Dragul meu frate,
Lumea de dincolo de mormânt este un aspect al necunoscutului. Din acest motiv, natura judecății și a interogatoriului din acea lume le cunoaștem așa cum le-a descris Profetul (pace fie cu el).
După moarte, persoana este supusă interogatoriului de către Munkar şi Nakir în mormânt, iar dacă este credincioasă, mormântul ei se transformă într-un paradis. Dacă este un infractor, mormântul ei devine un loc de chin, un loc din iad.
După lumea mormântului, oamenii vor fi conduși la câmpul adunării, unde vor fi țărașiți la răspundere pentru faptele lor.
Oamenii vor fi judecați în Ziua Judecății Finale, iar cărțile lor de viață vor fi date fie de dreapta, fie de stânga, în funcție de faptele lor. După aceea, vor trece peste podul Sirat. Ceia ce merite rai vor merge în rai, iar cei ce merite iad vor cădea în iad.
Omul, datorită capacității sale de a face binele sau răul, poate atinge cea mai înaltă poziție printre ființe, dar și cea mai joasă. Fiind creat cu o astfel de natură, omului îi este necesar ca toate faptele să fie înregistrate. Conservarea totului de către Dumnezeu necesită păstrarea faptelor și acțiunilor sale. Ponderarea acestor fapte păstrate pe balanța justiției, acordând recompense sau pedepsiri în consecință, este necesară.
Iată ce se spune în versetul care indică această adevăra:
„Balanta care va cântări faptele în acea zi este adevărată. A cărui fapte bune vor fi grele, aceia vor fi cei care vor găsi mântuirea. A cărui fapte bune vor fi uşoare, aceia vor fi cei care s-au pierdut pe ei înşişi din cauza neghiririi versetelor noastre.”
1
Indică faptul că în cântărirea faptelor, întreaga măreție a justiției divine se va manifesta.
„Cu siguranță, Allah nu comite nici cea mai mică nedreptate.”
2
Aceeași realitate este exprimată și în versetul care urmează, a cărui traducere este:
Prin urmare, în Ziua Judecății, când Dumnezeu va cântări faptele oamenilor, pronunțând sentința lor de bine sau rău, va face acest lucru în funcție de greutatea faptelelor bune și rele. În Lem’alar, ideea că Dumnezeu va cântări faptele oamenilor cu balanța Sa cea mare în Ziua Judecății, pronunțând sentința în funcție de superioritatea sau inferioritatea faptelelor bune față de cele rele, se bazează pe versetul coranic menționat mai sus.3
Toate cărțile noastre despre credință menționează clar că cântărirea faptelor în viața de apoi este un adevăr. Însă nu putem descrie natura acestei cântări cu mărimile noastre din lumea fizică. Cert este că Dumnezeu va rezolva în scurt timp socoteala faptelor tuturor oamenilor, revelând binele și răul lor. Cu privire la acest aspect, Muhammad Ali as-Sabuni spune:
„Cântărirea faptelor, a binelor și a relelor, nu este un eveniment imposibil. Dacă științele moderne măsoară căldura, frigul, vântul și ploaia, ar fi oarecum posibil ca Dumnezeu, stăpânul puterii infinite, să fie incapabil să cântărească faptele oamenilor?”
4
Cu toate acestea, nu putem spune cu certitudine cum vor fi cântărite faptele, întrucât starea din viața de apoi și din rai nu pot fi exprimate cu mărimile din lumea aceasta. Într-adevăr, în el-Bidaye se spune:
„Mizân (balanța) este un instrument care servește la determinarea mărimii faptelor, iar rațiunea este incapabilă de a cunoaște esența sa. Nu este posibil să se compare cu balanțele pământești. În acest sens, cel mai sigur drum este să se accepte textul (din Coran și Hadis).“
5
Prin urmare, Dumnezeu va cântări cu siguranță faptele. Va cântari binele și răul oamenilor cu o balanță a cărei natură nu o cunoaștem, manifestând astfel măreața Sa justiție. Dacă faptele bune sunt mai multe decât cele rele, acea persoană va fi salvată; în caz contrar, va fi supusă pedepsei. Însă Dumnezeu, prin mila Sa, o poate ierta. Dacă are credință, dar și păcate, va intra în rai după ce va fi ispășit pedeapsa. Va fi parte a infinitei mizericordii a lui Dumnezeu.
Totuși, din unele hadisuri ale Profetului Muhammad (pace fie cu el) înțelegem că cântărirea faptelor și supunerea la judecată nu sunt lucruri ușoare. În rugăciunile sale, el spunea adesea…
„Doamne, ușurește-mi socoteala mea.”
se spune că a poruncit.
Din hadisuri aflăm că omul are mai multă nevoie de mila și iertarea lui Allah în acea zi, căci, fără infinitatea mizericordiei Sale în timpul judecății, omul ar fi în pericol.6
In concluzie, in acea zi, fiecare fapta din cartea de balanta a fiecaruia va fi cantarita cu cea mai mare precizie, se vor calcula profiturile si pierderile fiecaruia, iar conturile vor fi inchise. Daca bunurile vor depasi relele, profiturile pierderile, acea persoana va fi salvata. Daca relele vor depasi bunurile, pierderile profiturile, acea persoana va suferi pierderi.
Datoria credinciosului este,
înseamnă să săvârșească fapte bune care să depășească numărul faptelor rele, fapte care să aducă mai mult profit decât pierdere, să se pregătască bine pentru ziua judecății. Și
„Doamne, ușurește-mi socoteala mea.”
înseamnă să imploreze pe Dumnezeu.
Surse:
1. Sura Al-A’raf, versetul 8.
Surah An-Nisa, versetul 40.
3. Lem’alar, 81.
4. Safvetü’t-tefâsir, I/437.
5. Introducere în principiile religiei, 92.
6. Al-Müsned, VI/48.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
