– Nu există versete clare pe acest subiect?
– Există vreun grup islamist care să adopte o astfel de opinie?
Dragul meu frate,
a)
Credința că cineva care intră în mormânt cu credință nu va intra neapărat în iad nu este o credință a Ahl-i Sunnet.
b)
Cel care intră în mormânt cu credință,
Chiar dacă ar intra în iad, în cele din urmă ar ieși de acolo și ar intra în rai.
c)
Modul de gândire prezentat în întrebare aparține uneia dintre sectele care nu sunt parte a Ahl-i Sunnet.
La secta Mürcie
aparține. Această linie de gândire a apărut ca o reacție la corpurile de doctrine Harici și Mu’tezile.
Extremiștii,
când spun că cineva care comite păcate grave este un infidel,
Mu’tezili
că aceștia nu sunt nici credincioși, nici necredincioși, ci dimpotrivă
între cele două locuri/între cele două stațiuni
suspecta că se afla undeva.
Iată că, într-un mediu în care aceste două credințe opuse sunt răspândite, la fel cum ascultarea nu aduce niciun beneficiu alături de necredință,
că păcatul nu va mai face rău odată cu credința
a ridicat vocea pentru a-și susține teza.
d)
Unii au definit „Mürci’a” (Mürci’it) astfel:
“Mürcie:
Aceia sunt cei care nu amână păcatele lor pentru Allah, ci spun că credincioșii sunt iertați și vor ajunge în rai.”
(vezi Abu Bakr al-Hallal, Masâil, vol. 106a)
Persoana menționată în întrebare se potrivește perfect acestei descrieri.
e)
Această idee este diametral opusă Coranului și Sunnei. Întrucât Coranul și hadisele autentice conțin informații clare despre faptul că chiar și credincioșii care intră în mormânt cu credință pot intra în iad.
Aici, este suficient să ne amintim de aceste două versete:
„Nu știi că domnia cerurilor și a pământului aparține lui Allah? El pedepsește pe cine vrea și iartă pe cine vrea; căci Allah este cu putere de a face totul.”
(Midde, 5/40)
„Cu siguranță, Allah nu va ierta niciodată pe cei care au negaționat credința și au împiedicat pe alții să urmeze calea lui Allah, și care au murit ca necredincioși.”
(Muhammed, 47/34)
– Acum să ne gândim bine: în sura Al-Maida, care se află în…
„Dumnezeu pedepsește pe cine vrea, iartă pe cine vrea.”
din versetul din Sura Muhammed se înțelege că, în viața de apoi, o parte a oamenilor vor fi pedepsiți, iar o altă parte va fi iertată, deși meritau pedeapsa.
„Dumnezeu nu va ierta niciodată pe cei care mor ca necredincioși.”
Din versetul menționat se înțelege că Allah nu va ierta niciodată pe cei care mor ca necredincioși. Prin urmare, cei despre care se vorbește în Sura Maida nu sunt necredincioși. Căci Sura Muhammad nu permite acest lucru.
Deci,
Aceia dintre ei care sunt iertați și aceia care sunt pedepsiți nu sunt alții decât credincioși.
Într-adevăr,
„Dumnezeu nu va ierta niciodată asocierea cu El. Dar pe celelalte păcate le va ierta cui va voi.”
(An-Nisa, 4/48)
Versetul menționat subliniază că o parte din cei care nu sunt necredincioși pot fi iertați, iar o parte nu, deci aceștia sunt credincioși.
Așadar, a muri cu credință nu înseamnă că nu vei fi pedepsit.
– De asemenea, profetul Ibrahim a spus:
„Sper că în Ziua Judecății, Domnul meu îmi va ierta păcatele mele.”
(Şuara, 26/82)
expresia din versetul care spune că păcatele pot fi iertate doar cu credință, chiar și după intrarea în mormânt, este o indicație clară că păcatele pot să nu fie iertate nici măcar după intrarea în mormânt cu credință;
pentru că iertarea celor care intră fără credință este imposibilă.
– Cu toate acestea, este necesar să se ajute pe cei menționați în întrebare să înțeleagă adevărul, fără a-i declara infideli. Din punct de vedere teologic, cei care au astfel de gânduri sunt considerați a aparține grupului „ahl-i bid’a” (cei care au deviat de la ortodoxie), nu pot fi declarați infideli.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
