Dragul meu frate,
A decedat în anul 36 al erei musulmane, la Medain. Însă, există relatări contradictorii cu privire la data morții sale. Se relatează că a decedat spre sfârșitul califatsului lui Osman (ra), în anul 35 sau 37; se spune chiar că a murit în timpul califatsului lui Omar.
După a prezentat date diferite cu privire la data morții sale, el susține că Ibn Mas’ud a murit înainte de anul 34, iar, prin urmare, Salman (ra) a trebuit să moară în anul 33 sau 32, luând ca dovadă relatarea lui Anas (ra) despre vizita lui Ibn Mas’ud la Salman (ra) pe patul de moarte.
Și aceasta este cea mai apropiată de adevăr. Mormântul lui Salman (ra) se află pe malul râului Deyale, care curge la 30 km est de Bagdad, în apropierea ruinelor Medain. Locul a fost numit după el. Moscheea în care se află mormântul său a fost reparată de Murad IV.
Era de origine iraniană și s-a născut în satul Cayy, provincia Isfahan. Potrivit altor relatări, locul nașterii sale ar fi Ramhormuz. Numele lui Salman (r.a.) înainte de a deveni musulman era Mabah ibn Buzahşan. După ce a îmbrățișat Islamul, a primit numele de Salman. Numele său de familie era Abu Abdullah. Când i s-a cerut să-și spună genealogia, el a răspuns: …
Tatăl lui Salman (ra) era un căpitan de sat (Dikhan) profund atașat mazdaismului, proprietar al unei ferme mari. În casa lui se afla un foc sacru, iar Salman (ra) era responsabil de menținerea flăcării aprinse. Tatăl său îl iubea excesiv, ținându-l închis în casă pentru a-l proteja de rău. Între timp, Salman (ra) a început să se gândească la posibilitatea ca mazdaismul să fie o religie adevărată. Însă, ca el însuși spunea, fiind ținut ca un sclav în casă, nu era la curent cu evenimentele din exterior, lipsindu-i posibilitatea de a compara mazdaismul cu alte religii. La un moment dat, tatăl său, din cauza muncii intense, a trebuit să-l trimita să vegheze una din parcele. Totuși, l-a avertizat să nu întârzie, spunând că era mai prețios decât tot ce avea. În zonă existau câțiva creștini. Pe drum, Salman (ra) a trecut pe lângă o biserică, iar comportamentul celor care se rugau înăuntru i-a atras atenția. A intrat și i-a observat. Fiind ținut închis, nu cunoștea religia acestor oameni. Salman (ra) a renunțat la a merge la câmp, rămânând acolo cu mare curiozitate până seara, ajungând la concluzia că religia lor era mai bună decât mazdaismul, și i-a întrebat despre originea ei. Creștinilor care se ocupau de el le-a spus că religia lor provenea din Siria.
