Dragul meu frate,
Potrivit mezhebului Hanefi, martirul este înmormântat cu hainele sale, se rostește rugăciunea funerară, dar nu este spălat dacă este adult și curat. Privitor la persoanele aflate în stare de impuritate rituală (junub), menstruație sau nifas: dacă sunt martiri în timpul războiului, conform lui Abu Hanifa, sunt spălate, la fel ca copiii și nebunii, în timp ce imamei nu sunt de acord cu spălarea.
Imam Abu Hanifa aduce următorul argument în favoarea obligativității purificării prin spălare a celor aflați în stare de impuritate religioasă (junub) și a altor categorii similare: „Când Hanzala ibn Abi Amir a fost martirizat la Uhud, Profetul (pace fie cu el) a spus:
„Prietenul vostru Hanzala este spălat de îngeri.”
Au întrebat-o pe soția lui, iar ea a răspuns:
„A plecat la război în stare de impuritate rituală.”
a spus. La auzul acestor cuvinte, Profetul (pace fie cu el) a zis:
„De aceea, îngerii l-au spălat.”
a spus.”(1)
Argumentul pe care se bazează Imam Abu Yusuf şi Imam Muhammad este următorul: Dacă spălarea ar fi fost obligatorie, ar fi fost obligatorie pentru toţi fii lui Adam, şi nu s-ar fi mulţumit cu spălarea efectuată de îngeri. Însă, în replică, se spune că spălarea efectuată de îngeri îndeplineşte scopul, întrucât obligativitatea constă în spălare, nu în persoana care o efectuează.
Sângele martirului nu se spală, hainele lui nu se schimbă. Martirul este îngropat cu sângele și hainele lui. Ceea ce nu poate fi folost ca lenjerie funebre, cum ar fi blana, armele, cizmele și lucruri de genul acesta, sunt scoase de pe el, apoi este îngropat. Fiindcă Profetul (s.a.v.):
„Îngropați-i cu sângele lor.”
a ordonat. (2)
Potrivit lui Cumhur:
Martirul nu este spălat, nu este înmormântat și nu se rostește rugăciunea funerară pentru el. Însă, dacă există impurități alturi decât sânge, acestea se spală, întrucât nu sunt urme ale martiriei. Căci în hadisul lui Cabir se spune:
„Profetul (pace fie cu el) a ordonat ca martiri de la Uhud să fie îngropați cu sângele lor, nu i-a spălat și nu a oficiat rugăciuni funerare pentru ei.”
(3)
Martir,
După ce pielea și armele sunt îndepărtate, este îngropat cu hainele sale. Căci Profetul (pace fie cu el) a spus:
„Îngropați-i cu hainele pe ei.”
(Ibn Mace, cenaiz 28)
așa se spune. Dar, conform Hanbelilor, nu este obligatoriu, ci doar preferabil.
Potrivit Malikiilor și Şafiilor, persoanele aflate în stare de impuritate rituală (junub), menstruație sau situații similare, care au murit pe câmpul de luptă, nu sunt spălate. Întrucât Hanzala ibn Rabih a fost ucis în bătălia de Uhud în stare de junub, Profetul (s.a.v.) nu l-a putut spăla și a spus:
„Am văzut îngerii spălând-o.”
a ordonat.(4)
Note de subsol:
1. Neylü’l-Evtâr, IV, 29.
2. Tirmizi, Fedailül Cihad: 11; Ibn Mâce, Cihad: 15
3. Vaporul, în secțiunea Meğazi,
„Musulmanii uciși în ziua bătăliei de la Uhud”
în acest sens, a relatat în 5/39.
„A ordonat să fie îngropați cu sângele lor. Nu s-a apropiat de ei. Nu i-a spălat.”
La secția de morgă,
„Nu s-a văzut niciodată ca martiri să fie spălați.”
în acest sens, a relatat și în 2/93.
4. Ibn Hibban și Hakim au relatat acest lucru în Sahih-urile lor.
Sursă:
Jurisprudența islamică, Zuhayli, III, 104-105.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
