– Au existat conducători care au apărat Islamul și care au fost prieteni ai lui Dumnezeu, precum Fatih Sultan Mehmet, Abdülhamid, Yavuz Selim.
– Maestrul Bediuzzaman, pe de altă parte, spune „Auzubillah mineşşeytani vessiyaset”…
– Având în vedere ambele aspecte, cum ar trebui să fie abordarea noastră față de politică?
– Este permis să te implici în politică, atâta timp cât nu înșeli, nu vorbești de rău despre alții etc., sau este un păcat?
Dragul meu frate,
Mai întâi, să precizăm că, retragandu-se din politica, Maestrul Bediuzzaman a făcut acest lucru în slujba Coranului și în numele predosirilor religioase ale unui reformator. Altfel,
„Nimeni să nu facă politică.”
nu a spus.
După aceste informații succinte, să trecem la detalii:
Politica,
înseamnă a guverna statul. Faptul că, după moartea Profetului (pace fie cu el), Sahaba s-au ocupat urgent cu alegerea califului arată cât de importantă este politica, în sensul de administrare, în Islam.
În tradițiile autentice ale hadith-ului, politica/administrația sunt evaluate din diverse perspective:
„Calificatul după mine”
-sau califatul profetic-
de treizeci de ani.”
(vezi Abu Dawud, Sunna, 8; Tirmizi, Fitna, 48; Ahmad ibn Hanbal, 4/272; 5/220, 221)
„Profetia va continua printre voi atâta timp cât Allah voiește; apoi, când El voiește, o va înlătura. Apoi, în sistemul profetic va exista un califat. Acesta va continua atâta timp cât Allah voiește; apoi, Allah îl va…”
-în orice moment-
îl distruge. Apoi vine o domnie crudă. Aceasta durează cât vrea Allah; apoi, când vrea Allah, o distruge. Mai târziu, vine o domnie a tiraniei; aceasta durează cât vrea Allah, apoi, când vrea Allah, o distruge. Apoi, în sistemul profetic, va exista un califat.”
(vezi Ahmed b. Hanbel, 4/273).
Hafiz al-Haythami a confirmat autenticitatea hadisului, spunând: „Hadisul a fost relatat de Ahmad ibn Hanbal, al-Bazzar -în întregime- și al-Tabarani -parțial- ; relatori sunt credibili.”
(vezi Mecmau’z-Zevaid, 5/226)
Se pare că, după Califii Rașiduni, politica a deviat adesea de la cursul ei normal, iar deși statul era bazat pe Sharia, principiile islamice au fost compromise, justiția adevărată a fost afectată și au apărut diverse forme de opresiune.
Pe de altă parte,
politica
Este o expresie destul de generală. Acoperă un domeniu vast, care se întinde de la politica economică a statului, la stilul de conducere al directorului unei companii, la metodele de ghidare a mureșitilor (ghizilor spirituali) și profetilor (pace fie cu ei). Dar, iată, omul de azi, uitându-se la sterilele lupte politice ca la un meci de box, la auzul cuvântului „politica” se gândește imediat la propaganda partidului și programele guvernamentale.
Este destul de dificil să le explici conceptul de politică al Maestrului Bediuzzaman unor oameni care sunt atât de conditionati de politică.
„Hei, domnilor! Eu sunt în curentul credinței. Împotriva mea curge curentul necredinței. Nu mă interesează alte curente.”
(vezi Epistolă, Epistola a șaisprezecea)
Scopul lui Bediuzzaman este de a contribui la salvarea credinței oamenilor. Incredulitatea este inamicul său absolut. Prin urmare, perspectiva sa asupra politicii va fi conformă cu acest principiu.
Maestrul este un mare medic al sufletului, un doctor al inimilor. Bogatul, săracul, superiorul, subordonatul, cel care votează și cel care nu votează, sunt toți în sfera sa de interes.
Și scopul lui este să le dea tuturor o lecție de credință fundamentată pe rațiune.
