Mi s-a povestit de Ali ibn Abdullah, care a povestit de Sufyan, care a povestit de Abda ibn Abi Lubaba, de la Zar ibn Habis, și mi s-a povestit de Asim, de la Zar, care a spus: „L-am întrebat pe Abi ibn Ka’b: «O, Abu al-Mundhir, fratele tău, Ibn Mas’ud, spune asta și asta», iar tatăl meu a răspuns: «L-am întrebat pe Profetul lui Allah, pace fie cu el, și mi-a spus: «Spune-mi ce mi-ai spus», iar eu am spus: «Așa a spus», și noi spunem cum a spus Profetul lui Allah, pace fie cu el.»
Dragul meu frate,
– Așa cum se menționează în întrebare, Ibn Masud nu a inclus surele Al-Falaq și An-Nas în propriul său Mushaf. Cu toate acestea, în contextele din Buhari, nu este clar precizat ce a spus Ibn Masud.
– Potrivit relatării unor savanți precum Ahmed b. Hanbel, Bezzar, Taberani, Abdullah b. Mesud a spus:
– Bezzar, care a fost unul dintre cei care au relatat acest episod, a atras atenția asupra acestui fapt.
– În hadisurile autentice, se găsesc declarații clare ale Profetului Muhammad (pace fie cu el) pe acest subiect.
– Potrivit unor savanți, precum Abu Bakr al-Baqillani și Qadi Iyaz, Ibn Masud nu a afirmat că suratele Felak și Nas nu fac parte din Coran, ci a pledat doar împotriva includerii lor în Mushaf. El nu a auzit de la Profetul autorizația de a le include în Mushaf și a subliniat necesitatea de a nu le include în lipsa unei astfel de autorizații.
– Ibn Hazm, Fakhr al-Din al-Razi și Imam Nawawi au afirmat că aceste tradiții nu sunt autentice. Însă Ibn Hajar a respins aceste critici, afirmând…
– Razi a spus despre acest subiect: „Potrivit relatărilor, Ibn Masud a eliminat sura Fatiha, Felak și Nas din Coran (nu le-a inclus în Mushaf-ul său). Însă, trebuie să avem o părere favorabilă despre Ibn Masud. Trebuie să acceptăm că el s-a abătut de la aceste idei.” (Razi, Tafsir, 1/186)
Într-un alt loc, Razi, care a atras din nou atenția, a menționat aceste relatări.
– Nevevi, după ce a menționat hadisul din Musliem care afirmă că suratele Felak și Nas fac parte din Coran, a precizat acest lucru.
– Se poate spune că un motiv important pentru care Ibn Masud nu a considerat aceste două sure ca parte a Coranului ar fi putut fi faptul că Profetul (pace fie cu el) le recita adesea ca rugăciuni, le recita și le sufla pe el în caz de boală, le recita împreună cu Sura Al-Ikhlas înainte de culcare, suflând apoi în palmele sale și le trecând pe corp. Toate aceste acțiuni ar fi putut să-l facă să le considere ca simple rugăciuni.
Dar, având în vedere hadisele autentice, consensul Sahabilor (compagnoilor Profetului) și unanimitatea Ummetului (comunității musulmane), această opinie nu este, desigur, respectată și niciodată nu a fost respectată.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