Întârziind cu întoarcerea acasă, Salman (r.a.) a îngrijorat pe tatăl său, care a trimis oameni să-l caute. La întoarcere, Salman (r.a.) i-a povestit tatălui său ce i se întâmplase. Tatăl său i-a spus că nu găsește niciun bine în religia pe care o îmbrățișase și că religia strămoților lor era mai bună și mai superioară. Salman (r.a.) s-a opus tatălui său, dezbatând cu el despre superioritatea creștinismului față de religia lor. Tatăl său, îngrijorat de situația lui, l-a legat de picioare și l-a închis. Salman (r.a.) a intrat în contact cu creștinii din biserică, rugând-i să-l informeze când se va pregăti un caravan spre Siria. Când un caravan s-a pregătit, informând pe cei din biserică, Salman (r.a.) a fugit de acasă, s-a alăturat caravanului și a plecat în Siria. Acolo a intrat în slujba unui călugăr și a început să învețe principiile creștinismului. Acest călugăr, însă, era un om rău. El încuraja pe oameni să facă donații, dar nu le folosea pentru scopurile lor, ci le adunând pentru sine. După moartea acestui călugăr, Salman (r.a.) a intrat în subordinea călugărului care l-a succedat. Acesta era un om cu ascetism și pietate. Îndrăgostindu-se profund de el, Salman (r.a.) l-a întrebat, pe moartea lui, pe cine ar putea să-i recomande. Călugărul i-a spus că cunoștea pe cineva care ar fi meritat să fie urmat, și că se afla în Mosul. Salman (r.a.) a mers la Mosul și s-a pus sub autoritatea acestui om. Pe moartea lui, Salman (r.a.) l-a întrebat din nou pe cine ar trebui să urmeze. Acesta i-a spus că nu cunoștea pe nimeni în credința lor, dar că ar putea să urmeze un cărturar din …
După ce a rămas o vreme la călugărul din Nusaybin, Salman (ra) văzând că și acesta se află pe patul morții, l-a întrebat din nou cui ar putea să se supună. Acesta i-a spus că cunoștea un singur om căruia ar fi putut să se supună, și că acesta se afla în ținutul Răumiei, la Ammuriye. După moartea acestuia, Salman (ra) s-a dus la Ammuriye. După ce a rămas o vreme la Ammuriye, văzând că călugărul cu care se afla pe moarte, l-a rugat să-i spună cui ar trebui să se supună. Acesta i-a spus că nu știa de existența vreunui om pe pământ căruia să se poată supune, adăugând:
După ce a rămas o vreme în acel loc, Salman (r.a.) a întâlnit un negustor din tribul Kelb. Aflând de la el informații despre țara sa, a ajuns la concluzia că profetul menționat trebuia să provină din acea regiune, și l-a rugat să-l ia cu el în schimbul unei remunerații. Arabul din tribul Kelb, acceptând oferta lui Salman (r.a.), l-a luat cu el și s-a pornit spre Hejaz. Însă, ajungând la Vadil-Kura, acest om l-a trădat pe Salman (r.a.) și l-a vândut ca sclav unui evreu. Văzând palmierii din Vadil-Kura, Salman (r.a.), deși nu era cu totul liniștit, spera ca acel loc să fie cel descris de călugărul din Ammuriye. După ce a rămas o vreme în Vadil-Kura, a fost cumpărat de un membru al familiei Kurayza, văr al stăpânului său, și dus la Medina. Văzând Medina, Salman (r.a.) a înțeles că a ajuns în locul despre care i-a vorbit profesorul său.
Până la numirea sa ca profet în Mecca și imigrația sa la Medina, Profetul (pace fie cu el) a lucrat ca sclav în plantațiile de dube, fiind mereu ocupat și incapabil să vorbească liber cu cineva, motiv pentru care nu a putut să-l cunoască. Când Profetul (pace fie cu el) a sosit la Kuba, evreii, furioși că Aus și Hacrec au crezut în el, nu puteau să digereze acest fapt. Salman (r.a.) lucra pe un copac în plantația de dube, când un evreu a venit la proprietarul lui Salman (r.a.), care stătea jos sub copac, și i-a spus: Salman (r.a.) povestește: Am început să tremur atât de tare că m-am temut că voi cădea pe proprietarul meu care stătea jos sub copac. Am coborât repede din copac și l-am întrebat: Proprietarul meu m-a lovit violent cu pumnul și a strigat: Eu i-am spus: Seara, Salman (r.a.) a luat o cantitate de mâncare pe care o adunase și a mers la Profetul (pace fie cu el), care se afla la Kuba, și i-a spus: și a pus mâncarea în fața Profetului (pace fie cu el). Profetul (pace fie cu el) a spus ucenicilor săi: Dar el însuși nu a mâncat din ea. Văzând că nu acceptă zeciuiala, Salman (r.a.) a spus: Mai târziu, Profetul (pace fie cu el) s-a mutat la Medina. Salman (r.a.) a pregatit din nou ceva și a mers la Profetul (pace fie cu el), spunând că nu era zeciuială, ci un cadou. Văzând că el și ucenicii săi au mâncat din ea, a fost convins că și a doua semnal era prezent.
