-au inventat au dispărut.”
(Al-A’raf, 7/53).
Astfel, cu acest verset, cererile necredincioșilor de a se întoarce în lume, pe care le-au formulat pe câmpul de judecată, sunt respinse, iar lor li se comunică că nu va exista nici un mijlocitor, nici o întoarcere în lume.
c. Refuzul cererii de a se întoarce pe Pământ în timpul vizitei la Iad
“… Sau când va vedea pedeapsa,
„Aș fi vrut să am o altă șansă să mă întorc și să fiu de partea celor buni.”
Ferește-te de ziua în care va spune asta.”
(Zümer, 39/58),
„Ei au fost opriți în fața focului,
„O, să ne fi trimis Dumnezeu înapoi pe pământ, ca să nu mai negaăm versetele Domnului nostru și să fim credincioși!”
Dacă ai vedea ce spun! Nu! Au fost dezvăluite lucrurile pe care le ascundeau (păcatele). Chiar dacă ar fi trimise în lume, ar repeta cu siguranță lucrurile de care au fost avertizate. Ei sunt cu siguranță mincinoși.”
(Al-An’am, 6/27-28).
În acest verset
„Chiar dacă ar fi trimise în lume, ar repeta cu siguranță lucrurile de care au fost avertizate. Ei sunt cu siguranță mincinoși.”
Această afirmație este de o importanță crucială în contextul subiectului nostru. Prin ea se arată că, chiar dacă ar fi trimise din nou pe pământ, ar comite din nou aceleași greșeli și ar încălca interdicțiile lui Dumnezeu, justificând astfel lipsa lor de a fi trimise din nou pe pământ,
înțelepciunea a fost declarată.
d. Refuzul cererii de a reveni pe Pământ în timp ce se află în Iad
“
„Doamne, scoate-ne din iad! Căci, dacă ne vom întoarce (la vechile noastre obiceiuri și păcate), vom fi cu adevărat dintre cei nedrepți!”
A ordonat: „Încetați de vorbit! Nu vorbiți!”
(Al-Mu’minun, 23/107-108).
„Doamne, dă-ne putere să facem fapte bune pe care nu le-am făcut până acum.”
(Fâtır, 35/37),
„Cei care îi urmează (pe cei răi) spun:
„Ah! Doamne, să fi fost bine să mai fi trăit o dată pe pământ, ca să fugim noi de ei (de cei răi), așa cum ei fug acum de noi!”
Iată cum Allah le arată că faptele lor vor fi sursă de regret și de întristare, și ei nu vor ieși din foc.”
(Al-Baqara, 2/167).
Acest verset final anunță că, pe lângă cererile lor de a se întoarce în lumea pământească, nici măcar dorința lor de a muri și de a fi eliberați de chinurile iadului nu va fi îndeplinită, ci, dimpotrivă, vor rămâne nemuritori în iad pe vecie.
După cum se vede, în toate cele patru situații, dorința păcătoșilor și necredincioșilor de a se întoarce pe pământ a fost respinsă categoric, fiind clar precizat că acest lucru nu se va întâmpla. Prin urmare, este evident că, după aceste versete clare, a încerca să interpreteze greșit anumite versete, atribuindu-le sensuri contrarii, este o conduită greșită.
Aici,
„Cum călătoria înapoi pe Pământ este imposibilă, de ce fac o astfel de dorință?”
Putem răspunde la întrebarea care ar putea să ne vină în minte astfel: Aceste dorințe ale lor se datorează fie faptului că nu știu că o astfel de situație este imposibilă, fie că, deși știu că este imposibilă, o exprimă din cauza regretelor lor extreme. Căci se poate dori și ceva imposibil.12 Putem să ne mai gândim și la asta: deși știu că este imposibil să se întoarcă pe pământ, nu au alt remediu pentru a scăpa de situațiile teribile cu care se confruntă, de aceea, știind că este imposibil, sunt nevoiți să-și dorească acest lucru.
