Dragul meu frate,
În știința biologie, moartea celulară se împarte fundamental în două tipuri: (apoptoza și autofagia) și (necrosă). Cu toate acestea, studii recente au raportat existența altor tipuri de moarte celulară care diferă de tipurile cunoscute.
Citoplasma se condensează, celula se micșorează și se retractează, iar conexiunile cu celulele vecine se rup. ADN-ul nuclear se fragmentează ordonat la nivelul regiunilor nucleozomale. Citocromul c se eliberează din membrana mitocondrială în citoplasma. Activitatea enzimelor proteolitice, numite caspaze, crește. Elementele citoesqueletului se fragmentează și se reorganizează la suprafața celulară. Ribozomii sunt grupati în mici grupuri, iar majoritatea veziculelor endocitice se fuzionează cu membrana celulară. Ca urmare a modificărilor membranei celulare, se formează veziculele membranare. Din moment ce veziculele citoplasmatice (corpii apoptotici) care conțin material nuclear și organele sunt eliminate de celulele fagocitare, nu se observă inflamație.
Primirea semnalului de moarte (Avertizare),
Activarea Kaspaz (Proces),
Îndepărtarea resturilor rezultate.
În programarea morții celulare, în primul rând:
Se recepționează semnalul de moarte, fie din interiorul, fie din exteriorul celulei.
Ca al doilea pas, proteazele (caspazele) sunt activate.
Caspazele activate primesc sarcina de a degrada proteine-țintă.
În ultima etapă a morții programate, se formează corpii apoptotici, iar acești corpii apoptotici sunt fagocitați.
O alt-categorie de moarte programată, care diferă de apoptosă, este autofagia. Este un tip de moarte celulară programată fiziologică, independentă de caspaze, care nu prezintă activitate caspazică, responsabilă de eliminarea organelor cu funcție alterată, a macromoleculelor deteriorate și a patogenilor. Autofagia este un fenomen miraculos care funcționeaza ca un sistem de control al calității în organism.
Autofagia este un cuvânt care înseamnă „auto-mâncare”. Este procesul prin care, atunci când celula este în foame, structurile interne sunt degradate pentru a obține energie.
Autofagia intervine atunci când apoptoza nu este eficientă, în funcție de conținutul celular, și ucide celula. Este, de asemenea, cunoscută ca un mecanism de supresie tumoral.
Moartea celulară autofagică menține homeostazia, reciclando molecule intracelulare, în special în condiții de foame și alte stresuri. Astfel, se înțelege că are un rol important în menținerea sănătății și a vieții.
Atunci când celula nu mai primește nutrienți, autofagia este activată, iar celula se autoregenera prin auto-digerație pentru a supraviețui. De asemenea, autofagia poate fi declanșată de factori de stres celular, cum ar fi infecțiile patogene, substanțele toxice sau hipoxia. Autofagia este, de fapt, un mecanism necesar pentru protejarea celulei în condiții dificile. Însă, dacă presiunea factorilor care cauzează stres crește, celula se consumă, ducând la moartea sa. Disfuncția mecanismului de autofagie conduce la apariția cancerului, demenței precoce, bolii Alzheimer și a diverselor infecții.
Autofagia este, de asemenea, un mecanism important în dezvoltarea organismelor (cum ar fi metamorfoza, formarea aripilor la păsări și a palatinului la mamifere). Genele ATG (Autophagy-related genes) sunt gene implicate în moartea celulară autofagică.
S-a constatat că există și tipuri de moarte celulară care seamănă cu a și b în anumite caracteristici, dar diferă în altele. De exemplu, deși moartea de tip necroptozis este programată, seamănă cu necroza în anumite caracteristici.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
