Dragul meu frate,
Șiiții, în timp ce susțin că califatul îi revenea lui Ali, încearcă să aducă și alte argumente. Unul dintre ele este…
Gadir Hum
Este vorba despre un eveniment istoric. Iată cum s-a petrecut: Era pe drumul de întoarcere de la Pelerinajul de Adio. Profetul, împreună cu ashaabii săi, se afla între Mecca și Medina…
Gadir Hum
au făcut o pauză în acel loc. După ce s-au odihnit un timp și au săvârșit rugăciunea de amiază, au ținut un discurs adresat companionilor, concluzionând cu următoarele cuvinte:
„Eu sunt prieten cu cine este prieten cu Ali, și Dumnezeu să fie prieten cu prietenii lui, și dușman cu dușmanii lui. Dumnezeu să ajute pe cel care îl ajută pe el.”
1
Șiiții interpretează greșit și interpretează diferit acest hadith. Profetul (s.a.v.)
Gadir Hum
pe care o menționează în
„tutela”
Nu în sensul de califat pe care îl înțeleg shiitii.
„prieten”
înseamnă. Într-adevăr, Hasan el Müsenna, nepotul lui Ali, a spus despre acest lucru:
„Profetul (pace fie cu el) nu a vrut să spună califat sau sultanat. Dacă ar fi vrut să spună asta, ar fi spus-o clar. Căci Profetul (pace fie cu el) era cel mai elocvent și mai clar vorbitor al musulmanilor.”2
Tot despre Ali, care a fost acuzat la Basra de…
„Ai un pact și o autorizație de la Profetul Muhammad care să te desemneze ca calif, sau acționezi conform propriei opinii?”
în răspuns la o întrebare de tipul:
„Nu, nu există.”
Jur că eu sunt cel care a fost primul să-l credă pe Profetul lui Allah și să creadă în el, nu pot fi cel care să spună prima minciuna în numele lui.
Dacă ar fi existat vreun testament prin care Profetul ar fi lăsat califatul meu, nu aș fi permis nici lui Abu Bakr, nici lui Omar să urce pe pulpitu lui. Chiar dacă nu aș fi avut putere să mă opun, m-aș fi luptat cu mâinile goale.
Un alt argument al shiilor este că ei interpretează jurământul de loialitate pe care Ali l-a depus lui Abu Bakr și lui Omar, precum și sprijinul acordat acestora, ca fiind dictat de frică, acuzând-ul de ipocrizie. Bediuzzaman, în lucrarea sa Lem’alar, spune despre acest aspect:
„Dar Shia-i Hilafet nu au niciun drept împotriva Ahl-i Sunnet ve Cemaat, doar o datorie de recunoștință. Întrucât, deși pretind a-l iubi pe Ali (r.a.) peste măsură, îl critică și susțin că avea un caracter rău, conform cu doctrina lor. Căci ei spun că…“
‘Profetul Ali a fost complasent cu Abu Bakr al-Siddiq și Umar, deși aceștia erau în greșeală. În terminologia Shia, a practicat taqiyya, adică a fost temător de ei, a fost ipocrit.’
Oare un astfel de erou al Islamului și
‘Esedullah’
A pretinde că iubești pe cineva care a obținut acest titlu, care este comandantul și ghidul celor drepți, dar în același timp să fii ipocrit și lăcom, să arăți o afecțiune falsă celor pe care nu îi iubești, să accepți supunerea față de cei nedrepti, nu este a-l iubi. Imam Ali se dezice de acest fel de dragoste.”„Iată, credința celor ce țin de drept nu reproșează pe niciun fel pe Ali, nu-l acuză de imoralitate. Nu atribuie unei asemenea mărețe curajului lăcomie, și spun: ‘Dacă Ali nu ar fi recunoscut pe Hulefa-i Rașidin dreptul, nu i-ar fi recunoscut autoritatea nici un minut. Deci, întrucât i-a considerat dreptul și mai vrednici, a oferit zelul și curajul său cauzei dreptății’”3
Din tot ce am discutat, se înțelege că Profetul nu i-a lăsat lui Ali niciun testament, iar Ali nu a jurat loialitate califilor precedenți din frică, ci a considerat că Abu Bakr și Umar erau mai vrednici de califat, iar lui Osman i-a promis ascultare, motiv pentru care nu s-a opus. Mai mult, Ali i-a iubit sincer pe acești trei califi precedenți și nu s-a sfialit să spună asta oriunde.