După un timp, Salman (r.a.) s-a întors la Profetul (s.a.v.). Profetul (s.a.v.) se afla așezat cu ucenicii săi. După ce i-a salutat, Salman (r.a.) a început să se plimbe în jurul Profetului (s.a.v.). Într-un moment, Profetul (s.a.v.) a înțeles că Salman (r.a.) căuta ceva pe care îl cunoștea, a ridicat mantaua. Văzând pecetea pe spatele Profetului (s.a.v.), Salman (r.a.) a recunoscut-o ca fiind identică cu cea descrisă de călugărul din Ammuriye, a început să plângă și să o sărămească. Profetul (s.a.v.) l-a așezat lângă el și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Când Salman (r.a.) a povestit tot ce i se întâmplase până la sosirea sa, Profetul (s.a.v.) și ucenicii prezenți au ascultat cu uimire. Se relatează că Salman (r.a.) nu cunoștea araba la sosirea sa la Profetul (s.a.v.) în măsura necesară pentru a-și exprima gândurile. A comunicat cu el prin intermediul unui interpret care cunoștea persana.
Alții, pe baza propriei relatări, o transmit din Ibn Abbas. Într-o altă relatare, Ibn Sa’d o transmite din Kurre el-Kindî, povestea lui Salman (ra) este relatată diferit, spunând că în călătoria sa spre Islam, a mers la Homs, la recomandarea profesorilor creștini; de acolo, tot la recomandare, a ajuns la Ierusalim; acolo l-a găsit pe cel descris și a studiat cu el; după ce acesta i-a spus unde se va naște ultimul profet și i-a comunicat semnele menționate în relatarea anterioară, s-a îndreptat spre Hejaz și, în cele din urmă, a fost luat ca sclav de o comunitate de arabi și vândut unei femei din Medina.
El afirmă că poveștile transmise despre Salman (ra) înainte de a deveni musulman diferă una de alta, iar conciliarea acestora este dificilă.
Din acest motiv, el nu a putut participa la expedițiile militare dinainte Bătăliei de la Fântâna. Însă, înainte de Bătălia de la Uhud, Profetul (pace fie cu el) i-a spus să se prezinte la stăpânul său. Salman (r.a.) s-a dus la stăpânul său și a convenit cu el să-i furnizeze și să planteze trei sute de palmieri, primind în schimb patruzeci de uqiye (1600 de dirhemi) de aur. Atunci Profetul (pace fie cu el) a spus companionilor: Companionii au furnizat, pe măsura puterilor lor, un număr de răsaduri, oferindu-i lui Salman trei sute. Profetul (pace fie cu el) i-a spus: Salman (r.a.) a terminat să săpa gropile cu ajutorul companionilor. Profetul (pace fie cu el) s-a dus la grădină și a plantat toate răsadurile. Niciunul dintre acești răsaduri nu a uscat.
Apoi, Profetul (s.a.v.) l-a chemat pe Salman (r.a.) și i-a dat un lingou de aur mare cât un ou, ca să-și plătească cele patruzeci de ukiye de aur pe care le datora stăpânului său. Salman (r.a.) nu s-a putut abține să spună: . Profetul (s.a.v.) i-a spus: . Salman (r.a.) a spus: . Astfel, Salman (r.a.) a obținut libertatea.
Prima bătălie la care a participat Salman (r.a.) a fost Bătălia de la Fântâna. Când politeiștii, alianți ai lor, au pornit spre Medine cu o armată de zece mii de soldați, Profetul (s.a.v.) a decis să se retragă în interiorul cetății și să desfășoare o apărare. Însă, Medine nu avea niciun zid care să împiedice inamicii să intre în cetate, ceea ce dificulta enorm apărarea. În timpul consultărilor, Salman (r.a.) i-a propus Profetului (s.a.v.) să săpa un fântâna în zona expusă atacului. Profetul (s.a.v.) a aprobat ideea și imediat s-a trecut la săparea fântânei. Salman (r.a.) era un om puternic și lucra cu mare eficiență la săpătură. Grupa Ansar l-a adoptat pe Salman (r.a.), spunând: „El este al nostru!”. Au auzit Muhadžirunii și au început să spună: „El este al nostru!”. Auând acest lucru, Profetul (s.a.v.) l-a inclus în familia sa, spunând: „El este al nostru!”.
