Dragul meu frate,
Nu am putut găsi informații de acest gen în surse credibile. Dacă ne furnizați sursa, am putea face o analiză mai detaliată.
Potrivit majorității cărturilor islamici, nici pelerinajul la Mecca, nici martiriul nu pot sterge păcatele care constau în lezarea drepturilor altora. Având în vedere acest aspect, este evident că stabilirea unei relații între recitarea a 1000 de versete din Coran (Ihlas) și eliberarea de păcatele care constau în lezarea drepturilor altora nu reprezintă o opinie corectă. Aceste tradiții – dacă sunt autentice – ar trebui înțelese ca o expresie de încurajare, o metaforă pentru câştigarea marelor răsplauty.
Huzeyfe (r.a.) relatează: Profetul (s.a.v.) a spus:
Abdullah ibn Abbas relatează: Profetul (pace fie cu el) a spus:
Exprimarea este metaforică. Din cauza păcatelor lor, oamenii trebuie să dea socoteala lui Dumnezeu. Pedeapsă este consecința faptei rele. Cineva care rostește astfel de rugăciuni câștine o răsplatuă atât de mare, încât expresia este folosită metaforic, nu în sensul literal.
După cum se menționează în versetele respective, fiecare va rămâne răspunzător pentru faptele sale și binecuvântările pe care le-a primit, atâta timp cât nu va da socoteala pentru ele. A fi eliberat de această responsabilitate înseamnă a fi eliberat de gaj. Expresii de acest gen, folosite în hadisuri, sunt metafore care indică că răsplata pe care o aduce rugăciunea/recitarea/comemorarea/versetul în cauză este imensă.
Recitarea surrei Al-Ikhlas de o mie de ori în ziua de Arafă este, ca și alte tradiții, un obicei transmis de la strămoții sfinți. Bediuzzaman a subliniat această tradiție prin cuvintele sale. Numărul de o mie a fost menționat de el în felul următor:
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
