– Am citit articole contra evoluției în biologie care mi-au fost de mare folos. Puteți să-mi dați argumente raționale în favoarea creaționismului?
Dragul meu frate,
Să călătorim imaginar în timp. Să ajungem la perioada în care planeta pământ începea să se îndepărteze treptat de starea sa de lava, să se răcorească. Să ne imaginăm stând la suprafața acestui glob, fierbinte în interior, dar cu exteriorul care se răcorea treptat, și să numereăm, unul câte unul, denumirile lucrurilor pe care le observăm astăzi. Nu vom enumera aici toate denumirile din dicționar. Să ne amintim doar câteva cuvinte care să arunce lumină asupra subiectului:
Mâna, piciorul, aripa, ochiul, intestinul subțire, pancreasul, gheara, ciocul, unghia, creanga, rădăcina, frunza, pinul, salcia, mărul…
Să aruncăm o bățușă în sofistica evoluției cu aceste cuvinte, apoi să adăugăm cuvinte noi. Să numărim, una câte una, speciile de plante și animale care trăiesc în lumea noastră de astăzi. Să ne amintim organele fiecăruia în parte.
Și să ne punem întrebarea:
Nu indică toate acestea o cunoștință și o înțelepciune infinite? Cum se poate crede că toate acestea s-au format spontan, prin răcirea unui foc, evoluând în timp?
Ne întoarcem din nou în trecut.
Lumea este pregătită, decorată. Ca un palat pustiu, așteaptă invitații. Să imaginăm, pe rând, evenimentele spirituale care nu au avut loc în acel moment, dar care ne înconjoară astăzi în lumea interioară:
Dragoste, frică, curiozitate, îngrijorare, ură, compasiune, tiranie, viclenie, naivitate, ambiție, indiferență, compasiune…
De unde și cum au fost importate pe Pământ toate aceste ființe vii? Prin ce evoluție au luat forma acestor caractere diferențiate, care sunt infinit de numeroase?
Creeația, fie că are loc brusc, fie că durează miliarde de ani. Omul, fie că este creat direct, fie că este creat indirect.
Cum se pot dăta raspunsuri la urmatoarele intrebari:
– Cine a scos ființele umane, care văd, din universul care nu vede?
– Cine a cernat fructele (oamenii) cunoscători din acest lume necunoscătoare?
– Cine a adus în acest palat, lipsit de sentimente, de dragoste, de frică, acești oaspeți, îmbrăcați cu aceste sentimente?
– Cum a evoluat lipsa de vedere în vedere?
– Cum s-a transformat neînțelegerea în înțelegere, iar neascultarea în ascultare?
– Cum a putut acest univers-arbore, care nu cunoaște ce este viața, să obțină fructe vii?..
– Este posibil să se explice aceste evenimente, care sunt de neînțeles, prin faptul că elementele ignorante au aşteptat mult timp?
Să mergem acum cu un pas mai înapoi. Să ne imaginăm punctul de plecare al universului, înainte de a fi adus la forma sa actuală. Înainte de acel punct, nu exista nicio ființă. Să trecem pe rând prin mintea noastră cuvintele pe care le voi enumera:
Apă, piatră, aer, stele, lună, planete, soare, fier, azot, crom, nichel, munte, vale, cer, galaxie, gravitație, unde radio, electricitate…
Și multe altele.
Cum se poate explica crearea acestor lucruri din nimic, dacă nu se atribuie unui ființă cu cunoștință și putere infinite? Dacă vedem un palat pe terenul gol de ieri, imediat ne punem întrebarea:
„Cine a construit acest palat?”
Nu ne trece nici prin cap, nici prin imaginație să spunem că un teren a evoluat și s-a transformat în palat. Atunci, cum se poate susține această sofismă în privința acestui univers, care a fost creat și construit pe nimica. Nimica a evoluat și a devenit ființă?