Salman (ra) a fost alături de Profetul (sas) în toate bătăliile ulterioare. Mecenii politeiști, când au ajuns în fața Medinei, au fost surprinși de fântâna săpată între ei și cetate. Aceasta, întrucât arabi nu cunoscuseră anterior o metodă de apărare de acest fel. Mecenii au încercat să treacă fântâna, dar nu au reușit. Rolul fântânii în câstigarea bătăliei a fost atât de important, încât aceasta a fost numită Bătălia Fântânii.
Salman (r.a.) nu s-a separat de Profetul (s.a.v.) până la moartea acestuia. A rămas la Medina și în timpul califatsului lui Abu Bekr (r.a.).
Când armata islamică, în timpul califului Omar (ra), a pornit la cucerirea Persiei, Salman (ra) s-a alăturat ei. Salman (ra) era de origine persă, de aceea cunoștea foarte bine situația armatei inamice. Mai mult, dorea cu ardoare ca persii să adopte religia islamă și să se elibereze de pierderea de credință.
După înfrângerea de la Qadisiyya, persii se adunaseră la Medain. Când musulmanii au ajuns la malul Tigrului, nu au găsit niciun mijloc de a traversa râul. Sa’d ibn Abi Waqqas, după ce a trimis o patrulă de avangardă pe malul opus pentru a asigura securitatea traversării, a ordonat întregii armate să treacă râul. Armata, în bloc, s-a aruncat în apele Tigrului, care curgeau cu turbulență. Alături de Sa’d (ra) se afla Salman (ra). Sa’d (ra) se ruga, spunând că Allah Teâlă va ajuta pe prietenii Săi, că va învinge religia Sa, că o comunitate care se rebela împotriva lui Allah Teâlă nu va putea învinge binele (Islamul). Salman (ra) îi spunea lui Sa’d (ra), aflat în mijlocul râului, destul de emoționat:
Într-adevăr, s-a împlinit cuvânta lui Salman (r.a.) și armata musulmană a trecut pe malul opus fără nici o pierdere. Soldații persi, în groaza lor, priveau trecerea lor peste râu și îşi spunea: Soldații persi, fugind, s-au refugiat în palatul lui Kisra și au continuat rezistența. Comandantul avangardei trimise acolo era Salman (r.a.). Când a ajuns în fața zidurilor, i-a invitat, conform poruncilor Islamului, de trei ori să devină musulmani, iar dacă refuzau, să plătească jizya. Salman (r.a.) le spunea:
Salman (r.a.) încerca să-i convingă, explicând că problema nu era dominația arabililor asupra persilor. După ce aceștia refuzaseră primele două condiții, Salman (r.a.) le acordă un termen de trei zile de reflecție. La a treia zi, soldații din palat acceptă să se predea, iar măreațul palat al lui Kisra cădea în mâinile musulmanilor. Mai înainte, el invitaseră pe locuitorii lui Behuresir la Islam. Însă, aceștia refuzând să plătească jizya, au fost învingi în luptă.
Sa’d (ra) își fixase tabăra la Madain. Însă clima locului nu le convenise soldaților musulmani, iar schimbarea de climat le modificase culoarea fețelor. Aflând de situație, Omar (ra) i-a trimis un mesaj lui Sa’d, cerându-i să-i trimită pe Salman (ra) și Huzeyfe (ra) pentru a găsi un loc potrivit unde musulmanii să poată trăi. După cercetări în zonă, Salman (ra) și Huzeyfe (ra) au decis în cele din urmă unde să se stabilească, iar acolo a fost construită o cetate militară. Salman (ra) a jucat un rol activ în operațiunile militare care au dus la cucerirea Iransului.