B. Alte versete care resping revenirea pe pământ
Pe lângă versetele de mai sus, există multe alte versete care exprimă clar sau implicit ideea că nu există o revenire pe pământ. Vom încerca acum să prezentăm ceea ce am putut deduce din aceste versete.
„Nu văd ei că am nimicit multe comunități înainte de ei? Ei nu vor mai reveni la fel.”
(Yâsîn, 36/31)
Versetul afirmă clar că persoanele distruse nu s-au întors ulterior pe pământ. Ținând cont că popoarele distruse sunt considerate ființe imperfecte, neîmplinite din punct de vedere spiritual, se înțelege mai bine că acest verset reprezintă o dovadă puternică împotriva reîncarnării. Un alt verset, în acest sens,
„Este interzis să ne întoarcem vreodată înspre o cetate pe care am distrus-o.”
(Enbiyâ, 21/95)
a fost comunicat cu fermitate, prin utilizarea cuvântului „haram” (interzis), că întoarcerea în lume este absolut imposibilă.
este interzis, este haram
adică,
este interzis
Prin aceste cuvinte, tuturor celor care aveau speranța revenirii pe pământ li s-au închis toate ușile.
„Dumnezeu v-a scos din uterul mamelor voastre în stare de neştiinţă.”
(Al-Nahl, 16/78)
Acest verset reprezintă, de asemenea, o dovadă puternică împotriva reîncarnării. Întrucât, conform celor care susțin această idee, reîncarnarea are loc pentru a permite evoluția. Dar pentru ca evoluția să fie posibilă, este necesar ca acumularea din viața anterioara să fie prezentă. Însă acest verset afirmă clar că nu este aşa, că copiii se nasc în lume fără cunoștințe.
După ce ultimele versete din sura Vakıa descriu starea sufletelor în momentul morții,
„(Cel mort) dacă este din cei apropiați, dacă este din cei din dreapta, și dacă este din cei care au mințit și s-au rătăcit…”
(Al-Waqi’ah, 56/88-94)
Au fost enumerate locurile unde vor merge oamenii după moarte, dar nu s-a menționat că cei care nu au evoluat, cei păcătoși și defectuoși vor reveni pe pământ. Mai degrabă, s-a declarat că locul celor care au mințit și s-au rătăcit este iadul:
„Și dacă este din cei care neagă și se rătăcesc, atunci va avea parte de o ospăție cu apă clocotantă și va fi aruncat în iad.”
(Al-Waqi’ah, 56/92-94).
O situație similară este descrisă și în versetul care vorbește despre sfârșitul lumii și despre cum oamenii vor fi separați în grupuri în funcție de faptele lor:
„În Ziua Judecății, oamenii vor fi separați: cei care au crezut și au săvârșit fapte bune vor fi în bucurie în grădinile raiului. Cei care au negaționat și au mințit despre semnele noastre și despre viața de apoi vor fi supuși chinului.”
(Romani 30/14-16).
După cum se vede, în aceste versete care vorbesc despre împărțirea oamenilor în grupuri diferite, nu se face mențiune despre o întoarcere pe pământ.
Un tablou similar este descris și în versetul următor:
„Cel ce vine în fața Domnului său ca păcătos, va avea iadul… Cel ce vine ca credincios, cu fapte bune, va avea grade înalte: grădini ale Edenului, cu râuri curgând sub ele, unde vor locui veșnic! Iată recompensa celor ce s-au purificat pe sine!”
(Ta-Ha, 20/74-76).
După cum se vede, în acest verset care descrie starea omului după moarte, nu se vorbește despre un alt loc decât rai și iad, nici despre o întoarcere pe pământ.
Despre cei care merg la rai
„Și nu vor gusta moartea, decât moartea cea dintâi (moartea pe pământ), în viața de apoi (în rai).”
