– Sunt Ayan-ı Sabiteler, la fel ca corpurile exterioare, vii?
– Cum ar trebui interpretate următoarele declarații ale lui Bediüzzaman:
„Iată, credința în destin și predestinație se înțelege și se consolidează, într-un sens larg, prin misterul vieții. Așa cum lumea fizică și lucrurile existente manifestă viața prin ordinea lor și consecințele lor, tot așa ființele trecute și viitoare, considerate din lumea ascunsă, au o existență spirituală, o existență spirituală vie, un substrat spiritual, care, prin intermediul Plăcii Destinului și Predestinației, se manifestă ca efect al acelei vieți spirituale, sub forma destinului.”
(Lem’a a treizea)
„Așa cum semințele, rădăcinile, frunzele și semințele din fructele unui copru sunt, ca și coprul însuși, participante la un fel de viață, ba chiar poartă legi de viață mai subtile decât legile de viață ale coprului. Așa cum semințele și rădăcinile lăsate de toamna precedentă, înainte de primăvara actuală, poartă, ca primăvara, manifestarea vieții și sunt supuse legilor vieții, la fel și ramurile și frunzele coprului universului, fiecare cu un trecut și un viitor; fiecare are o serie de atitudini și situații din trecut și viitor. Fiecare specie și fiecare parte formează, în cunoștința divină, o serie de existențe cu diverse atitudini, o serie de existențe științifice. Și ca existența exterioară, existența științifică este participantă la o manifestare spirituală a vieții universale, de unde se iau destinurile vieții, din acele tavleuri divine pline de sens și vii.”
(Lema a treizea)
Dragul meu frate,
Cei mai vechi savanți, în special mistii,
„care posedă un corp științific”
bunurilor
„substanța imuveribilă”
au folosit cuvântul.
– „Ayân”
a cuvântului
„fix”
Atribuirea și fixarea lor cu cuvântul „ființă” indică că, din punct de vedere al existenței lor științifice, ele sunt distincte de neființă absolută. Întrucât, ființa este infinită.
cunoștința primordială, cunoștința veșnică
nu permite existența neantului absolut.
– Da, totul și tot ce există are două laturi.
Cineva,
esența și ființa;
iar celălalt,
este corpul și forma exterioare. Adică, dimensiunea fizică. Esența și substanța a tot ce este, însă, este ființa și natura sa. Aceasta există spiritual și științific în cunoașterea veșnică și eternă a lui Dumnezeu. Acest
corp de cunoștințe
Se mai spune că, dacă Dumnezeu, prin voința și puterea Lui veșnică, conferă un corp exterior acestor esențe și principii, care sunt stabile în cunoștința Sa, atunci acestea…
din lumea științei și din lumea spirituală
au plecat din lumea celor vii și s-au alăturat lumii creaturilor și a martirilor.
– Unii savanți, experți în domeniu
„Âyân-ı sabite nici măcar nu a simțit mirosul corpului.”
(Centrul de Cercetări Academice)
Aceste afirmații se referă la starea lor în acel corp spiritual în care se află; nu înseamnă că unii dintre ei nu vor îmbrăca un corp exterior mai târziu, prin creația lui Dumnezeu.
– cu programele și proiectele spirituale ale ființelor care există în cunoașterea lui Dumnezeu
Halık
și
Putere
Esenta ființelor care îmbracă corpuri exterioare prin manifestarea calităților lor este mult diferită. Una
știința,
celălalt
kevni
dir.
Unul
ci este o dimensiune spirituală și științifică, percepută prin rațiune.
iar celălalt,
este o structură materială, tangibilă.
–
„Ayan-ı sâbite”, „hakâik-ı eşyâ-yı ilmiye”
/ Ființele și esențele, pe care le putem numi adevăruri științifice ale lucrurilor, considerate în cadrul existenței științifice a realităților posibile, sunt manifestări ale atributelor divine, care se află în cunoașterea veșnică a lui Dumnezeu.
– Cu alte cuvinte, totul, fie că există, fie că nu există, este fixat și permanent în cunoașterea veșnică și eternă a lui Dumnezeu, ceea ce
constante universale
se numește.