Cu toate acestea, există relatări contradictorii cu privire la data morții sale. Se relatează că a murit spre sfârșitul califatsului lui Osman (ra), în anul 35 sau 37, ba chiar se spune că a murit în timpul lui Omar (ra). Ibn Hajar, după ce prezintă date diferite cu privire la moartea sa, invocă ca dovadă relatarea lui Anas (ra) despre vizita lui Ibn Mas’ud la Salman (ra) pe patul de moarte, susținând că Ibn Mas’ud a murit înainte de anul 34, deci moartea lui Salman (ra) ar trebui să fi avut loc în anul 33 sau 32. Există relatări conform cărora a trăit între 250 și 350 de ani, iar narratorii afirmă că nu există îndoială că a trăit 250 de ani. Ibn Hajar, după ce evaluează relatările lui Zehebî, relatează că a ajuns la concluzia că a trăit doar optzeci de ani, (Ibn Hajar, același loc), ceea ce este probabil cel mai apropiat de adevăr. Mormântul lui Salman (ra) se află pe malul râului Deyale, la 30 km est de Bagdad, în apropierea ruinelor Medain. Locul unde se află este numit Salman-ı Pak (Salman cel curat). Moscheea în care se află mormântul a fost reparată de Murad IV.
Salman (r.a.) a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale Sahabilor din punct de vedere al cunoștințelor, virtuților și ascezei, fiind cunoscut pentru apropierea sa de Profetul (s.a.v.). Aisha (r.a.) a spus:
.
Profetul (pace fie cu el) a proclamat că el aparținea familiei profetului în timpul Bătăliei de la Fântâna.
Ali (r.a.) a spus despre el: … Într-o altă ocazie a spus: … Muaz (r.a.) le-a spus celor care veneau la el să ceară cunoștințe de la patru persoane, printre care se număra și Salman (r.a.). Lăudurile aduse cunoștințelor sale se bazează pe cuvintele profetului (s.a.v.): … Când Salman (r.a.) a văzut că Abu ad-Darda’ (r.a.) petrecea nopți întregi în rugăciune și ținând post continuu, l-a convinge să se oprească și să mănânce din mâncarea pregătită, rupând postul, insistând: … (a spus acestea referindu-se la rugăciunile suplimentare). Când Abu ad-Darda’ i-a spus profetului (s.a.v.) despre acest incident, profetul (s.a.v.) a spus: … și a repetat de trei ori.
Înalta considerație pe care o avea Înaltul Omar (r.a.) față de el era evidentă. Încărcat de responsabilitatea conducerii Ummetului, Omar (r.a.), exprimând o preocupare, l-a întrebat pe Salman (r.a.): Salman (r.a.) i-a răspuns:
Împărțind veniturile din fey, Omar (r.a.) a alocat lui Salman (r.a.) patru mii de dirhemi. Unii au fost surprinși de acest lucru, spunând: „De ce Salman (r.a.) primește atât?” Ceilalți au răspuns: „…” O altă relatare spune că, când Omar (r.a.) a instituit Divanul-Atâ pentru a distribui salarii musulmanilor din veniturile fey, el a grupat Sahabii ținând cont de prioritățile lor în Islam și de bătăliile la care au participat; Salman (r.a.) a fost considerat ca aparținând la Badr, alături de Hasan (r.a.), Hussein (r.a.) și Abu Zar, deși nu au fost prezenți la Badr, stabilind suma pe care o vor primi la cinci mii de dirhemi.
