– de Süleyman el-Kunduzi
„Izvorul Adevăratei Dragostei”
Doresc să obțin informații despre lucrarea intitulată … și despre orientarea ideologică a autorului. Motivul special al acestei solicitări este că mi-au trimis câteva articole ale acestui autor, care sunt practic identice cu cele din al-Kafi al lui Kuleyni, și mi s-a spus că este sunnit.
– Este acest autor sunnit? Asta este esența întrebării mele, și ce fel de carte este aceasta? Este o carte scrisă complet din perspectiva teologiei imami.
Dragul meu frate,
Şiitul Sheikh Aga Burzug Tehrani, care cuprinde surse şite.
„Ez-Zaria”
în lucrarea intitulată
„Izvorul Adevăratei Dragostei”
Apropo de Süleyman Kunduzi, autorul cărții, el spune:
Și chiar dacă nu se știe că era shiit, el era gnostician, iar cartea este considerată una din cărțile shiite.
„Süleyman Kunduzi, deși nu este recunoscut ca autor de cărți shii, deține o cunoaștere spirituală, iar el
‘Izvorul Adevăratei Dragostei’
opera intitulată
Este considerat una dintre cărțile sctiite deșii.
”
(1)
care era şeful spiritual al populaţiei din Kunduz şi Badahşan
Seyyid Suleiman Belhi el-Kunduzi
S-a născut în anul 1220 (1805) în satul Çal, din localitatea Hankah, apropierea orașului Kunduz, lângă Belh. Numele său complet este Şeyh Süleyman İbn Şeyh İbrahim Hâce Kelân İbn Şeyh Muhammed Baba Hâce el-Hüseynî el- Belhî el-Kundûzî.(2)
A plecat din Belh în anul 1853.
Suleiman Belhi,
În timpul vizitelor sale la Najaf și Kerbala, s-a întâlnit cu teologi imamiți, iar ca urmare a acestor întâlniri, împreună cu unii membri ai delegației,
Aceptarea mezhebului Shia-Imami.
a fost efectuat.(3)
În timpul rezidenței familiei Belhî la Konya, timp de patru ani, Sheikh Seyyid Süleyman și fiul său Abdülkâdir Belhî s-au ocupat de lectura și studierea unor opere literare și religioase.(4) În acești ani, Süleyman Belhî, care a intrat în contact cu cercurile Mevlevi, s-a alăturat ordinului Mevlevi între 1855-1859, în timp ce Mehmed Saîd Hemdem Çelebi ocupa funcția de Çelebi (1815-1859)(5); Ahmed Dede, gardianul mormântului lui Şems, i-a acordat lui Seyyid Süleyman Belhî un hilafetnâme (diplom de succesor spiritual).(6) La invitația Sultanului Abdülaziz (1861-1876), Süleyman Belhî s-a mutat la Istanbul în anul 1278 (1861), unde a fost găzduit timp de doi ani în casa de oaspeți a statului. Süleyman Belhî a rămas mult timp în această casă de oaspeți, iar la cererea sa, i-au fost puse la dispoziție trei scribi pentru copierea cărților pe care le dorea.(7)
În anul 1284 (1867), în timp ce se pregătea să plece la Mecca, iar cheltuielile necesare erau acoperite de stat, la decesul lui Hafız Feyzullah Efendi, președintele Meclis-i Meşâyih, în 1867, Osman Selahaddin Mevlevî (m. 1887), noul președinte al Meclis-i Meşâyih, împreună cu doisprezece membri ai consiliului, l-au vizitat pe Nakşî Sheikh și Mesnevî-hân Feyzullah Efendi, care fusese vacant.
Eyüp Nişancası
în
Mănăstirea Sheikh Murad Bukhari
Au fost informați că au fost numiți ca meșihat (șef de stat al ordinului sufi). Apoi s-au mutat la mănăstire și au ocupat funcția de șef al ordinului sufi la mănăstire până la sfârșitul vieții lor. Au trăit la Istanbul timp de șaisprezece ani, pe durata domniei Sultanului Abdülaziz.