– Tot ce este și tot ce există are două aspecte. Unul este esența și ființa sa; celălalt este existența și forma sa exterioare. Adică, dimensiunea sa fizică. Esența și ființa a tot ce este, este ființa și esența sa. Aceasta este prezentă spiritual și științific în cunoașterea veșnică și eternă a lui Dumnezeu. Aceasta se numește existența științifică. Dacă, prin voința și puterea sa veșnică, Dumnezeu conferă existență exterioară acestor esențe și origini stabilite în cunoașterea sa, atunci ele trec din lumea cunoașterii și lumea spirituală în lumea creaturilor și a lumii fizice.
Suntem de părere că interpretarea corectă a acestor cuvinte ale Maestrului Bediuzzaman ar fi următoarea:
a)
„Așa cum se consideră că aparține lumii ascunse
chiar și ființele din trecut și viitor au o existență spirituală vie și o existență științifică spirituală.
înseamnă că, prin intermediul Tavlii Providentiei și Destinului, rezultatul acelei vieți spirituale apare, se manifestă sub numele de destin.” Aceasta înseamnă: natura vieții ființelor vii din trecut și viitor, așa cum este conținută în cunoașterea lui Dumnezeu.
este spiritual.
Acest lucru nu înseamnă că ființele care vor fi create în viitor există în cunoștința divină cu corpurile lor exterioare. Întrucât, cunoașterea este un atribut…
-nici nu are o caracteristică imperativă, precum puterea-
nici nu are proprietatea de a cuprinde substanțele corpurilor. Așa cum a spus Maestrul.
„…și sunt dovezi științifice ale existenței Sufletului”
Acest lucru se poate deduce și din expresia sa. Este un fapt binecunoscut că, chiar dacă nu cunoaștem forma acestui „cunoștință-cunoștință”, nu există un corp exterior acestuia.
b)
Împărtășind asemănarea ființelor cu corpurile lor științifice cu cea a seminței și fructului unui copru, sau cu existența primăverii de anul trecut și a primăverii de anul acesta, Maestrul a subliniat că ființele științifice sunt mult diferite de ființele exterioare.
„Toate tipurile și părțile sale au în cunoașterea divină multiple existențe cu atitudini diverse, unite
șirul de ființe cunoscute
constituie.”
formularea sa în acest sens este foarte clară.
c)
„Și ca corpul exterior,
și chiar acel corp al cunoașterii,
viața publică
este favorizat de o manifestare spirituală
căci destinul vieții se află în acele tavule ale destinului, pline de sens și de viață.”
După cum se deduce din expresia sa, cei care au cunoștință teoretică nu sunt participanți la o viață pe care o trăiesc cei cu un corp fizic, ci la o manifestare spirituală a vieții universale.
d)
Maestru
„…Da, acest aspect al vieții, care este strălucirea soarelui vieții eterne, cu siguranță nu se limitează doar la acest univers al manifestării, la acest timp prezent și la acest…”
nu se poate limita la corpul exterior;
Poate că fiecare univers, în funcție de capacitatea sa, este favorizat de manifestarea acelei luminii; și universul, cu toate universurile sale, este viu și abundă datorită acelei manifestări.”
Expresia de forma „…“ se poate interpreta și astfel: viața, care este o manifestare a numelui etern al lui Dumnezeu, Hay, nu este limitată doar la lumea fizică, la existența exterioară și la prezent. Mai degrabă, fiecare univers care constituie diverse versiuni ale lumii ascunse (al-amr al-ghayb) este, în măsura propriei capacități, partener al acestei manifestări a vieții.
Maestrul este aici.
„…nu se poate limita la corpul exterior”
din expresia sa se deduce clar că, prin această expresie, el separă existența științifică de existența exterioară. De asemenea,
„Poate că fiecare univers este supus, în funcție de capacitatea sa, la manifestarea acelui rău.”
Din expresia sa, se înțelege că „fiecare lume are capacități diferite legate de viață. Capacitatea unora este conformă cu corpul exterior, a altora cu corpul științific.”
Considerăm că gândirea Maestrului este în concordanță cu gândirea cărturilor islamici anteriori.
Din explicațiile de mai sus, se înțelege că substanțele eterne nu sunt vii din punct de vedere al „corpului exterior”. Întrucât viața reală este o trăsătură care se realizează în dependență de corpul exterior.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
