Dragul meu frate,
A răspunde la întrebarea dumneavoastră cu da sau nu ar fi greșit. Căci, dacă spunem da, devinem deterministi, negaționisti ai voinței umane, iar dacă spunem nu, devinemo mu’tezili, negaționisti ai destinului. Cel mai bun răspuns la această întrebare ar fi…
Dumnezeu, în lumea aceasta, prin înțelepciunea Sa, a legat fiecare efect de o cauză. Această realitate este exprimată astfel: de exemplu, un copil este efectul, iar părinții săi sunt cauza. Dumnezeu a predeterminat ca acel copil să fie creat de acei părinți.
Aici se comete greșeala de a concepe cauze și efecte ca având destine separate, adică de a considera părinții și copilul separat. Ca urmare, se ajunge la ideea greșită că, pentru un copil care s-a născut pe lume, deși nu avea părinți, tot s-ar fi născut pe lume, întrucât destinul lui era să se nască pe lume.
Prin atribuirea de influență cauzelor, se susține din nou o idee eronée, cum ar fi că, dacă nu ar fi avut părinți, acel copil nu s-ar fi născut.
Cei mai mari teologi au afirmat că destinul privește cauza și efectul, și că, presupunând absența cauzelor, nu se poate spune nimic despre efect. Deci, în exemplul de mai sus, la întrebarea „Dacă acei părinți nu ar fi existat, copilul ar fi venit pe lume?”, răspunsul teologilor Ahl-i Sunnet este: „Nu se poate spune”. Întrucât, există un fapt concret. Copilul respectiv a venit pe lume de la acei părinți. Cum se poate judeca dacă copilul ar fi venit pe lume sau nu, presupunând absența părinților? Nu se poate face o estimare despre faptul că Dumnezeu ar fi trimis sau nu acel copil pe lume de la alți părinți.
Așa cum în acest exemplu, viitorul unui copil care trăiește mult timp este necunoscut pentru noi, nu este corect să facem comentarii. Însă tot ce a creat Dumnezeu este bun. Din acest punct de vedere, se poate spune că cel mai bun lucru s-a întâmplat.
Click here for more information:
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