Profetul (pace fie cu el) a spus:
Salman (ra) a trăit o viață extrem de modestă și recișentă. Deși a fost guvernator în Medain și avea venituri mai mari decât mulți funcționari ai statului, viața lui de zi cu zi era extrem de simplă. El dona banii pe care îi primea și nu mânca altceva decât ceea ce producea cu propriile mâini. Era imposibil ca cineva care nu îl cunoștea să-l recunoască ca guvernator. Într-o zi, în timp ce se plimba pe străzile Medain, un negustor venind din Siria, văzând pe Salman cu o haină simplă, l-a rugat să-i poarte povara. Salman, fără ezitare, a luat povara pe umeri și a început să meargă cu el. Văzând asta, cei care-l cunoșteau au cerut scuze, spunând: „Îi cerem scuze, nu l-am recunoscut pe guvernator”. Salman (ra) a continuat drumul, spunând: „Nu mă recunoașteți, dar eu mă recunosc pe mine înșine”.
El nu a reacționat niciodată la ironiile și umilințele adresate de unii oameni din cauza modului său de îmbrăcăminte. Odată, doi tineri soldați, trecând pe lângă el, râdeau arătând spre el și spunând: „Iată-l pe comandantul vostru!”. Omul de lângă Salman (r.a.) i-a spus asta. Salman (r.a.) i-a răspuns:
Salman (ra) avea un caracter extrem de generos. Împărțea tot ce avea la săraci.
El nu a primit niciodată zeciuială. De multe ori, cu banii pe care îi primea, cumpăra imediat carne, o gătea și invita pe cei care studiau hadith-urile să mănânce cu el.
Când Salman (ra) a fost pe moarte, guvernatorul Medainului, Sa’d b. Malik, și Sa’d b. Mes’ud l-au vizitat și l-au găsit plângând. Când l-au întrebat de ce plângea, el a răspuns:
Cunoștințele sale și pietatea sa influențau și pe ceilalți Sahabi. De fapt, Sa’d ibn Abi Waqqas, care l-a vizitat, l-a rugat să-l sfătuiască cum să se comporte cu el.
Salman (r.a.) era un om înalt, cu părul abundent. Avea o soție pe nume Bukayra în Madain. Se relatează că, pe când Salman (r.a.) se afla la Medina, Omar (r.a.) i-a cerut fetița sa în căsătorie, dar a renunțat la ideea din cauza faptului că Amr ibn al-As l-a supărat pe Salman (r.a.) în acest sens. Cu toate acestea, nu există relatări clare despre familia lui.
Mulți silsile (șiruri) de tariqat (ordini sufi) se atribuie lui. Era considerat patronul bărberilor din cadrul organizației Futuwwet. Faima bine meritată a lui Salman (r.a.) a provocat o dragoste sinceră față de el din partea tuturor musulmanilor. Musulmanii sunniți se referă la numele lui cu mare dragoste. A fi considerat parte a Ahl al-Bayt (familia profetului) a condus la un interes diferit din partea shiților față de el. Shiții care se întorc de la Hajj nu neglijează să-i viziteze mormântul după Kerbala. De asemenea, shiții atribuie lui multe hadith-uri (traditii islamice) relatate despre Ali ibn Abi Talib și Ahl al-Bayt.
În scolile lor, el ocupa locul imediat dupa Ali (ra) in emanatia divina. Este considerat una din cele trei litere secrete. In doctrina trinitara a nusayrizmului, literele ayn, mim si sin, care exprima trinitatea, reprezinta: ayn – Ali, mim – Mahomed (sas), iar sin – Salman. Mana (Ali), ism (Mahomed), iar bab este Salman. Prin urmare, el este poarta (bab) a doctrinei trinitare nusayrite si al treilea element. Druzi cred ca Coranul a fost revelat lui Salman, iar Profetul l-a primit de la el. Aceste scoli, in sistemele de credinta pe care le-au creat, au utilizat pe Salman (ra), impreuna cu alte cateva personalitati din istoria Islamului, ca element fundamental si i-au atribuit diverse functii. Aceste secte nu au nicio legatura cu Shia moderata. In fapt, daca se iau in considerare principiile de credinta pe care le contin, se va observa ca au creat un sistem de credinta politeist, utilizand numele unor personalitati islamice.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
