Dragul meu frate,
Suferințele pe care le trăiește omul vor fi ispășirea păcatelor sale. Din acest punct de vedere, suferințele pe care le trăiește omul în familie vor fi, de asemenea, ispășirea păcatelor sale.
Abu Hurairă (Allah să fie mulțumit de el) relatează:
„Încercați să găsiți calea mijlocie și adevărul în faptele voastre. Orice necaz care i se întâmplă credinciosului este o expiație pentru păcatele lui. Nu contează dacă necazul este un eveniment neașteptat sau o durere cauzată de o sbură în picior.”
(Müslim, Birr 49)
Profetul (pace fie cu el) consolăază credincioșii, subliniind că urmatul calea mijlocie în fața păcatelor reprezintă o formă de protecție.
Chiar dacă credinciosul, din cauza firii umane, comite anumite păcate, Dumnezeu, Cel Milostiv, creează și mijloace de purificare: tot felul de situații, necazuri, accidente care îl supără, îl tulbura pe credincios. Indiferent de cum apar, acestea reprezintă expiația păcatelor. Important este ca credinciosul…
„să fie preocupat de găsirea adevărului”
să nu se lase atras de răutățile pe care le cunoaște.
Importanța bunei intenții se manifestă și aici, întrucât aceasta este semnificația căutării adevărului în acțiuni.
Hadisul arată, de asemenea, cât de sensibili erau Companionii la păcat, cât de atenți și meticulosi erau în privința lucrurilor ce țin de viața de apoi. (Prof. Dr. İbrahim Canan, Kütüb-i Sitte)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