Versetul (Duhan, 44/56) afirmă că moartea se produce o singură dată. Prin urmare, reîncarnarea, care presupune moartea de mai multe ori, este respinsă și de acest verset.
„Fiecare suflet va gusta moartea. Apoi vor fi aduși înapoi la Noi.”
(29:57, Ankebut)
și în versetul respectiv se vorbește despre faptul că cei morți se întorc nu la lume, ci la Allah.
„Dacă Dumnezeu ar pedepsi oamenii pentru faptele lor, nu ar lăsa nici o ființă vie pe pământ. Dar El le acordă un termen. Când termenul lor va veni, ei nu vor putea nici să se întârzie, nici să se grăbească.”
(Nahl, 16/61)
versetul indică, de asemenea, că lumea aceasta nu este locul unde se acordă recompense sau pedepsiri, ci că oamenii vor primi recompense sau pedepsiri complete în altă lume.
„El este Cel care a creat omul din apă, l-a făcut să fie rudă cu rudă…”
(Furkan, 25/54)
Realitatea că oamenii sunt legați unii de alții prin relații de rudenie și consanguinitate, așa cum este exprimat în versetul, contrazice, de asemenea, teoria reîncarnării. Întrucât, conform acestei teorii, tatăl ar putea reînvita în lume ca fiu al propriului copil, sau un copil mort ar putea reînvita în altă familie, căsindu-se cu sora sa (dacă s-ar reîncarna ca băiat) sau cu fratele său (dacă s-ar reîncarna ca fată)!
Exprimând o aversiune excesivă a evreilor față de viața lumească
„Unul dintre ei a cerut să-i fie acordată o viață de o mie de ani.”
(Al-Baqara, 2/96)
Versetul indică, de asemenea, că nu există reîncarnare. Altfel, s-ar fi vorbit despre dorința de a reveni pe lume, nu despre o viață de o mie de ani. Continuarea versetului este o altă dovadă în acest sens. Căci în continuare…
„O viață lungă nu îl protejează pe om de pedeapsă.”
Prin aceste cuvinte, se contrazice afirmația că prelungirea vieții prin reîncarnare ar conduce la progresul uman, subliniindu-se că o viață lungă nu garantează evoluția.
Pe lângă toate aceste versete, Coranul conține numeroase versete care afirmă că va avea loc Judecata de Apoi, că resurecția după moarte va fi fizică, că viața în iad va fi eternă și că necredincioșii nu vor fi iertați. Aceste versete, prin conținutul lor, resping reîncarnarea, declarând că viața de pe pământ, care este unică, se va termina cu moartea, urmată de o viață eternă. De exemplu,
„Apoi, când va fi dată o singură chemare, voi veți ieși brusc din mormintele voastre, ca să fiți ridicați din pământ.”
(Rum, 30/25),
„Și brusc, ei vor ieși din mormintele lor și vor alerga spre Domnul lor.”
(Yâsîn, 36//51)
Versetele precum cele menționate mai sus afirmă clar că resurecția va avea loc după Apocalips, prin ieșirea din morminte, astfel încât sufletul nu va migra în alt corp. Aceste versete sunt dovezi clare că reîncarnarea nu există, întrucât afirmația de reîncarnare contravine acestor credințe. Din acest motiv, cei care acceptă această afirmație nu acceptă resurecția corporală (13). Ei susțin că iadul nu este veșnic.
Argumentele cosmologice și versetele care demonstrează că universul nu este nici etern, nici veșnic constituie un argument împotriva reîncarnării. Întrucât, conform sustenentelor acestei teorii, acest univers nu are nici început, nici sfârșit. Cu alte cuvinte, nu va avea loc Apocalipsul, iar acest univers va continua să existe veșnic. Această afirmație este contrazisă nu doar de versetele Coranului, ci și de cunoștințele științifice actuale, care anunță că, mai devreme sau mai târziu, va avea loc un Apocalips la scară cosmică, care va perturba acest ordonament.14
După cum se vede, la fel cum multe versete indică în mod clar că nu există o revenire la lumea terestră, multe versete indică că această afirmație este incorectă și incoerentă.
