– Seyyid Kutub, în comentariul său la Coran, *Fi Zılāl al-Qur’ān*, la versetul 29 din Sura al-Tawbah, susține că, indiferent că sunt sau nu în război, cu toți ne-musulmani trebuie să se facă război. El aduce acest verset ca dovadă. Afirmă că, chiar dacă ar vrea să fie prieteni cu musulmanii, conform acestui verset, cu toți ne-musulmanii trebuie să se facă război. Deci, conform acestui verset, cu toți ne-musulmanii din lume, indiferent că sunt sau nu persoane pașnice, trebuie să se facă război, chiar dacă nu sunt agresivi.
– Această afirmație se bazează în special pe următoarea frază:
„După cum se știe, Profetul nostru a poruncit luptătorilor musulmani să nu atace copiii, bătrânii, persoanele nearmate și călugării izolați în mănăstiri în timpul războiului. Acest lucru se explica prin faptul că ei nu erau luptători, iar Islamul interzicea atacarea celor care nu luptau, indiferent de religia lor. Este important de remarcat că acești indivizi și grupuri nu au fost excluşi de Profetul nostru din război pe motiv că nu atacau efectiv musulmanii. Ci au fost excluşi din obiectivele de luptă pentru că, în realitate, le lipseau caracteristicile care ar fi permis să fie considerați agresori.”
– Prin urmare, este nejustificat să se limiteze acest porunc divin, care este valabil în general, spunând că „în acest verset se referă doar la cei care au atacat efectiv”.
– Într-adevăr, unii musulmani cu tulburări mintale, care încearcă să apere acuzația de agresiune adre-sată Islamului, spun: „Actul de agresiune” este prezent încă de la început. Și anume, este o agresiune îndreptată împotriva „divinității” unice a lui Dumnezeu.
– Puteți explica această situație; cum se poate răspunde?
Dragul meu frate,
– Seyyid Kutub, în interpretarea versetului în cauză, face referire la alte versete anterioare care se referă la „Ahl-i Kitab” (populatia cărturică).
(„Întrețineți o conversație civilizată cu Așii Scripturii. Invitați-i să se unească în credința în singurul Dumnezeu.”)
cum ară (cum ar fi) anumite aspecte privilegiate ale acestui
(Al-Tawbah, 9/29)
cu versetul
a fost eliminat complet
crede.
– Să precizăm că, practic toți exegeții au menționat că a fost poruncit să se lupte cu Ahl-i Kitab (populația protejată) până când aceștia nu plătesc cizye (impozit pe cap) sau nu se convertesc la islam.
(vezi Taberi, Razi, Kurtubi, Ibn Ashur, comentariile la versetul respectiv)
– Cu toate acestea, putem afirma cu certitudine că, alături de prevederile universale și permanente ale Coranului, există și prevederi temporare, dependente de condiții locale.
Principiile fundamentale universale și imuabile ale Islamului pot fi găsite în următoarele versete:
„Luptați în calea lui Allah împotriva celor care luptă împotriva voastră. Dar nu vă atacați pe nedrept. Allah nu iubește pe cei care depășesc măsura. Ucișii-i oriunde îi găsiți. Scăpați-i de unde i-au scos. (Fâte)
(torturarea cu scopul de a schimba religia)
este mai rău decât uciderea cu intenție premeditată. Dar, atâta timp cât ei nu vă fac război în apropiere de Mescid-i Haram, nici voi nu le faceți război acolo. Dar, dacă ei vă fac război, atunci faceți-le război. Iată pedeapsa necredincioșilor.”
(Al-Baqara, 2/190-191)
Versetele respective fac referire la principiile universale ale războiului.
Conținutul acestor versete
„Luptați în calea lui Allah împotriva celor care luptă împotriva voastră.”, „Dar nu vă atacati pe nedrept.”, „Și nu luptați cu ei acolo, decât dacă ei luptă cu voi în apropiere de Mescid-i Haram.”
