Dragul meu frate,
Este mai bine ca imamatul să fie exercitat de persoane drepte, evlavioase, care evită lucrurile interzise. Totuși, rugăciunea oficiată de cineva care nu acorda atenție păcatelor este validă. De asemenea, este permis ca imamatul să fie exercitat de cineva care a săvârșit adulteriu, dar s-a pocăit.
Într-o comunitate musulmană, alegerea imamului se face cu atenție la mai multe aspecte. Primul criteriu este ca imamul să fie o persoană cu credință dreaptă, cunoscătoare a jurisprudenței islamice (fiqh), și în special, cu cunoștințe solide despre rugăciune. Dacă mai multe persoane au un nivel de cunoștințe egal, preferința se face astfel: se caută persoana care citește Coranul cel mai bine sau care îl cunoaște cel mai bine pe inimă. Dacă și în acest aspect sunt egali, imamul devine cel care se abține cel mai mult de la lucruri interzise (haram), cel mai pios. Dacă sunt egali și în acest aspect, preferința se face în ordinea urmatoare: cel mai bătrân, cel cu caracter mai bun, cel care a câștigat admirația tuturor și a mărit numărul comunității, cel provenit dintr-o familie mai onorată și nobila, și în cele din urmă, cel cu vocea cea mai frumoasă.
* Cel care urmează să fie imam al comunității trebuie să acorde o atenție deosebită curățeniei sale, atât fizice, cât și spirituale, și să fie întotdeauna la un nivel superior față de comunitate. Trebuie să acorde o atenție deosebită curățeniei hainelor și ciorapilor, să folosească parfumuri plăcute și să evite consumul de alimente cu mirosuri neplăcute, cum ar fi ceapa sau usturoiul.
* Este mekruh ca imamul să grăbească recitarea tasbih-urilor în ruku’ și secdă la un nivel care nu permite congregatiei să le completeze conform sunnetului. Este mekruh și prelungirea ruku’ului pentru a permite congregatiei să ajungă la recitare.
* Este obligatoriu ca imamul să recite versetele și surale pe care le cunoaște bine. Nu ar trebui să recite versetele pe care nu le-a memorat complet.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
