Dragul meu frate,
Dumnezeu, ca mijloc de probă, a plasat în fiecare păcat o plăcere pentru ego, la fel cum a plasat dificultăți și greutăți neplăcute pentru ego chiar și în ascultare și închinare. Însă, după aceste mici dificultăți și eforturi inițiale, urmează o liniște care aduce pace sufletului și inimii.(1)
Delicios,
Din natura sa, omul se arunca spre păcate, în timp ce evite întotdeauna rugăciunile care necesită răbdare în fața greutăților. Păcatele, interdicțiile, aduc, în schimbul plăcerilor inițiale, suferință materială și spirituală mai târziu; în timp ce credința, ascultarea și rugăciunea, în ciuda micilor greutăți inițiale, conduc la confort și pace. De aceea, plăcerile găsite în păcate…
„miere otrăvită”
a fost exprimat ca atare.(2)
Iată, în hadisul pe care l-ați menționat, se face referire la acest aspect:
Printre savanții specializați în hadisuri
Imam Nawawi,
Această înconjurare este comparată cu o cortină. Adică, raiului se ajunge trecând cortina formată din lucruri pe care sufletul nu le place, cum ar fi rugăciunea, ascultarea, efortul, muncul etc., lucruri care înconjoară raiului. La fel, iadului se ajunge trecând cortina formată din plăcerile păcatelor pe care sufletul le dorește, păcate precum rebeliunea, băutura și jocurile de noroc. Îndeplinirea acestora și ruperea cortinei duce la iad. (3)
„Lumea este închisoare pentru credincios, iar paradis pentru necredincios.”
(4)
Hadisul care spune asta este o altă exprimare a acestei adevăr. Este cert că, pentru credincios, lumea este o închisoare, în raport cu fericirea eternă din rai, iar pentru necredincios, lumea este un rai, în raport cu chinul etern din iad. (5) Altfel, credinciosul, din punct de vedere al minții și al inimii, trăiește o viață mult mai plină de satisfacții în această lume decât necredinciosul. Fiindcă, ceea ce pune adesea în dificultate mintea celor lipsiți de credință,
„extincția perpetuă”
această idee anihilează bucuria pe care o trăiesc în lumea aceasta. (6)
Mesnevi-i Nuriye spune:
„Gusturile, plăcerile și frumusețile lumii sunt un iad, chiar și dacă ar fi rai, dacă nu Îl cunoaștem pe Creatorul și Domnul nostru.” (7)
„Mormântul, care te aşteaptă şi spre care te grăbeşti, nu acceptă ca dar lucrurile măgulite şi gustoase ale lumii. Căci ceea ce este considerat frumos de locuitorii lumii, este urât acolo.” (8)
Prin urmare, nu ar trebui să cădem în capcana frumuseților trecâtoare care placă ego-ului nostru, dar nu sunt pe placul sufletului și inimii noastre, ci ar trebui să căutăm plăcerea lui Dumnezeu, să fim siguri de rai și să ne ferim de iad.
Surse:
Hadisul menționat în prima întrebare se găsește în Tirmizi, Cennet, 31.
2. Meyve Risalesi, p. 25; Mesnevi-i Nuriye, p. 118.
3. vârstă
4. Muslim, Paradisul, 1.
5. Tirmizi, Zuhd, 56.
6. Lem’alar. p. 201.
7. Mesnevi-i Nuriye, 98.
8. ediție, pag. 118.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