Scopul lor este să protejeze credința tuturor de pericol.
„Cel mai mare pericol al musulmanilor în acest timp este corupția inimilor și slăbirea credinței prin eretisme provenite din știință și filosofie. Singurul remediu este lumina, arătarea luminii, ca inimile să fie purificate și credința salvată.”
(vezi Lem’alar, Lem’a a șaisprezecea)
Un alt motiv care l-a făcut pe maestru să privească cu recuilment la actualele mișcări politice
în schimb, prejudiciul pe care partizanatul politic îl cauzează spiritului de unitate și solidaritate al națiunii noastre este enorm.
În Islam, este esențial să iubești pe Dumnezeu și să nutrești inamici pe Dumnezeu.
Prin urmare, calitățile pe care Allah nu le aproba, le consideră rele, le interzice, sunt rele indiferent de cine le posedă; iar calitățile bune și frumoase pe care le aproba sunt bune indiferent de cine le posedă.
Dar în politică, acest criteriu se pierde adesea. Cei care nu împărtășesc opinii politice similare sunt considerați răi sub toate aspectele, în timp ce cei care aparțin propriului partid sunt considerați limpezi și puri sub toate aspectele. Bediüzzaman explică frumos, cu următoarele cuvinte, marele prejudiciu pe care acest greșeală îl cauzează în lumea inimii și sufletului omului:
„Nu, nu! Curentele lumii, în special curentele politice, și mai ales cele orientate spre exterior, să nu vă arunce în dezbinare! Să nu vă împrășteie împotriva grupurilor eretice unite! Să nu se impună, în loc de principiul Rahmanian „Elhubbu fillahi velbuğzu fillahi”, principiul diavolesc „El hubbu fissiyaseti velbuğzu lissiyaseti”, să nu vă facă să vă arătați dușmani față de un frate în adevăr, ca un înger, și să vă arătați prieteni și să vă arătați de acord cu opresiunea lui, devenind astfel complici spirituali în crimele lui, ca un dușman al adevărului!” (Kastamonu Lâhikası)
Rezumatul acestui subiect este că ar trebui să ne ținem la distanță de politică.
justificarea
Acest lucru se poate observa în următoarele cuvinte ale lui Bediüzzaman:
a)
„În acest timp există curente atât de dominante că, întrucât ele absorb totul, chiar și persoana pe care o lume o aşteaptă cu adevărat (Imam Mahdi), dacă ar veni în acest timp, ar trebui să nu lase ca acțiunile sale să fie absorbite de acele curente,
renunțarea la viața politică
Cred că va face asta și va-și schimba scopul.”
(Kastamonu Lahikası, Scrisoarea 84, p. 90)
b)
„Dar, în ochii celor nepăsători, eretici, care vând religia lor lumii și transformă diamantele lor prețioase în sticlă, acești oameni neglijenți consideră că slujirea credinței este supusă sau un instrument al forțelor externe puternice, și din teama de a diminua valoarea lor înaltă în ochii tuturor, slujirea Coranului ne-a fost interzisă categoric de politica.”
(Lahica din Kastamonu, Scrisoarea 92, p. 137)
c)
„Dacă s-ar spune:
De ce califatul islamic nu s-a stabilit în sânul familiei profetului Mahomed?
Însă ei erau cei mai merituosi și cei mai îndreptățiți?
„Răspuns:
Domnia terestră este o iluzie. Familia Profetului, însă, era însărcinată cu păstrarea adevăratelor principii islamice și a preceptelor Coranului. Ceia ce au preluat califatul și domnia,
Trebuie să fie fie inocent ca Profetul, fie să aibă o ascetism extraordinar, precum califii Rașidini, Omar ibn Abd al-Aziz al-Umayya sau al-Mahdi al-Abbas, altfel va fi păcălit.
”
(Scrisori, Scrisoarea a XIX-a, p. 100)
d) „Care este sensul acelui tratament oribil și crud la care au fost supuși acei sfinți?”
spuneți.