Formulările din text enunță principii universale. Întrucât, aici sunt expuse principii care sunt demne de demnitatea umană și valabile în permanență:
„Războiește-vă cu cei care vă atacă/care au decis să vă facă rău…”;
„…dar nu atacati pe cineva fara motiv, fara dreptate…”
„Chiar și în timp de război, nu vă depășiți limitele față de dușmanii voștri – nu ucișiți femei, copii, bătrâni, preoți care nu au alt scop decât să-și trăiască religia și alte persoane similare, așa cum prevede Islamul.”
– Versetele 29 din sura At-Tawbah reprezintă un ordin de luptă. După cucerirea Mectei, bizantinii, împreună cu ghassanizii creștini din Siria, aflați sub protecția lor, au elaborat planuri și au pregatit armate pentru a ataca musulmanii. Campania de Tebuk…
-după ce a fost revelat acest verset-
Acest lucru s-a întâmplat într-un astfel de mediu. Deci, problema este din nou legată de tentativa celeilalte părți de a semăna discordie.
Într-adevăr, anterior, evreii din triburile Benî Nadir și Benî Kureyza, care aparțineau de asemenea la poporul cărților, au colaborat cu politeiștii din Mecca și au primit ceea ce meritau.
(vezi Ibn Aşur, comentariu la versetul în cauză)
De asemenea, există multe versete care au un caracter universal și incluziv cu privire la Ahl-i Kitab. Traducerea a unuia sau a altuia dintre ele este următoarea:
„Nu vă luptați cu Așii Cărții altfel decât în cel mai bun mod, cu excepția celor care săvârșesc nedreptăți, și spuneți-le: Noi credem în Cartea care ne-a fost revelată, precum și în Cartea care v-a fost revelată vouă. Dumnezeul nostru este Dumnezeul vostru, un singur Dumnezeu, și noi ne supunem Lui cu totul.”
(Ankebut, 28/46)
„(O, Mesia!) Dacă ei vor să facă pace, fă-o și tu și încrede-te în Allah. Într-adevăr, El aude totul și știe totul.”
(Al-Anfal, 8/61)
– Cu toate acestea,
„Fiecare timp are un verdict.”, „Timpul este un mare comentator, dacă arată dovada sa, nu se contesta.”
Conform acestor principii, situația în care se află lumea islamică de cel puțin două sute de ani impune retragerea sa din orice conflict material, cu excepția cazurilor de necesitate.
– Astăzi, să transmitem lumii mesajele frumoase ale Islamului
în acordul de Hudeybiye
este mai ușor în condiții de pace, așa cum este.
După cum se știe,
Tratatul de Hudeybiye
Datorită păcii pe care a adus-o, în scurt timp, oamenii au putut să vadă de aproape frumusețea Islamului și s-au convertit la Islam în grupuri. Din acest motiv, în acest secol, jihadul material a cedat locul jihadului spiritual.
– Unii exagerează, strigând la jihadul material, în timp ce alții, prin negarea conceptului de jihad în Islam, implică că jihadul material este irelevant în această epocă, ceea ce reprezintă o exagerare în sens opus.
Însă nici jihadul material, nici jihadul spiritual nu vor dispărea până la sfârșitul lumii.
Învăluirea lui este contrar legilor universului. Fiindcă Dumnezeu a instituit legea luptei în univers.
Dreptatea și răul se ciocnesc constant. Uneori, convingerea, știința și cunoașterea domină timpul, reducând puterea jihadului material și beneficiile sale pentru musulmani. Alteori, jihadul material domină, creând o situație în care vorbirea și diplomația devin inutile.
Întrucât în zilele noastre domină convingerea, demonstrația, știința și cunoașterea, jihadul spiritual a ieșit în prim-plan. Deoarece nu există puteri militare și politice capabile să efectueze jihadul material, musulmanii sunt obligați să efectueze jihadul spiritual.
Click here for more information:
– Puteți explica expresiunea „luptați cu ei până când plătesc cizye”, din versetul 29 al Surei Tevbe?
– Versetul 29 din Sura Al-Tawbah înseamnă că ar trebui să intervenim împotriva celor care nu sunt musulmani?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