Lasând deoparte toate acestea, să căutăm răspunsul la următoarea întrebare:
Pământul și soarele au fost inițial identici, iar pământul s-a umplut de oceane, păduri, animale, oameni, dar soarele ce mai așteaptă? De ce nu evoluează?
Știm foarte bine că, dacă și el ar evolua, nu ar mai rămâne nici soare, nici pământ. Prin urmare, să reformulăm întrebarea astfel:
Cine nu permite evoluția Soarelui?
Unii susțin că Darwin era un evoluționist care credea în Dumnezeu. Nu voi susține contrariul. Însă, dacă un evoluționist crede în Dumnezeu, atunci credința sa trebuie privită în contextul teoriei pe care o susține,
rezultatul este o situație ciudată:
„Acest univers a fost creat de un creator cu soarele, luna, stelele, aerul, pământul, resursele subterane, exact așa cum era necesar pentru ca ființele vii să poată trăi. Apoi, acel creator nu s-a mai amestecat… Prin evoluție, cineva a devenit cămilă, cineva vulpe, cineva maimuță, cineva om, cineva a dat mere, cineva măsline…”
Lamarck, care a susținut teoria evoluției chiar înainte de Darwin, a spus:
„Apusul girafelor,
Era un tip de animal care seamănă cu un cerb, dar cu gâtul scurt. Cum nu găsea suficientă iarbă în mediul înconjurător, a fost obligat să mănânce frunze de copac. Pe măsură ce frunzele de jos dispăreau, a încercat să ajungă la cele mai înalte. Astfel, gâtul i s-a alungit, a crescut din ce în ce mai mult de la o generație la alta, și a apărut girafa de astăzi.”
Să-i întrebăm pe cei care iau în serios această afirmație:
–
Se spune că girafa a dezvolatât gâtul lung pentru a putea mânca frunzele din vârfurile copacilor. Dar de ce copacii fructiferi au evoluat să dea fructe? Le mâncau ei înșiși, sau le mâncau puii?
– Credeți că calul, pus în slujba omului, a dobândit această agilitate pentru a prinde iarbă?
– Oare bouul a devenit puternic pentru a ne purta povara?
– A evoluat găina în aşa fel încât să nu poată zbura, ca să nu ne scape din mâini?
Pentru ființele din univers,
„Scrisorile divine”
se folosește expresia… Adică, fiecare ființă a trecut printr-o educație divină, a fost îmbrăcată cu multe semnificații, a dobândit o personalitate distinctă și a devenit o scrisoare divină. Cariera acestor scrisori este:
Atomi.
Din punctul de vedere al unui materialist, scrisorile au fost scrise de cernele. Din punctul de vedere al unui naturalist, este natural ca cernele să scrie scrisori. Și din punctul de vedere al unui evolucionist;
„Literele au fost scrise cu cerneala care a stat mult timp!”
Am spus că atomii sunt cerneala cărții universului. Acești atomi au fost creați prin putere divină, iar din ei, din circa o sută de elemente, s-au creat un număr infinit de stele, soare, planete. Toate acestea, luate în ansamblu, le numim univers, și știm foarte bine că el nu s-a putut crea singur sau să rezulte din evoluția altui univers.
Să luăm ca exemplu sistemul solar: nici acesta nu a apărut ca rezultat al evoluției unui sistem separat.
Astăzi, este demonstrat că fiecare specie are o structură genetică distinctă.
La ființele vii,
fapta de a educa,
Acest lucru se petrece în baza acestei structuri genetice și a acestui program divin.
El, care posedă cunoștință și putere infinite, supune miliarde de semințe, ovule, sperma unei educații minunate. Este ca și cum ar extrage cărți din puncte, oceane din picuri…
Cei care susțin filosofia evoluționistă nu țin cont de această misericordie infinită și de această educație divină și se adresează oamenilor în felul următor:
„Nici acest univers nu merită să fie luat în considerare, nici propria voastră existență! Lasăți-le deoparte! Meditați doar și exclusiv asupra a ce animal a evoluat în primul om!…”
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
