Dragul meu frate,
A nu fi prea interesat de lume nu înseamnă a nu arăta ambiție. Nu înseamnă a renunța complet la lume.
(păstrează doar cantitatea de care ai nevoie).
Din versetele care traduc acest sens, putem înțelege că asceza este un element de echilibru, un fenomen de a nu cădea în excese, o concepție de a menține echilibrul între viața de pe pământ și viața de dincolo.
În general, este utilizat în sensul de a se abține de la păcate/interdicții. Această înțelegere este în concordanță cu semnificația taqva. Prin urmare, îndeplinirea poruncilor lui Allah este considerată ca o formă de a se abține de la interdicțiile Sale.
Cu toate acestea, protecția se realizează în religia islamă în două moduri; de aceea este descrisă ca taqwa. Această înțelegere este mai cuprinzătoare.
Are multe trepte. Întâi este esențial să îndeplinim obligațiile religioase și să evităm păcatele mari. Apoi, este necesar să menținem organele corpului – ochii, urechile, limba, mâinile, picioarele etc. – departe de păcate, ocupându-le cu lucruri bune. După ce am supus organele fizice ale corpului unei discipline, este necesar să ne îndreptăm spre sfera spirituală și să acționăm în consecuență.
Desigur, este imposibil să considerăm sfera materială și cea spirituală ca categorii complet separate, întrucât ele sunt interconectate. De exemplu, în momentul în care vă feriți de lucrurile interzise, mintea, inima și emoțiile voastre trăiesc un stadiu de conștiință religioasă. Însă, din punct de vedere al importanței, pe primul loc vine aspectul exterior. Purificarea interioară, dimensiunea spirituală, sufletească, se dezvolta în funcție de aceasta. De pildă, este considerat ciudat ca cineva care nu postește să vorbească despre efectele pozitive ale postului asupra omului. Este de asemenea ciudat ca cineva care ucide să se opună vânătorii – pe motiv că sunt ființe vii – sau să fie animalier. Tot la fel, este ridicol ca cineva care nu rostește rugăciuni, bea alcool să vorbească despre sinceritate, sau ca un hoț să vorbească despre drepturile omului.
fie că sunt pozitive sau negative – îndeplinirea mai întâi a poruncilor importante și evitarea interdicțiilor importante este calea cea mai potrivită cu înțelepciunea Coranului.
A fi atașat Coranului cu o credință neclintită și fundamentată pe cercetare înseamnă a considera Coranul ca singurul ghid al vieții și a trăi conform cu el. A citi, a înțelege și a pune în practică Coranul este o manifestare clară a devotamentului.
Fără îndoială, pentru a înțelege corect Coranul, trebuie să citim lucrările savanților noștri care cunosc cel mai bine Coranul și Sunna, care este interpretarea sa. Este esențial să alegem surse fiabile.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
