– Vă rog să mă scuzați, dar voi pune întrebările sub formă de puncte, aș aprecia mult dacă ați putea să le răspundeți:
1. Spuneți că o operă fără meșter nu este posibilă, bine, dar, de exemplu, celula este alcătuită din molecule care interacționează între ele, aceste molecule au proprietatea de a se uni. Putea părțile care alcătuiesc celula să se unească accidental, să intre într-o membrană și să formeze o celulă?
2. Unii spun că nucleotizii a din ADN sunt aranjați aleatoriu, este adevărat?
3. Cum putem fi siguri că științificii spun adevărul? Dacă nu există celule, ADN etc., cum putem fi siguri?
4. Bine, să presupunem că Coranul conține informații științifice, dar cum putem fi siguri că nu este vorba despre cunoștințe transmise de civilizații antice avansate, sau că profetul nostru nu a primit ajutor de la spirite, sau că nu a fost sprijinit de o entitate superioară altă decât Dumnezeu?
– Vă rog să mă eliberați de aceste obsesii.
Dragul meu frate,
Întrebarea 1:
„O operă fără maestru este imposibilă”, spuneți, bine. Dar, de exemplu, celula este alcătuită din molecule care interacționează între ele, aceste molecule au proprietatea de a se uni. Putea părțile care alcătuiesc celula să se unească accidental, să intre într-o membrană și să formeze celula?
Întrebarea 2:
Unii spun că nucleotidele din ADN sunt dispuse aleatoriu, este adevărat?
Răspuns 1, 2:
Cele două întrebări sunt, din punct de vedere al esenței, identice. Cu alte cuvinte, se dorește a se afla:
Poate ceva să se formeze accidental sau spontan?
Nu poate.
Răspunsul detaliat la această întrebare se găsește în Risale-i Nur Külliyat, în Lem’alar, a 23-a Lem’a, unde este explicat pe larg. Ar trebui să citiți de acolo.
De ce se îndoiește cineva că ceva nu ar putea să apară spontan sau prin coincidență?
Tu, în treburile tale cotidiene care te privesc pe tine.
„Trebuie să faci asta.”
Poți să-mi arăți un singur lucru pe care ai zis că-l vei face, dar nu l-ai făcut, dar care s-a întâmplat de la sine?
De exemplu, vrei să pui ciorap. Ciorapul vine și se pune pe piciorul tău din întâmplare? Vrei să bei apă. Apa din pahar vine de la sine la tine? Cartea pe care vrei să o citești se deschide singură în fața ta?
Structura ADN-ului se poate compara cu un rozariu de treizei și trei bile. Bilele rozariului se fabrică singure? Nu există cineva care să le facă și să le dea forma?
Și asta nu e tot. Perlele acelui rozariu se aranjează singure? Ce logică este asta, că se acceptă că cineva cu cunoștință, voință și putere va aranja cu siguranță un rozariu cu firul rupt, că nu se poate întâmpla singur, dar se admite sau se îndoielesce de existența creatorului ADN-ului, o minune a artei și un depozit de informații care conține toate caracteristicile genetice ale fiecărei ființe vii?
Poate exista o logica de genul asta?
Nu există un meșter, un creator al flash-discului pe care îl folosești pentru a stoca tot felul de informații?
Vei să ignori omul care a salvat informațiile necesare pe acel stick USB? Vei să spui că „stick-ul USB s-a fabricat singur, iar informațiile din el s-au încărcat singure”?
O persoană care gândește astfel nu poate fi nici om, nici animal. Căci chiar și un animal înțelege și percepe un lucru atât de simplu. De unde știm asta? De exemplu, animale precum găinile sau păsările știu că le vei face rău și iau măsuri în consecință, fie fug, fie se ascund.
Omul, care înțelege și știe că hainele sale nu pot să apară și să se îmbrăce pe ele singure, arată că este mai lipsit de rațiune și mai neîngânditor decât animalul, atribuind prin hazard sau natură acoperirea verde pe care Dumnezeu o îmbracă pe copuri și munți în fiecare primăvară, ca pe o haină.
Întrebare 3:
Cum putem fi siguri că științificii spun adevărul? Cum putem fi siguri de asta dacă nu există celule, ADN etc.?
Răspunsul 3:
Dacă crezi că științificii nu spun adevărul, atunci ia singur o celulă și cercetează ce se află în interiorul ei. Dacă crezi că medicul nu spune adevărul, ia o carte de medicină, află ce se află în ea și ia decizia ta.
Dar cum vei ști că ceea ce vei citi în acel manual de medicină este adevărat?
Dacă științificii nu spun adevărul, atunci cei care scriu cărți nu sunt științifici, nu?
Pentru a construi o clădire, ai nevoie de un proiect. Iar omul de știință este cel care formează inginerul care întocmește acel proiect. Deoarece nu ai încredere în omul de știință, și implicit în inginerul pe care l-a format, trebuie să întocmești singur proiectul clădirii.
Dacă nu ai încredere în cuvintele științificilor, atunci, cum nu poți să te ocupi de cercetarea și examinarea tuturor aspectelor, cel mai bine este să…
al cui cuvânt se poate pune încredere
înseamnă să-i urmezi. Să-i fii supus și să-i fii credincios.
Întrebarea 4:
Bine, recunosc că Coranul conține informații științifice, dar cum putem fi siguri că nu este vorba despre cunoștințe moștenite de la civilizații antice avansate? Sau cum putem fi siguri că profetul nostru nu a primit ajutor de la spirite sau că nu a fost sprijinit de o entitate superioară, altul decât Dumnezeu? Vă rog, eliberați-mă de aceste îndoieli.