NOTE DE PIE DE PAGINA
1- Munîr Ba’lebekkî, el-Mevrid-90, ediția a 24-a, Dâru’l-İlm li’l-Melâyîn, Beirut, 1990, p. 773;
2- Este utilizat de Tahsin Saraç, mai ales pentru transmigrația în corpul animalelor. (vezi James Thayer Addison, La Vie Apres LaMort Dans Les Croyans De L’ Humanite, Paris, 1936, p. 87, 92, 125).
3- Gérard Encausse Papus, Reîncarnarea, Istanbul, 1999, p. 20, 104; René Guénon, Eroarea Spiritistă (L’Erreur Spirite), trad. L. Fevzi Topaçoğlu, İz Yayıncılık, Istanbul, 1996, p. 179, 180. Pentru informații mai ample despre aceste concepte, vezi, op. cit., p. 179-185. Sensul etimologic al transmigrationei este migrație, trecere a sufletului, trecere la altă ființă (vezi Saraç, p. 1413). În Occident, este utilizat pentru trecerea într-un alt corp, mai ales în corpul unui animal (vezi James Thayer Addison, La Vie Après La Mort Dans Les Croyans De L’Humanité, Paris, 1936, p. 87, 92, 125).
4- Bedri Ruhselman. *Ruh ve Kâinât*, Ruh ve Madde Yayınları, Istanbul, 1977, p. 152; Sinan Onbulak. *Ruhî Olaylar ve Ölümden Sonrası*, Dilek yay., Istanbul, 1975; Necati Tarıman, „Reenkarnasyoncu Ne Ola ki?”, *Türkiye Günlüğü*, nr. 45, martie-aprilie 1997, p. 228.
5- Aici, vom încerca să reexaminăm și să prezentăm din nou acest subiect, pe care l-am abordat din diverse perspective în lucrarea noastră „Reîncarnarea în Lumina Coranului”.
6- Ibn Aşur, Tefsiru’-Tahrir ve’t-Tenvir, Daru’t-Tunusiyye, tsz., XVIII, 123.
7- Cu privire la berzah menționat în verset, din opinia companionilor profetului și a discipulilor lor, se transmit următoarele: cortina dintre moarte și resurecție, cortina dintre lumea de aici și lumea de dincolo, obstacolul care împiedică revenirea morților pe pământ, amânarea până la Ziua Judecății… (Maverdi, en-Nüket ve’l-Uyun, Beirut, 1992, IV, 66-67).
8- Celal Kırca, Coranul şi Omul, Marifet Yay., Istanbul, 1996, p. 175.
9- Muhammad Iqbal, Renașterea gîndului religios în Islam, Istanbul, 1984, p. 160.
10- Süleyman Ateş, Comentariu contemporan al Coranului, Yeni Ufuklar Neşriyat, Istanbul, 1991, VI, 118,
11- Yaşar Nuri Öztürk, Islamul din Coran, Yeni Boyut, Istanbul, 1994, p. 312.
12- Meraği, Tafsir, Daru İhyai’t-Turasi’l-Arabi, Beirut, 1974, VII, 101.
13- Ca exemplu, vezi Haluk Hacaloğlu, Viața, Moartea și Dincolo, Editura Ruh ve Madde, Istanbul, 1996, p. 11, 26.
14- Vezi în acest sens: Paul Davies, Ultimile trei minute, Varlık Yay., Istanbul, 1994, p. 30; Steven Weinberg, Primele trei minute, Tübitak Yay., Ankara, 1996, p. 139; Lincoln Barnett, Universul şi Einstein, Varlık Yay., Istanbul, 1969, p. 114 şi urm.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
