Dragul meu frate,
Se transmite că Abdullah ibn Mubarak a spus, în legătură cu acest subiect:
„Înmormântații așteaptă vești. Când un mort ajunge acolo, ei întreabă ce i s-a întâmplat, ce i s-a făcut. Cu privire la cineva:”
„El a murit, nu v-a fost comunicat?”
când a spus:
„Întoarcerea noastră este la Allah, și dinspre Allah venim.”
și spun:
‘El a ales o cale diferită de a noastră.’
adăugând: „(1)”
Și Sa’id b. el-Müseyyeb (m. 94/712), din generația de discipuli ai Profetului, a spus:
„Când un bărbat moare”
(care a decedat anterior)
copilul îl primește pe tatăl său ca pe un străin care revine de la o călătorie lungă.”
a spus. (2)
Aceste hadisuri și relatări care indică faptul că morții se întâlnesc în lumea de dincolo și primesc vești despre cei care s-au alăturat lor recent, sunt susținute de alte relatări care spun că faptele copiilor, nepoților și rudelor apropiate vor fi prezentate părinților și rudelor lor din mormânt, iar aceștia vor fi bucuroși din cauza bunelor faptele rudelor lor, și vor fi tristați din cauza răutăților lor.
Cei care cunosc bine situația,
Ei sunt conștienți de faptele rudelor și prietenilor pe care i-au lăsat în urmă, bucurându-se de faptele lor bune și întristindu-se de cele rele. (3) O tradiție autentică relatează că Mujahid a spus despre acest aspect:
„Beneficiile pe care le aduce un copil bun după moartea părinților săi în mormânt”
(salăh)
este vestit.”
(4)
Se transmite că Said ibn Jubair (m. 95/714) a spus:
„Cu siguranță, morților li se transmit vești de la cei vii. Nu există persoană care să fi pierdut vreodată un fiabil căreia să nu i se transmită vești despre rudele rămasi. Dacă veștile sunt bune, se bucură și se liniștește; dacă sunt rele, atunci se întristește.”
(5)
Abu’d-Dardâ, din rândul Sahabilor (m. 32/652), obișnuia să rostească următoarea rugăciune:
„Doamne, mă refugiez la tine ca să nu fac niciodată un lucru care ar aduce rușine morților mei.”
(6)
Abdullah ibn Mubarak relatează că Abu Ayyub al-Ansarî, un companion al Profetului, a spus:
„Lucrurile făcute de cei vii sunt arătate celor morți. Dacă văd ceva bun, se bucură și se felicită reciproc; iar dacă văd ceva rău, spun: „Doamne, întoarce-l de la el!””
(7)
Din aceste relatări se înțelege că spiritele sunt conștiente de faptele generației lor și că, la fel cum reacționează cu bucurie și cuvinte frumoase la faptele bune, reacționează cu tristețe la faptele rele.
Note de subsol:
1. Ibn al-Qayyim, ar-Ruh, p. 19: Birgivî, R. FÎ Ah. Etfâl al-Müslimîn, p. 85; Birgivî, după ce tratează acest subiect, adaugă că cei care mor fără a face testament nu vor putea vorbi în lumea de dincolo și nu vor putea răspunde la întrebările locuitorilor lumii de dincolo. (vezi ibid., p. 85.)
2. Ibn al-Qayyim, op. cit., p. 19; Rodosîzâde, op. cit., p. 25 a.
3. Rodosîzâde, vârsta 7 ani.
4. Ibnu’l-Kayyim, op. cit., p. 12.
5. Hasan el-‘Idvî, op. cit., p. 16, Egipt, 1316.
6. Aceeași lucrare, loc. cit.
7. Ibnu’l-Kayyim, op. cit., p. 7; Rodosîzâde, op. cit., v, 8 b.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
