Dragul meu frate,
Așa cum sufletul uman, pe durata vieții terestre în trup, renovează corpul său anual, intrând într-un corp nou, totuși acest proces se desfășoară cu o măiestrie, înțelepciune, compasiune și misericordie așadar de subtile, încât nici nu ne dăm seama. De pildă, fiecare respirație pe care o facem contribuie, într-un fel, la acest proces. Mâncatul, băutul, transpirația – toate au, printre alte scopuri, și acela de a reînnoi și repara corpul. Această remarcabilă distrugere și reconstrucție a corpului nostru se petrece prin intermediul unor acțiuni pe care le considerăm banale.
La moarte, sufletul părăsește brusc corpul pe care îl schimba în fiecare an, într-un proces specific. Asta este moartea. Cu alte cuvinte, este eliberarea sufletului din cușta sa, eliberarea sa.
Este starea de trecere a sufletului în altă lume în momentul morții. Cu alte cuvinte, este o stare de agitație pe care sufletul o experimentează în momentul despărțirii de corp. Însă, nu este la fel de agitantă pentru toți. Dacă continuăm să cerem lui Allah o moarte grațioasă și să săvârșim fapte bune, nu există niciun impediment să sperăm că vom trece prin această stare dificilă cu cea mai mare ușurință, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Să acordăm atenție următoarelor avertismente ale Profetului (pace fie cu el) cu privire la acest subiect:
(Câmiu’s-Sağîr, 1/369)
Și tentațiile diavolului în timpul agoniei mortale reprezintă un pericol ascuns care vine cu moartea, iar acest pericol poate fi depășit cu ușurință doar prin obținerea credinței certă. Bediüzzaman afirmă că diavolul, în momentul agoniei, prin tentațiile sale, nu poate decât să introducă îndoieli în minte, să genereze ezitări. Însă, odată obținută credința certă, ea se rădăcinește în multe alte sentimente, precum inima, sufletul și secretul, în afara rațiunii, protejând astfel credința de pericol.
Profetul (pace fie cu el) ne-a arătat calea spre a găsi refugiu în Allah, chiar și în momentele de agonie:
Potrivit acestui punct de vedere, diavolul ar putea veni în momentul agoniei pentru a induce pe oameni în eroare prin sugestii. Această sugestie ar putea fi însoțită de apariția diavolului, sau ar putea fi vorba de o sugestie sub formă de obsesie, fără ca diavolul să fie văzut. Întrucât astfel de sugestii pot avea loc într-un timp scurt, este posibil ca ele să apară chiar cu un-doi secunde înainte de moarte.
De asemenea, este posibil ca acest punct de vedere din hadisuri să fie o judecată dată în general, conform cu opinia majorității oamenilor. Întrucât o parte importantă a hotărărilor se bazează pe opinia majorității celor cărora se referă. La fel cum orice regulă are excepții, existența excepțiilor la această hotarare nu demonstrează că ea este greșită.
Diavolul este un tâlnic, care încearcă să fure credința, cea mai prețioasă comoară din inima omului. Îndoielile care se văd astăzi în aproape toate aspectele legate de credință dovedesc cât de activ este diavolul în acest sens.
O obsesie de acest gen a fost una dintre principiile fundamentale ale unui stat bazat pe comunism timp de șaptezeci de ani. În acest sistem, a fost declarată război împotriva „sacrului”. Acum, religia ocupă o poziție mai respectată la nivel mondial. Dar diavolul nu a renunțat la obsesiile sale în acest sens.
Diavolul este insistent în a răsturna credința omului. Și insistă până în ultima clipă. Așa cum în fotbal pot apărea surprize chiar în ultimul moment, tot la fel, diavolul se străduiește să obțină credința chiar și a celor cu credință puternică, încercând să-i trimeta din lumea asta ca necredincioși prin insinuațiile pe care le transmite în agonie.
Teoretic, diavolul ar putea să răpească credința în ultimul moment, dar cei cu credință cu adevărat puternică, care s-au pregatit pentru ultimul moment pe tot parcursul vieții, sunt sub protecția divină, iar armata diavolilor nu ar putea face nimic. Fiindcă credința lor nu este doar în minte, ci în cele mai profunde colțuri ale inimii, iar diavolii nu pot penetra acea profunzime.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
