Cum ar trebui să fie acoperirea capului, hijabul, pentru femeile musulmane? Sunt permise rochii colorate și stridente purtate sub hijab, cu părul strâns în coc? Vreau ca răspunsul să fie dat având în vedere contextul vieții sociale, nu doar rugăciunea.
Dragul meu frate,
Vreau să subliniez mai întâi un aspect fundamental. Ulterior voi trece la detalii. Iată:
Omul poate să nu fie capabil să pună în practică o adevărtate. Poate să trăiască în greșeală. Aici, punctul esențial nu este să apere greșeala pe care o trăiește, ci să recunoască adevărul.
Dacă ar face asta, ar salva situația de a se agrava și mai mult. Ar dobândi o virtute, aceea de a recunoaște adevărul în loc să apere greșeala. Ar salva credința sa.
Dacă
„Eu trăiesc în greșeală, deci să apăr greșeala în care trăiesc, să mă îndrept spre a nega adevărul.”
Dacă se întâmplă asta, situația devine mult mai gravă. Cel care trăiește în păcat devine păcătos, cel care neagă adevărul nu mai este credincios; cel care apără răul, cel care se opune adevărului, se confruntă cu calificativul de negator. Iată de unde provine pericolul.
Prin urmare, omul nu ar trebui să apere greșelile pe care le-a comis, nici să nege adevărul pe care nu reușește să-l pună în practică. Dimpotrivă, ar trebui să recunoască și să accepte adevărul, spunând: „Într-o zi, voi pune în practică și eu acel adevăr”, astfel încât să rămână măcar un credincios păcătos, și nu să cadă în starea de negator care se apropie de necredință.
Și așa, în prezent, puțini sunt cei care pun în practică toate adevărele în viața lor.
Toți avem imperfecțiuni și greșeli, și în recunoașterea acestui fapt, rugăm pe Domnul nostru să ne ierte, păstrând intenția și hotărârea de a compensa vreodată lipsurile noastre. Având în vedere acest înțelegere, aruncând o privire asupra modului în care ne îmbrăcăm noi, femeile, două cuvinte dintr-un hadit ne dau de gândit. Profetul (pace fie cu el) a folosit aceste două cuvinte vorbind despre îmbrăcăminte care ne privează de mila divină:
Kâsiyâtün, âriyâtün!
.
„Sunt îmbrăcați, dar sunt goi.”
Deci, vorbim despre provocări și expuneri la vedere, ca și cum ar fi fost dezgosti.
Cum este posibil?
Ori sunt complet transparente, adică transparente, arătând exact ce se află sub ele. Ori sunt extrem de strâmte. Lipite de corp, lasă să se simtă complet contururile corpului, evocând sexualitatea. Sau sunt îmbrăcate, dar multe părți sunt expuse…
Cum ar putea fi asta adevărat?
Îmbrăcămintea nu arată ce se află sub ea, nu devine un mijloc prin care privirile pot surprinde contururile corpului pe care îl acoperă; este suficient de largă, adică largă și lungă.
Însă nici nu trebuie să fie atât de lungi încât să se tragă pe jos. Căci hainele și mantourile cu capetele care se trag pe jos sunt un semn de mândrie, iar în timp ce se curăță și se mătură murdăria de pe jos, pot să provoace dezgust și ură de la cei care privesc. A face ca o haină frumoasă să arate atât de urât nu cred că este o faptă bună.
Nu ne amestecăm în felul cum se îmbracă cineva. Însă nu avem dreptul să lăsăm fără răspuns întrebările cititorilor noștri. Cum am spus de la început, să cunoaștem adevărul, să-l susținem, chiar dacă nu-l practicăm. Să arătăm virtutea de a recunoaște dreptatea, spunând „poate vreodată o voi practica”. Să nu cădem în situația celor care neagă. Căci în recunoașterea greșelii este o virtute. Dar în negația adevărului nu este virtute. Negația este miros de blasfemie.
Cel puţin credinţa trebuie salvată, chiar şi dacă persoana este păcătoasă, ea trebuie să-şi păstreze credinţa.
Nu cred că este necesar să lungim discuția despre îmbrăcăminte. Profetul (pace fie cu el) a spus pe scurt și la obiect despre acest subiect:
„Kâsiyâtün, âriyâtün!”
Doamnelor, nu ar trebui să se îmbrace în aşa fel încât să pară că nu sunt îmbracate. Cu alte cuvinte, ar trebui să evite să afişeze imagini provocatoare şi exhibitioniste în haine transparente.
Îmbrăcăminte care aduce pace conștiinței,
Este vorba despre îmbrăcăminte de lungime și largime care să nu atragă atenția sau să provoace privirile indiscrete. Aceasta este măsura pe care o vom propune celor care o solicită. Cei care nu o solicită, bineînțeles, vor alege ce vor.
Îndoielinice, atât rai, cât și iad sunt adevărate. A se ruga pentru astfel de oameni și a le explica adevărul este, în special, datoria femeilor conștiente.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
