O afirmație a unui ateist:
Dragul meu frate,
Dumnezeu a supus oamenii la probă. A supus la probă pe cei pe care i-a supus.
Astfel, oamenii vor cunoaște mai bine pe Dumnezeu, vor înțelege mai bine ce nu-i place, ce-i place, ce lucruri Îi plac și ce lucruri Îi displac.
Aceasta este expresia științifică a acestui fapt. Cu alte cuvinte, Allah a permis ca oamenii să-L cunoască mai bine, arătând în ei reflectări ale unor dintre propriile Sale atribute.
De exemplu, ei pot învăța cu ușurință că Dumnezeu are aceleași caracteristici ca oamenii.
La fel, din sentimentul de a nu iubi ucigașii, hoții, mincilerii, el știe că Dumnezeu nu îi iubește nici pe ei și urmează o traiectorie de viață în conformitate cu acest lucru.
Cu toate acestea, oamenii nu pot cuprinde cu adevărat atributele absolute, infinite și nesecădibile ale lui Dumnezeu. Însă pot să le înțeleagă prin intermediul propriilor lor atribute, care sunt limitate.
De exemplu, omul, cu cunoștințele și puterile sale limitate, încearcă să înțeleagă cunoștințele și puterile infinite ale lui Dumnezeu. Se pot da multe exemple pe acest subiect. Cu toate acestea, credem că subiectul a fost înțeles.
Pe de altă parte, prin intermediul acestor măsuri acordate și atribuite omului, se concepe imaginea unui opozit imaginar, recunoscând astfel atributele lipsite de opozit. De exemplu, prin intermediul imbecilității noastre, putem înțelege puterea lui Dumnezeu; prin ignoranța noastră, putem înțelege cunoașterea lui Dumnezeu; prin lipsa noastră de virtute, putem înțelege eternitatea lui Dumnezeu; prin lipsa noastră de autosuficiență, putem înțelege existența atributului lui Dumnezeu care exprimă că El nu are nevoie de nimic.
Universul și ființele create nu pot fi măsura și locul acestor nume infinite. Cu alte cuvinte, nu putem măsura și evalua numerele și atributele lui Dumnezeu prin manifestările lor în univers. Putem doar să ne formăm o idee. Toate manifestările din ființele create sunt ca o picătură din oceanul numelor infinite ale lui Dumnezeu, o umbră slabă care a trecut prin multe perdele.
Reflectând asupra acestui subiect, nu trebuie să uităm că existența lui Dumnezeu este necesară, pe când existența omului este posibilă. La fel cum omul este posibil, și atributele sale sunt posibile. Și, în cele din urmă, la fel cum nu se poate concepe ca omul, ființă creată, să se asemene cu Creatorul, nici atributele sale de ființă creată, cum ar fi voința, cunoașterea, puterea, nu se pot asemuna în niciun aspect cu cunoașterea, puterea și voința lui Dumnezeu.
Atributurile care ne sunt atribuite sunt semne care indică atributurile divine… Prin ele putem cunoaște existența acelor atributuri necesare, infinite și absolute. Dar nu trebuie să uităm că nu există nicio asemănare între aceste atributuri ale noastre, care seamănă cu punctele de pe o hartă, și puterea divină. Ele sunt doar semne, nimic mai mult.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
