Dragul meu frate,
Întrebarea cu privire la natura și esența materiei și a spațiului a fost pe agenda omenirii de mult timp. La sfârșitul secolului al XIX-lea, lumea științifică a fost măcinată de o dezbatere intensă cu privire la structura și proprietățile eterului. Din punct de vedere al înțelegerii eterului la sfârșitul secolului al XIX-lea, declarațiile din celebra revistă Nature din 1883 sunt destul de interesante:
Însă niciunul dintre aceste nume nu este adecvat. Toate sunt grupuri moleculare, deci nu sunt ca un prisioner. Să considerăm simplu și izolat un mediu continuu, lipsit de inerție, fără frecare; ambiguitatea conceptului nu va fi mai mare decât este necesar, având în vedere starea actuală a cunoștințelor noastre.
„Trebuie să încercăm să înțelegem ideea de eter, o substanță perfect continuă, subtilă, incompresibilă, care se extinde în tot spațiul, pătrunde între moleculele materiei obișnuite și le leagă reciproc prin propriile sale mijloace. Și să-l considerăm ca un mediu universal prin care se desfășoară toate mișcările corpurilor. Atunci, aceasta este funcția lui – ca transportor de mișcare și energie.” (1)
Poate chiar auriile (corpurile lor secundare, corpuri analogice) ale oamenilor și ale ființelor vii să fie compuse din aether? Potrivit lui Bediuzzaman, el interpretează expresia din versetul 7 al Surei Hud, care conține explicații despre misterele creației, cu substanța aether. El afirmă că substanța aether constituie primul pas în seria creației, urmată de crearea particulelor subatomice (cevahir-i ferd). Potrivit acestei interpretări, tronul lui Dumnezeu (Arș) se află pe substanța aether, care este ca apa. După crearea substanței aether, ea a devenit centrul manifestării primelor creații ale lui Sani (Dumnezeu). (2)
Din acest verset aflăm o altă informație despre existența și natura materiei întunecate. Întrucât se compară spațiul cosmic cu un ocean, nu cu un spațiu gol, cum se menționa în versetul precedent, putem deduce că materia întunecată ar putea exista în interiorul unei substanțe.
Elmalılı Hamdi Yazır explică una din interpretările versetului, în felul următor. Și în această interpretare, putem spune că se oferă o explicație indirectă a caracteristicilor lui Esîr și Esîrin.
După ce Bediüzzaman a afirmat că spațiul este plin de captivi;
(3)
prin aceste afirmații, el indică faptul că esirul este atât spațiul de formare, cât și cel de activitate a ființelor. Mai mult, el afirmă că lumea înaltă, adică lumi metafizice care funcționează conform legilor suprasensoriale, este divizată în diverse straturi, fiecare având propriile legi, astfel că cele șapte spații-timpuri diferite au mecanisme de funcționare distincte, iar esirul este mediul și spațiul acestor lumi:
El explică modul în care esîr constituie structura fiecărui univers și modul în care cele șapte universuri sunt organizate conform regulilor și principiilor lor individuale, în felul următor:
(4)
El, în timp ce face aceste declarații despre prizonierii de război, indică și haditii (traditii islamice) și versetele coranice care stau la baza acestor explicații și interpretări.
cu versetele (5)
Acestea sunt doar câteva dintre hadisuri.
Explicația eterului, o entitate apropiată de suflet și cea mai subtilă manifestare a corpului, nu este o sarcină simplă. Dacă eterul nu interacționează cu razele, forțele magnetice și nucleare, sau cu gravitația, în sensul fizic și chimic pe care îl cunoaștem, sau dacă interacțiunile existente se află în afara domeniului de măsurare al instrumentelor spectroscopice, obținerea de rezultate concrete și detaliate nu va fi ușoară. Având în vedere aceste explicații, pe lângă faptul că atat corpurile de șiruri (strings) cât și eterul sunt concepte foarte diferite și dificile de studiat, punctul principal pe care dorim să insistăm este examinarea posibilității ca unul să poată substitui celălalt.
Putem spune că efortul comunității științifice constă în căutarea și efortul de a găsi o substanță inefabila? Transformările pe care le-a suferit conceptul de esență în istoria științei, pe lângă faptul că oferă idei despre dimensiunile umane ale științei, evidențiază și necesitatea de a ajunge la o înțelegere a realității independentă de teoriile care se schimbă în timp. Prin urmare, înțelegerea și interpretarea corectă a revelației divine sunt importante.
Aceasta a fost cea mai mare dorință a tuturor fizicienilor de pe vremea lui Einstein: să unifice toate particulele și interacțiunile din univers sub un singur acoperiș. Capacitatea noastră de a înțelege mai bine materia, vidul și originea universului pare să depindă de rezolvarea acestui problem. Așadar, să spunem care este abordarea cea mai promițătoare în rezolvarea acestui problem gigantic: dacă materia esențială nu este altceva decât fire de cuarț, atunci se va înțelege cât de mare este adevărul cosmic pe care îl exprimă materia esențială; și se va înțelege cât de importantă este descoperirea ei pentru a deschide calea fizicii blocate.
Potrivit acestei teorii, particulele elementare și vectorii de forță sunt compuse din șiruri cu dimensiuni de ordinul lungimii Planck, 10-33 cm. Aceste șiruri, care pot avea capetele deschise sau închise (în formă de inel), corespund particulelor cu forme de vibrație diferite. Cel mai atrăgător aspect al acestei teorii este posibilitatea de a exprima atât particulele elementare, cât și zeci de particule fundamentale, în termeni de vibrații și mișcări ale unui singur șir.