Răspunsul 4:
Acest mod de gândire nu este normal. Întrucât mecanismul de raționament este aplicat incorect. Raționamentul implică gândire logică. Există un set de premise. Aceste premise nu trebuie să se contrazică. Lucrurile necunoscute se construiesc pe baza celor cunoscute. Nu este necesar să se îndoiască de lucrurile cunoscute și acceptate.
De exemplu, cifra zero reprezintă o valoare. Luați în considerare acea cifră ca un număr și apoi construiți celelalte cifre pe baza ei. Dacă ignorați zero, cifrele unu și doi nu au niciun sens și nu le puteți scrie.
Această linie de raționament se aplică și în materie de credință.
De exemplu;
Dacă există o operă de artă, cu siguranță trebuie să existe și un maestru.
Prin urmare, acest univers trebuie să aibă un creator, un făuritor, un stăpân. Proprietățile acestui creator ni le dezvăluie El însuși în Coran, în sura Al-Ikhlas. Allah este acela care nu a fost născut, nici nu a născut. El nu are nevoie de nimic. Totul are nevoie de El. El nu a fost creat. El a creat toate ființele. Tot ce este creat este ființă creată, nu poate fi Dumnezeu. Atributele lui Allah sunt infinite. Adică, auzirea lui este infinită, vederea lui este infinită, viața lui este infinită, cunoașterea lui este infinită, puterea lui este infinită, voința lui este infinită.
Un musulman crede în un astfel de Dumnezeu. Odată ce acceptă acest lucru, nu mai pune în discuție acea acceptare.
Așa cum,
„De ce acceptăm cifra zero? Să o ignorăm.”
nu putem spune. De ce? Păi, pentru că am construit întregi sisteme de numerație pe acea premisă.
La fel ca el, cineva care l-a acceptat pe Dumnezeu cu atributele enumerate mai sus;
„Cine a creat pe Dumnezeu?”
nu pune întrebarea. De ce? Pentru că el a acceptat de la bun început că Dumnezeu nu a fost creat, că nu se poate imagina ca ființă creată, că nu poate fi divin, ci este creatura.
Pe de altă parte, am acceptat că atributele lui Dumnezeu sunt infinite. Acest număr infinit nu poate fi limitat de niciun alt număr. Deci, nu ar exista altă ființă cu putere mai mare decât Dumnezeul pe care noi îl recunoaștem. Dacă s-ar presupune că ar exista, atunci atributele Creatorului pe care noi îl recunoaștem ar fi finite. Însă acest lucru nu este compatibil cu înțelegerea și acceptarea noastră a lui Dumnezeu.
Pentru Dumnezeu, pe care noi îl considerăm Creator, nu contează cantitatea sau calitatea, mare sau mică. De exemplu, manifestarea voinței Sale în crearea unui atom de oxigen este la fel ca manifestarea voinței Sale în crearea întregului univers. Cu alte cuvinte, pentru El nu există diferență între a crea un atom și a crea un univers infinit.
Iată cum stau lucrurile, în contextul problemei tale;
„Cum se poate ști că nu este susținut de o entitate superioară, altul decât Allah?”
Întrebarea este lipsită de sens, întrucât nu există o putere superioră lui Dumnezeu. A imagina că ceva inexistent acționează, că desfășoară anumite activități, este o ilogism.
Profetul nostru (pace fie cu el) nu era un om obișnuit. El era un om de cuvânt, în a cărui cuvânt se putea avea încredere. Minciuna nu exista în lumea lui. Chiar și politeiștii, dușmanii lui, mărturiseau că era un om de cuvânt. Încă dinainte de a primi profetia,
„Muhammed-ül Emin”,
adică era considerat o persoană credibilă și cinstită. Cineva care acceptă profeția lui nu ar imagina nici măcar că ar putea să mintă. Numai dușmanii lui ar face o calomnie de acest fel. Versetele i-au fost aduse de către îngerul Gabriel.
Nu este posibil ca demonii să-i pună piedicile.
Nu este frânghia demonilor (jinilor) în mâinile lui Allah?
După ce profetul a primit profeția, demonilor le-a fost interzis să se apropie de anumite zone ale cerului. Coranul menționează că cei care au încălcat acea limită au fost alungați prin aruncarea de stele sub formă de globi de foc.
Citiți viața Profetului (pace fie cu el). Veți găsi răspunsuri la multe dintre întrebările voastre.
Aici este un aspect pe care nu reușim să-l înțelegem. Iată despre ce este vorba:
Dumneavoastră susțineți că nu se poate pune credință în cuvintele științificilor atei. Pe de altă parte, acceptați fără ezitare cuvintele unui filosof ateu împotriva Coranului și a Profetului nostru, căzând în îndoieli.
„Oricine este dușman al religiei și al lui Dumnezeu nu ar trebui să aibă loc în lumea mea, și nici nu ar trebui să existe.”
trebuie să spuneți.
Nu ar trebui să existe nici cea mai mică îndoială sau îndoială cu privire la veracitatea cuvântului lui Dumnezeu, adică Coranul. Milioane de sfinți și asfiya, experți în acest domeniu, au recunoscut întotdeauna acest Profet (pace fie cu el) și Coranul ca adevăr și realitate.
Ascultați-i pe acești cărturari, pe acești căutători de adevăr, pe acești oameni de știință asemănători cu îngerii, nu pe acei filosofi atei, și știți că acele îndoieli sunt o înșelăciune a diavolului, și nu le acordăți nicio atenție.
Click here for more information:
– De ce nu pot crede în Dumnezeu?
– Dovezile existenței lui Dumnezeu…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
