Dragul meu frate,
Dacă este menționat pe site-ul nostru, este mai corect să fie exprimat în acel mod. Asta este ceea ce se intenționa să se spună acolo.
Nu putem să știm că membrii ordinului sufic au acționat în mod contrar incidentului pe care l-ați semnalat.
Din câte știm și din câte ne pare, majoritatea lor mănâncă carne, ca noi… Și nu sunt ocupați permanent cu rugăciuni…
Există o recomandare în acest sens. Însă, privind cu bun-simț, aceasta ar trebui să se aplice mai mult cazurilor care nu contravin spiritului Islamului sau care pot fi interpretate în concordanță cu acesta. Altfel, considerăm că nu este corect să se recurse la o interpretare aşa în faţa unei acțiuni care contravine expresiei clare a hadith-ului.
Însă, sursa principilor fundamentali ai tariqatului autentic este Coranul și Sunna. Coranul și Sunna porunesc amintirea lui Allah. A afirma că această amintire nu se face prin limbaj este incompatibil cu realitatea. Amintire înseamnă a se aminti, a reaminti. Și în sensul general, ea poate fi intelectuală, conceptuală, sufletească, la fel ca verbală și acțională.
Faptul că, de-a lungul istoriei islamice, nu doar cei considerați cei mai mari oameni, ci și savanții islamici au fost membri ai ordinelor sufistice, este un indicator clar că disciplina ordinelor sufistice nu este un concept care ar putea fi aruncat cu ușurință din cercul islamului.
Se știe că în literatura de jurisprudență, exegesis, hadith și teologie au existat persoane cu gîndire eronată. La fel cum aceste școli nu au fost negate din cauza acestor persoane, nici nu putem nega școala tarikat din cauza erorilor răspîndite de intrarea persoanelor necalificate.
Dacă am argumenta că nu există un precedent în epoca de aur a Islamului, ar trebui să respingem multe lucrări științifice contemporane. De exemplu, am trebui să aruncăm în gunoi facultățile de teologie, Direcția de Afaceri Religioase, ramurile științifice specializate și toate titlurile din aceste domenii. Considerăm că o astfel de abordare ar fi o lipsă de respect și o nedreptate față de toate acestea.
El a oferit informații despre calea pe care se află informația care pretinde a fi o Hadis.
Deci, nu există un astfel de incident.
Considerăm util să menționăm cuvintele lui Ibn Taymiyyah despre anumite persoane, Ibn Taymiyyah fiind considerat un teolog important în lumea de astăzi, cunoscut pentru atitudinea sa nefavorabilă față de ordinile sufistice.
„Potrivit unor savanți, putem spune că persoanele cunoscute printre oameni pentru credința și pietatea lor, și care au fost unanim lăudate de toți musulmanii, sunt cu siguranță în rai.”
– De asemenea, Ibn Taymiyyah, după ce a menționat că unii savanți îl laudă, iar alții îl critică, a declarat că adevărul este: „La fel ca în alte profesii islamice, și în sufism există adevăruri care merită lăudate, alături de falsități care merită condamnate”.
– De asemenea, Ibn Taymiyyah folosește acest cuvânt despre Abdulkadir Geylani.
Deci, cei care fac comerț cu mărfuri în vrac greșesc.
Scopul principal al tarikatelor este rezumat în Risale-i Nur, astfel:
„Și (Imam Rabbani) a spus: Adică: Dacă există vreo lipsă în aceste două aripi, nu se poate merge pe acel drum. Prin urmare, drumul Nakşî are trei perdele:
Este o slujire directă la adevărurile credinței, pe care Imam-ı Rabbanî (ra) a urmat-o în ultima perioadă a vieții sale.
Este o slujire a rituailor religiosi fundamentali și a Sunetului Profetului, sub umbrela ordinului sufic.
Încercarea de a elimina bolile inimii prin sufism este practicarea sufismului cu piciorul inimii. Primul este obligatoriu, al doilea este recomandat, iar al treilea este sunet (practica religioasă recomandată, dar nu obligatorie).
Opinia noastră este că, din cauza intrării unor indivizi necalificați, s-au produs anumite erori. Însă, la fel cum nu ne grăbim să negaăm întregul pom sau să judecăm că toate merele din pom sunt stricte din cauza unei mere stricte pe care o vedem, nici nu putem condamna complet sectele sau profesiile din cadrul Islamului din cauza unor indivizi cu defecte.
– Recomandarea noastră, în acest sens, este să citiți cu obiectivitate mențiunea despre făină a lui Bediüzzaman, care a declarat de mai multe ori că nu este liderul unei secte religioase.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
