– Este posibil să se recite versetele 34-35 din Coran, sura At-Tawbah, și pentru musulmanii care nu dau zekat?
– În acest caz, un musulman care nu plătește zeciuiala va fi aruncat în focul iadului?
Dragul meu frate,
Traducerea versetelor respective este următoarea:
„O voi credincioși! Ştiți că mulți din cărturii evrei și călugării creștini mănâncă averile oamenilor nedrept, și vă dau vestea celor ce adună aur și argint, și nu cheltuiesc în calea lui Allah, că vor fi pedepsiți cu o pedeapsă dureroasă. În Ziua Judecății, aceia vor fi arși în focul iadului, și fruntele, și coșurile, și spatele lor vor fi marcate cu fier roșu: Iată ce ați adunat și ați ascuns numai pentru voi; gustați acum ce ați adunat și ați ascuns!”
(Al-Tawbah, 9/34-35)
Formularea primului verset este clară și nu există îndoială că se adresează cărturilor, preoților și rabinilor. Menționarea acestui fapt adresat credincioșilor are scopul de a-i avertiza pe musulmani, să-i facă să vadă adevărata față a acestora, să-i informeze despre cum aceștia cumpără lumea cu religia lor, cum abuzează de religie pentru a obține avantaje lumești, prevenindu-i astfel să nu fie păcăliți.
Cei care acumulează aur și argint, dar nu-i cheltuiesc în calea lui Allah.
Au fost făcute interpretări diferite cu privire la al doilea verset care vorbește despre faptul că vor merge la iad.
a)
Și destinatarii acestui mesaj sunt aceleași persoane menționate în versetul anterior.
(vezi Taberi, Razî, Semerkandi, comentariul la versetul respectiv)
b)
Fie că sunt musulmani, fie că nu, cei care acumulează aur și argint,
(ca zeciuială sau donație caritativă)
Toți proprietarii care nu sunt prezenti la momentul infarctului sunt incluși în acest apel.
(vezi Razî, Semerkandi, agy)
c)
În primele timpuri ale Islamului, musulmanii care dețineau averi aveau obligația de a cheltui o parte din bunurile lor în slujba lui Allah. Ulterior, odată cu apariția prevederilor referitoare la instituția zekâtului, aceste prevederi anterioare au fost abrogate.
(vezi Razî, Semerkandi, agy)
d)
Menționat în verset
kenz
(aur și argint depozitate)
Există trei puncte de vedere cu privire la sancțiunile penale prevăzute în legătură cu comorile:
1)
Orice bunuri, indiferent că sunt un comor ascuns sau nu, care nu au fost supuse zeciuirei, deși îndeplinesc condițiile de zeciuire, sunt supuse amenințării acestui verset. Printre primii care au exprimat opinia pe acest subiect se numără Abdullah ibn Umar, Suddi, Shafi’i și Taberi.
2)
Acest tip de comoră, a cărei posesor este amenințat, reprezintă o acumulare de averi ce depășește patru mii de dirhemi de argint. Indiferent de plata zeciuielii, posesorul unei comori/avere/acumulări de averi ce depășește acest cuantum este destinatariatul amenințării din acest verset. Potrivit tradiției, Ali, care susținea acest punct de vedere, a spus:
„Bunurile care au o valoare de patru mii de dirhemi sau mai puțin reprezintă mijloace de trai.”
(adică este permis să se acumuleze atâta). Bună de pe urma căreia se obține mai mult decât acest cuantum,
(descris/descrisă în mod negativ în verset)
este inclus în conceptul de kenz.
3)
Bunurile care depășesc nevoile sunt considerate un tezaur și sunt supuse amenințării din verset.
(vezi Maverdi, loc relevant)
Click here for more information:
– Care este pedeapsa în viața de apoi a celui care nu plătește zeciuiala?
– ÎNĂLŢĂR.
– KENZ.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
