Dragul meu frate,
Ceea ce contează cel mai mult în îmbrăcămintea femeii musulmane este să respecte regulile de puritate (tesettür). Este esențial să-și acopere tot corpul, cu excepția mâinilor și a feței, să nu fie dezvelită. Ca o haină să fie potrivită cu regulile de puritate, trebuie să fie groasă, să nu se vadă ce este sub ea, și să fie destul de lungă ca să acopere părțile intime. Prin urmare, o haină subțire și transparentă care lasă să se vadă ce este sub ea nu reprezintă o acoperire adecvată.
Traducerea hadiselor care constituie baza acestei probleme este următoarea:
Potrivit relatării Aişei (r.anha), sora ei, Esma, a mers odată în prezența Profetului (s.a.v.). Purta o haină transparentă care arăta aurul de sub ea. Profetul (s.a.v.), văzând-o, a întors fața și a spus:
„O, Esma, când o femeie ajunge la pubertate, nu este permis ca să se vadă altceva decât fața și mâinile ei.”
1
Într-un hadis transmis de Abu Hurairah (ra) în Sahih al-Buhari, Profetul (s.a.v.) a declarat că femeile care se îmbracă, dar sunt totuși dezvăluite, adică care poartă haine subțiri și transparente, vor ajunge în iad și nu vor simți nici măcar mirosul raiului.2
Alkame ibn Abi Alkame relatează că mama sa a spus:
„Hafsa, fiica lui Abdurrahman, a intrat în prezența Aişei (r.anha) având pe cap un vălul subțire care îi lăsa părul la vedere. Aişa (r.anha) i-a luat vălul de pe cap, l-a îndoit de două ori, l-a îngroșat.”
3
Și Omer (r.a.) a avertizat credincioșii să nu îmbrace femeile cu haine care, deși nu sunt transparente ca sticla, evidențiază clar ce se află sub ele.4
Imam Serahsi
după această transcriere, adaugă o precizare conform căreia, chiar dacă rochia pe care o purta femeia era foarte subțire, valorea aceeași regulă. Mai târziu,
„Îmbrăcată, dar dezvăluită”
înregistrează hadisul care conține sensul de mai sus și spune:
„Acest tip de îmbrăcăminte este ca o plasă (rețea), nu asigură acoperirea. Prin urmare, nu este permis ca bărbații străini să se uite la o femeie îmbrăcată în acest fel.”5
Criteriul de transparență a hainei este vizibilitatea culorii pielii. Dacă, privit de la exterior, se vede pielea prin haină, indiferent de grosimea ei, acoperirea nu s-a realizat. Această chestiune este menționată în Halebî-i Sağir, astfel:
„Dacă hainele sunt subțiri, la fel de subțiri încât se vede culoarea pielii de dedesubt, atunci nu acoperă locurile intime. Dar chiar dacă sunt groase, dacă se lipesc de corp și iau forma corpului…”
(dacă forma membrelor devine vizibilă),
în acest caz, întrucât acoperirea capului a avut loc, nu ar trebui să fie interzisă, iar rugăciunea este permisă.”6
Problema este exprimată în mod similar și în alte confesiuni.
Opinia școlii Maliki este următoarea:
Dacă hainele sunt transparente și lasă să se vadă culoarea pielii, nu se consideră că acoperesc corpul. Rugăciunea săvârșită în astfel de haine trebuie repetată. De asemenea, este mekruh (nedorosit) să porți haine subțiri și strâmte care evidențiază forma corpului, deoarece acest lucru este considerat lipsă de respect și contravine stilului vestimentar al ulema-ilor predecesori.7
Opinia școlii de gândire Hanbali este următoarea:
Acoperirea obligatorie este cea care nu lasă să se vadă culoarea pielii. Dacă hainele sunt subțiri și lasă să se vadă culoarea pielii, cum ar fi alb sau roșu, rugăciunea nu este admisibilă, întrucât acoperirea nu este îndeplinită. Dacă acoperă culoarea, dar lasă să se vadă conturul corpului, rugăciunea este admisibilă, întrucât este imposibil de evitat, chiar și cu haine groase.8
Opinia școalei de gândire Shafi’i este următoarea:
Este obligatoriu să se poarte haine care să nu lase să se vadă culoarea pielii. Nu este permis să se poarte haine care, din cauza subtilității lor, lasă să se vadă culoarea pielii. Întrucât cu o astfel de haină nu se respectă regulile de puritate. Cu alte cuvinte, hainele care, din cauza subtilității lor, lasă să se vadă albastrimea sau negreala pielii nu sunt suficiente pentru a respecta regulile de puritate.
Totuși, chiar dacă hainele sunt groase, dar prin atingere se vede o parte din părțile intime de dedesubt, acoperirea nu este considerată adecvată. Rugămintea săvârșită cu haine care nu arată subțiezimea sau grosimea corpului, cum ar fi genunchii sau coapsele, este validă, deoarece acoperirea este asigurată. Cu toate acestea, este preferabil să se folosească un acoperire care să nu arate părțile corpului.
Din toate aceste transferuri se poate trage următoarea concluzie:
Dacă hainele purtate de femeie în prezența bărbaților străini sunt subțiri, la fel încât să se vadă culoarea pielii, atunci nu se consideră că este acoperită, deci nu este permis să le poarte. Aceste haine pot fi o rochie, o cămașă și o fustă, dar pot fi și un văl sau ciorapi. Cu toate acestea, fie că sunt ciorapi, fie văl sau alte haine, dacă sunt groase și nu se vede ce este sub ele, atunci purtarea lor este permisă. Întrucât, indiferent de cât de groși sunt ciorapii sau vălul, ei vor totuși să arate forma picioarelor și a capului.
Cu toate că rugăciunea este validă chiar dacă se efectuează purtând pantaloni și cămăși strâmte care evidențiază clar trupul, ea nu este considerată permisibilă, întrucât atrage atenția celor care privesc și îi excita. Ibn Abidin, în lucrarea sa, face referire la acest aspect.10
Note de subsol:
1. Abu Dawud, Libas:31.
2. Muslim, Libas.-125.
3. Muvatta’, Libas:4
4. Beyhakî. Sunen, 2:235
5. el-Mebsût, 10:155-
6. Halebî-i Sağır, p. 141. l. Menânü’l-Celü, 1:136
8. Ibn Kudama. Al-Mughni, 1:337.
9. Afeaeıtf. el-Mecmû, 3:170-172.
10. Reddü’l-Muhtar, 5:238.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