Una dintre cele mai neobișnuite caracteristici ale teoriei este că, pentru a descrie vibrațiile și oscilațiile corziilor, sunt necesare nu mai puțin de zece dimensiuni. Corziile care se mișcă în una și nouă dimensiuni spațiale formează particule punctiforme și interacțiunile dintre ele în spațiu-timpul nostru cu patru dimensiuni. Se crede că dimensiunile care depășesc cele patru dimensiuni pe care le putem observa sunt răsucite pe ele însele și sunt prea mici pentru a fi detectate.
Potrivit teoriei, câmpurile gravitaționale sunt fundamentale pentru spațiu-timp. Însă, șirurile, care includ toate câmpurile de forță, inclusiv gravitația, constituie simultan și „spațiu-timp“. Dacă se găsește teoria reală a șirurilor, se va înțelege atât ce este spațiu-timp și cum a apărut, cât și, prin urmare, se vor obține informații mai complete și mai solide despre textura, structura și natura spațiului.
Privind conceptul de materie fundamentală, ea reprezintă limita existenței, punctul final, cel mai mic al materiei. Este cea mai mică unitate a existenței, iar totul este alcătuit din ea. Aceleași lucruri se pot spune despre particulele materiale mici, lumina, energia, electricitatea și forțele. Chiar și spațiul interstelar este alcătuit din ele. Nu există un corp mai mic decât ele.
„Fără ei, nimic nu ar fi existat. Nu ar fi existat nici timp, nici spațiu, nici materie. Nu ar fi existat nici stele, nici planete. Nu ar fi existat univers.”
a declarat Brain Gren (6), un expert în domeniu.
Bediuzzaman, oferind explicații asupra misterelor universului sub lumina și din perspectiva Coranului, descrie semnificația și funcțiile eterului, atribuindu-i un sens și o misiune paralele, chiar mult mai ample și avansate, decât înțelegerea curentă a eterului. El afirmă că eterul nu se limitează doar la mediul de manifestare și activitate a ființei, ci că este creat, că este una din arșurile divine. Să observăm asemănarea cu sau , în ceea ce privește funcția și rolul. Apa și pământul au fost create ca arșuri. Potrivit expresiei sale, eterul este cea mai delicată manifestare a lui Dumnezeu. Prin urmare, este mediul de viață și activitate al ființelor spirituale și sufletești, care nu pot fi cântărite sau măsurate.
îl definește ca; îl evaluează ca. Prin aceste afirmații, el asociază funcția și rolul materiei eterice cu „lumea supranaturală”, unde sunt valabile legi metafizice. Potrivit lui, fiecare din straturile universului (semavat) are legile sale specifice, iar datorită acestor legi, funcționează mecanisme de funcționare diferite în cele șapte spații-timpuri. Aceste straturi universale sunt mediul și structura fundamentală a tot ceea ce este. El explică faptul că existența nu este limitată la lumea fizică, ci că există spații-timpuri diferite, astfel:
(7)
Atâta timp cât privirea științei este îndreptată spre lumea fizică (lumea fizică), nu putem aștepta ca ea să vorbească despre funcțiile și rolurile sale care includ și alte lumi. Se pare că descoperirea materiei eterice (sau a șirurilor pe care le considerăm ca materie eterice) va fi cea mai mare descoperire din istorie, provocând o mare schimbare în știință și tehnologie. Într-adevăr, putem spune că cheile călătoriei tehnologice în spațiu-timp vor fi obținute abia atunci.
Dacă spațiul cosmic nu este „gol”, ci este plin de materie eterică, atunci corpurile cerești, precum și toate razele și undele electromagnetice, se deplasează în acest „ocean eteric”. Potrivit teoriei string, spațiul este format din numeroase cuanturi, cu proprietăți specifice numite stringuri, și are forma unei rețele de păianjen. Orificiile negre, prin greutatea lor infinită, deformează spațiul, creând un vârtej. Întrucât este imposibil ca spațiul să fie gol, trebuie să existe ceva care să-l umple.
(8)
Potrivit versetului, se poate înțelege că țesătura spațio-temporală este extrem de solidă, lipsită de fisuri. Dacă țesătura se curbează sub greutatea corpurilor masive, atunci și eterul, pe care-l numim cer, sau țesătura spațio-temporală țesută din bucle de sâsă, se curbează sub influența corpurilor cerești cu masă mare. Întrucât găura neagră reprezintă o greutate infinită, în acea zonă nu mai există țesătura spațio-temporală, ci se rupe, se fisurează, sau, mai precis, se distruge.
Desigur, în sensul că legile fizicii își pierd valabilitatea acolo, iar în acea zonă se deschide o poartă spre lumea metafizică.
Dacă gravitația este legată de natura substanței care umple spațiul, clarificarea naturii și formei acestei legături pare să depindă de descoperirea substanței care umple spațiul (eter sau stringuri) și a legilor care o guvernează. Când va fi posibilă călătoria în spațiu-timp prin intermediul „tunelurilor” care ar putea fi deschise în „rețeaua spațială” pe care toți o așeptăm cu nerăbdare? Posibilitatea de a răspunde afirmativ la această întrebare pare să depindă, mai presus de tot, de descoperirea substanței care umple spațiul și a legilor care o guvernează.
Este imposibil să înțelegi și să rezolvi toate acestea cu credința materialistă și filosofia pozitivistă, care reduc totul la materie și nu pot ieși dincolo de gândirea unidimensională.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