Suleiman Belhi,
A decedat în ziua de joi, 6 Şaban 1294 (16 august 1877), din cauza unei boli nervoase. Mormântul său se află în cimitirul mănăstirii.(8)
În lucrările sale, el încearcă să demonstreze nu doar superioritatea Ahl al-Bayt, ci și corectitudinea mezhebului Shia-Imami.(9)
„Ecma’u’l-fevâ’id”, „Muşriku’l-ekvân”, „Gıbtatu’l-emân” și „Yenâbî’u’l-mevedde”
a scris patru lucrări sub numele lor. (10)
Doar cărțile pe care le-a scris în arabă…
„Izvorul dragostei”
a fost tipărit de două ori.(11) Exemplarele altor lucrări ale sale, care existau în formă manuscrisă, au ajuns astăzi în unele biblioteci ale noastre.(12)
Note de subsol:
1. Vezi ez-Zeria, 25/290.
2. Seyyid Süleyman Belhî, Yenâbîu’l-mevedde, vol. I, Matbaa-i Ahter, Istanbul, 1301, p. 1
3. Tebrizî, Muhammed Tâhir, Hal Tercümesi lui Seyyid Süleyman Belhî, manuscris, Biblioteca Abdülbaki Gölpınarlı a Muzeului Mevlâna, nr. 147, p. 1-2; Gölpınarlı, A., Mevlevîzmul după Mevlâna, p. 401
4. Gölpınarlı, A., Catalogul manuscriselor din Muzeul Mevlânâ, vol. II, Tipografia Societății de Istorie Turcă, Ankara, 1971, p. 359
5. Gölpınarlı, A., Mevlevismul după Mevlânâ, p. 401
6. Gölpınarlı, A., Mevlevismul după Mevlânâ, p. 113, 401-404
7. Burhâneddîn Belhî, Defter-i kuyûdât, p. 18
8. Şenalp, Mithat Recai, „Complexul Sheikh Murad din Eyüpsultan”, Lâle, anul 1, numărul 1, iulie 1982, p. 23
9. Gölpınarlı, A., Mevlevismul după Mevlânâ, p. 401
10. Abdülbaki Gölpınarlı menționează titlurile ultimelor trei opere (vezi Gölpınarlı, A., Mevlevîlik după Mevlânâ, p. 401). Ibnülemin, pe lângă cărțile menționate, menționează o a cincea operă intitulată İ’câzu’l-Kur’ân (Ibnülemin, Mahmut Kemal İnal, Poeți Turci ai Secolului Recent, a treia ediție, vol. I, Istanbul, 1988, p. 182).
11. Yenâbî’u’l-mevedde, vol. I-II, Istanbul 1301, Tipografia Ahter, Istanbul 1302, Tipografia Iraniana.
12.
Exemplare ale operelor:
Muşrıku’l-ekvân, Biblioteca Süleymaniye, Colecția de Manuscrise 1364, 1365 (copist: Muhammed Musa, data copierii: Istanbul 1325); Gıbtatu’l-emân, Colecția de Manuscrise 1363 (copist: Muhammed Musa, data copierii: Istanbul 1327, Biblioteca A. Gölpınarlı a Muzeului Mevlână 66 (manuscris incomplet, scris de autor, în stadiu de schiță). Ecma’u’l-fevâ’id (înregistrat ca İcâzü’l-Kur’ân), Biblioteca Süleymaniye, Colecția de Manuscrise 1367 (copist: Muhammed Musa, data copierii: Üsküdar 1328); vezi Yusuf Öz “Familia Süleyman Belhî și corespondența lor cu ultimii postnişin Mevlevi”, X. Congres Național Mevlână, Comunicări, Vol. I-, 2-3 mai 2002-Konya, 149-161.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
