– Pe site-ul dumneavoastră scrie: „Îngerii sunt ascultători literali ai poruncilor lui Allah. Ei nu se opun niciodată Lui, nu se rebelesc, nu încalcă niciuna din interdicțiile Lui, nu comit păcate. Întrucât sunt caracterizați de calitățile „Ismet” (imaculitate) și „Emanet” (încredere).”
– Altrui teolog afirmă: „Îngerii, având în sine imaculabilitate, nu au nevoie ca profeții lor să posede, de asemenea, atributul imaculabilității. Îngerii, din cauza faptului că nu au suflet și sunt imaculabili de la sine, nu sunt dotati cu atributul imaculabilității.”
– Cum putem răspunde la asta? Este asta corect?
– Au spus, de asemenea, că persoana care a afirmat că îngerii au atributul ismet (inculpațiune) ar trebui să se pocăiască și să ceară iertare. Ce părere aveți despre asta?
Dragul meu frate,
Este posibil să se ajungă la concluzii diferite pe acest subiect, având în vedere considerente diferite.
„Atributul de imaculatie nu se aplica îngerilor.”
Nu putem ignora judecățile celor care spun asta. Cu toate acestea, credem că este util să explicăm problema în detaliu:
– İsmet
Cel mai clar sens al cuvântului în dicționar este: a proteja, a apăra.
Sensul rău/sensul negativ/sensul răufag
înseamnă că Dumnezeu îi protejează pe profeții săi de păcat și de săvârșirea de rău.
– İsmet, potrivit lui Cürcani:
„Este îngerul care, deși are posibilitatea de a face rău, protejează persoana de rebeliune/păcat.”
(vezi Cürcani, Tarifat, 1/150)
În această rețetă,
atributul de cinste:
Este descrisă ca un înger care împiedică răul creat în ființa proprie a individului, mai degrabă decât răul provenit din exterior. Se poate presupune că și îngerii au un astfel de înger.
– Münavi, conceptul de ismet;
„Este îngerul care protejează pe cineva de rebeliune, chiar când are posibilitatea de a se rebela.”
(Tacu’l-Arus, articolul ASM)
Potrivit acestei definiții, o persoană care pospeste atributul de imaculatie are, pe lângă potențialul de a comite răul, și un potențial opus/protectiv care împiedică acest lucru.
– Potrivit lui Ibn Hajar, İsmet;
Dumnezeu i-a protejat pe profeți de orice fel de imperfecțiune, i-a dotat cu calități perfecte din punct de vedere al creației, i-a ajutat în toate privințele, trimțând asupra lor liniște, pace și securitate.
(vezi Ibn Hajar, Fethu’l-Bari, 18/454)
– Rağıb Isbahani definește conceptul de ismet (inculpa) cu formulări similare, rezumând: „Dumnezeu îi protejează pe profeți, mai întâi prin crearea perfectă a esenței sufletești a acestora, apoi prin ajutor, liniște și pace.”
(Tacu’l-Arus, articolul ASM)
– Potrivit teologilor, atributul de imaculabilitate,
Aceasta apare fie prin lipsa capacității de a comite răul, fie prin posesiunea unei morale/virtuți care împiedică răul.
(vezi Tac, agy)
Din aceste definiții ale cuvântului „ismet” (imaculabilitate), se înțelege că atributul de imaculabilitate se manifestă în două moduri:
Primul:
Dumnezeu, atunci când creează pe cineva pe care dorește să-l protejeze, îl creează perfect, astfel încât să nu cometa răul. Așa este cazul îngerilor.
Al doilea:
El protejează pe cineva prin a nu-i da posibilitatea de a-și folosi potențialul de a face rău. Așa este cazul profeților.
Însă, profeții sunt, din punct de vedere fizic, oameni, iar din punct de vedere spiritual, sunt ca niște îngerii. Din acest motiv, atât rațiunea lor, cât și pasiunile lor, fie ele de natură senzuală sau de mânie, se află pe calea mijlocie, pe calea dreaptă, acționând cu deplină înțelepciune. Ei au potențialul de a face rău din punct de vedere uman, dar sunt inocenți din punct de vedere angelic.
Îngerii sunt complet inocenți, întrucât nu au o parte fizică.
– Bediüzzaman Said Nursi, interpretând versetul 30 din Sura Al-Baqara, a atribuit calitatea de ismet (inculpațiate) și îngerilor:
„Întrebarea pe care îngerii o pun cu „atâj’al” nu înseamnă o obiecție sau o negație a creației. Întrucât imaculabilitatea lor le împiedică să conteste faptele lui Dumnezeu. Însă, cum cauza creației este ascunsă, ei au întrebat cu uimire despre cauza și înțelepciunea ei. Din expresia „ca’l” se înțelege că starea și situația omului nu sunt nici necesitate a naturii, nici consecință a firii, ci sunt creația unui creator.”
(vezi İşarat-ül İ’caz, p. 202)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