„Răspuns:
După cum am menționat anterior, în timpul domniei Umayyadilor, opozanții lui Hussein, existau trei principii care au condus la o cruzitate nemiloasă:
Cineva:
Un principiu al politicii nemilos: „Pentru siguranța guvernului și menținerea ordinii, se sacrifică indivizi.”
Al doilea:
Împărăția lor se baza pe etnocentrisme și naționalism, care este un principiu crud al naționalismului:
„Totul se sacrifică pentru siguranța națiunii.”
Al treilea:
Rivalitatea ancestrală a Umayyadilor împotriva Hașimilor, care se manifesta în cazuri precum cel al lui Yazid, a demonstrat o capacitate de a comite cruzitiuni nemiloase.”
(vezi Mektubat, Epistola a XV-a, p. 56)
e)
„De ce te preocupași cu politica cu atâta entuziasm la începutul libertății? De aproape patruzeci de ani, ai renunțat complet la asta?”
„Răspuns:
Care este principala lege fundamentală a politicii umană:
„Indivizii sunt sacrificați pentru siguranța națiunii. Persoane sunt sacrificate pentru siguranța comunității. Totul este sacrificat pentru patrie.”
pentru că am aflat cu certitudine că toate crimele teribile din istoria omenirii au rezultat din abuzul acestei legi. Această lege fundamentală a omenirii, lipsind de limite clare, a condus la numeroase abuzuri. Două războaie mondiale au rezultat din abuzul acestei legi fundamentale, răsturnând progresul omenirii timp de un mileniu, la fel cum a dat aviz la distrugerea a nouăzeci de inocenti din cauza a zece criminali. Sub pretextul interesului general, ambițiile personale au devastat o întregă localitate din cauza unui singur criminal. Risale-i Nur a demonstrat această realitate în diverse compilații și apologia, la care mă refer.
(vezi Emirdağ Lahikası-II, Scrisoarea 74, p. 98)
f)
„Am observat, odată, ca rezultat a acestui partizanat răuvoitor: un om de știință religios a calomniat un savant pios, opozant la ideologia sa politică, la un nivel care se apropie de blasfemie. Și a lăudat cu respect un ipocrit care împărtășea ideile sale.”
Iată că m-am speriat de aceste consecințe rele ale politicii, și am zis: „Eûzü billahi mineşşeytani vessiyase” (Mă protejez de diavolul și de politică).
De atunci m-am retras din viața politică.
(vezi Mektubat, Epistola a Doua Doua, p. 267)
g)
„Au spus: Nu vezi că ateismul se răspândește? Trebuie să ieșim în prim plan în numele religiei.”
Am spus: Da, este necesar. Dar cu o condiție strictă: că autorul…
dragostea de Islam și zelul religios
trebuie să fie. Dacă este un factor de risc sau un factor favorabil,
politica sau partizanat
în timp ce cel de-al doilea, chiar dacă are dreptate, este responsabil. Primul, chiar dacă greșește, poate fi scuzat.”
„S-a spus: Cum vom recunoaște?”
„Am spus: Cine preferă pe politicianul corupt, în detrimentul opozantului religios, pe baza pretextelor de suspiciune, este motivat de politica. Iar cine, cu mentalitate de monopol, prezintă religia, bunul sacru al tuturor, mai ales colegilor săi, încât să trezească în majoritatea opinia publică o tendință de a fi împotriva religiei, este motivat de parțialitate.”
(Sünuhat)
Pe scurt
Politica în sine nu este rea, este chiar bună. Însă, pe măsură ce timpul trece, este un fapt că interesele personale și dorințele egoiste se reînnoiesc în politicieni. De aceea, mulți savanți, în frunte cu imami celor patru mezhebe, au refuzat chiar să devină funcționari ai statului, pentru a nu se implica în politică și în relații cu politicieni.
Click here for more information:
– Ce rol acordă religia noastră politicii; un om religios în politică…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