Unii dintre cei care nu au jurat loialitate lui Abu Bakr au vrut să jure loialitate lui Ali. Dar Ali, pe tot parcursul vieții sale, s-a luptat pentru unitatea și armonia musulmanilor. Nu ar fi niciodată deschis ușa discordiei. El i-a respins categoric pe cei care au spus asta. De exemplu, unul dintre cei care au vrut să jure loialitate lui Ali a fost Sufyan. I-a răspuns astfel:
„Noi considerăm că Abu Bakr (ra) este potrivit și demn de a ocupa funcția de calif. L-am lăsat să se ocupe singur de acest lucru. Nu am intervenit.”
4
Ali a fost unul dintre cei mai mari colaboratori ai lui Abu Bakr pe durata califatsului acestuia. La moartea lui Abu Bakr, a ținut un discurs cu următorul sens:
„Tu erai o munte pe care furtunile și cele mai violente vijlii nu puteau să-l mișce. Așa cum a spus Profetul, tu erai slab în trup, dar puternic în vorba lui Allah, umil, cu o poziție înaltă la Allah și pe pământ, mare înaintea credincioșilor. Nimeni nu te urăsea. Nimeni nu găsea în tine o trăsătură lipsă de valoare. Cel puternic era slab înaintea ta, până când dreptul celui slab era recăpătat. Iar cel slab era puternic, până când dreptul lui era recăpătat. Să nu ne priveze Allah de răsplata ta. Să nu ne abate de la tine după tine.”
5
Înaltul Ali, pe durata califatsului său, nu permitea ca cineva să vorbească de rău despre Abu Bakr sau Umar. Odată a spus:
„Am auzit că unii mă consideră superior lui Abu Bakr și lui Umar.”
Dacă aș fi spus vreodată ceva despre asta, i-aș fi pedepsit pe cei care spun așea lucruri acum. Dar nu l-am spus, de aceea nu fac asta. Cineva care spune așea lucruri de acum încolo este un calomniator. Cel mai bun om după Profetul lui Allah este Abu Bakr, apoi Omar. Dumnezeu să fie mulțumit de amândoi.”„Jur pe Allah, Cel care face să răsară semințele uscate, Cel care dă viață lucrurilor moarte, că pe Abu Bakr și Omar nu-i iubesc decât cei mai buni și mai virtuoși dintre credincioși. Și pe ei nu-i urăsc, nu le fac rău, decât cei păcătoși.”6
Din cauza dragostei pe care o nutrea față de Omar, Ali l-a căsătorit cu fiica sa, Umm Kulthum.7 Când Omar a murit, Ali s-a apropiat de sicriu și a ținut un discurs în care și-a exprimat dragostea față de el:
„O, Omar, aș fi mult mai fericit să mă prezint în fața lui Allah cu o faptă pe care tu ai aprobat-o. Nu am găsit pe nimeni altcineva a cărui faptă să o admir mai mult decât a ta.”
8
Ali, după asasinarea lui Omar, a jurat imediat credință lui Osman, ales de Consiliul de consultanți. Ali l-a iubit pe Osman la fel cum i-a iubit pe Abu Bakr și Omar. A fost cel mai mare sprijin al lui Osman în timpul califatsului acestuia, l-a apărat împotriva intrigantilor și a refuzat ofertele celor care voiau să-l destituie pe Osman și să-i jure credință lui. Nici după asasinarea lui Osman nu a acceptat jurământul de credință al rebeliilor, declarând:
„Mă refugiez la Dumnezeu să nu accept biathanul ucigașilor lui Osman.”
9
Note de subsol:
1. Ahmed b. Hambel, Musnad, IV, p. 368.
2. Ismail Mutlu, Perioada celor Patru Califi, p. 333.
3. Lem’alar, p. 31.
4. Epoca celor Patru Califi, p. 340.
5. ediție, p. 341.
6. Hayatü’s-sahabe, III, p. 348, 349.
7. H. İbrahim Hasan, Istoria Islamului, p. 317; Perioada celor Patru Califi, p. 343.
8. Epoca celor Patru Califi, p. 343.
9. ediție, p. 345.
Click here for more information:
– GADÎRU HUM.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
