– Într-un articol, opiniile Școlii Hanefite din Samarcand sunt prezentate astfel:
„Potrivit lui Alâuddîn Semerkandî, maeștrii din Samarcand au făcut distincția între credință (itikad) și acțiune (amel) în privința semnificației ordinului. Potrivit lor, esența ordinului este cererea. Prin urmare, el cuprinde atât obligativitatea (i’câb) cât și recomandarea (nedb). Ordinul absolut, din punct de vedere al acțiunii, implică aparent obligativitate, dar din punct de vedere al credinței, nu afirmă categoric că acțiunea este obligatorie sau recomandată, ci doar că acțiunea trebuie să fie întreprinsă. Decizia privind ordinul absolut este aparent obligativitate din punct de vedere al acțiunii. Din punct de vedere al credinței, însă, nu este obligatoriu să se facă o determinare. Cu alte cuvinte, individul nu este obligat să creadă categoric în obligativitate sau recomandare, stabilind una dintre ele.”
– Conform acestei doctrine, acțiuni precum adulterul, consumul de alcool sau comiterea de injustițe sunt interzise din punct de vedere practic, dar judecata lui Dumnezeu cu privire la ele nu este definitivă. Nu este necesar să se creadă în anumite credințe, dar din punct de vedere practic, să faci astfel de lucruri este interzis. Ce se poate înțelege din acest punct de vedere?
– Potrivit acestei școli de gândire, nu se poate cunoaște cu certitudine, din punct de vedere teologic, că adulterul sau furtul sunt interzise, nu este așa?
Dragul meu frate,
Subiectul este vast. Opinia exprimată de unii savanți din Samarcand nu este singura corectă, iar pentru a înțelege ce au vrut să spună, este necesar să rezumăm în detaliu gândurile savanților pe acest subiect.
Semnificația Ordinului:
Potrivit teologilor specializați în jurisprudență islamică,
comandă
capacitatea indică cererea de a se face o anumită treabă. Cu toate acestea, această indicație nu este permanentă. Deoarece uneori această capacitate de a ordona,
amenintare, avertisment, dorință
și
ironie
se folosește și în acest sens. De asemenea, atunci când înseamnă a cere sau a solicita ceva, semnificația sa este
obligatie, datorie
și
îndrumare
și pentru aceste aspecte
-în măsuri variate
– este vorba despre.
Cu toate acestea, forma imperativă apare de obicei însoțită de un indiciu care indică o regulă religioasă.
De exemplu:
1)
Ordine care exprimă obligații,
îndeplinirea sarcinii/misiunii/ordinului
promisiune
adică recompensa, în schimbul căruia
vaîd
adică se rezignează cu pedeapsă. De exemplu:
„Dacă faceți asta, veți fi răsplătiți cu atât, iar dacă nu, veți fi pedepsiți cu atât.”
Această expresie indică obligativitate.
2)
Ordinele de reprovare, îndrumare și permisiune,
Se folosește cu referire la drepturile și interesele slujilor. De exemplu:
„Dacă faci asta, vei fi recompensat, dar dacă nu faci, nu vei fi pedepsit.”
expresia indică smerenie.
Cărturarii islamici au folosit expresia „emir siyasi” pentru a desemna multe semnificații pe care le-au descoperit prin interpretare.
(vezi Gazali, el-Mustasfa, 2/293-94; Amidî, el-Ahkâm, 2/207-208)
Să dăm un exemplu pentru fiecare:
Obligație
pentru
„Îndepliniți rugăciunea când soarele se apropie de apogeu.”
(Al-Isra, 17/78)
Ca exemplu, se poate cita versetul care spune:
Nedb
pentru
„La ei
(în rândul sclavilor)
Dacă știți că există un bine, încheiați cu ei un contract de corespondență.”
(Nur, 24/33)
Versetul cu acest conținut este un exemplu.
Îndrumare
pentru
„Luați doi martori drepți din rândul vostru.”
(At-Talaq, 65/2)
Amenințiune
pentru
„Faceți ce vreți, cu siguranță El
(Dumnezeu)
vede lucrurile pe care le faceți.”
(Fussilat, 41/40)
Versetul care urmează este un exemplu de acest lucru.
Trădare
pentru
“
(Către cineva care a intrat în iad)
Încearcă-l, căci tu eşti cu siguranţă un om nobil şi cinstit.”
(Duhan, 44/49)
un verset din Coran ar putea fi un exemplu de acest lucru.
Din nou
„inzar ve vaîd/avertisment și amenințare”
pentru
“
(O voi necredincioși! Peste un timp)
Continuați să trăiți/să vă descurcați, curând veți afla/vedea.”
(Al-Nahl, 16/55)
Versetul cu acest conținut este un exemplu.
(vezi el-Mustasfa, 1/164).
3)
Referitor la o hotărâre a instanței de judecată
-în mod arbitrar
– Între savanți există opinii divergente cu privire la semnificația unei propoziții imperativă.
Potrivit majorității savanților,
O astfel de formulă de ordin indică o obligație. Prin urmare, ei trebuie să o îndeplinească imediat, fără a aştepta o indicație care să stabilească semnificația reală a ordinului.
(vezi Usûlu’s-Serahsî, 1/16; Amidî, el-Ahkâm, 2/133)
Potrivit unor savanți,
Modul imperativ în absența conjugației.
NEDB
se consideră că este valabil.
(vezi Amidî, 2/134)
Potrivit Imamului Ghazali,
Un ordin care nu are o indicație clară nu poate fi considerat nici obligatoriu, nici recomandat, decât după ce se găsește o indicație clară.
(vezi Gazali, op. cit., 1/326)
Pe scurt,
a cere ca ceva să fie făcut
(a ordona)
pentru că este adevărat
(clar)
sau metaforic
(inapropiat)
Se folosesc modurile imperativ.
Adevărat
moduri imperative,
„Îndepliniți rugăciunile, dați zeciuiala.”
(Al-Baqara 2/43),
„Fii drept, așa cum ți s-a poruncit.”
(Şura 42/15)
așa cum se vede în versetele care se adresează destinatarului
(comandă predefinită)
așa cum ar putea fi.
„Cine dintre voi ajunge la luna Ramadan, să țină post în acea lună.”
(Al-Baqara 2/185)
așa cum se menționează în verset, este adresat și persoanei a treia
(poruncire tainică)
poate fi.
Figurativ
Formele imperative se obțin cu ajutorul modurilor indicative. De exemplu,
„Femeile divorțate își petrec singure trei luni în stare de luto.”
(Al-Baqara 2/228)
în versetul care are următorul sens:
„vor aștepta”
expresie
„să aştepte”
în sensul că Profetul Muhammad (pace fie cu el) este Domnul nostru.
„Un judecător nu pronunță sentință când este furios.”
(Buhari, Ahkam, 13; Muslim, Akziye, 16)
menționat în hadis
„nu pronunță sentință”
expresia de
„să nu pronunțe sentința”
a fost utilizat în sensul de.
Menționat în întrebare
„adulteriu, furt”
Nu există îndoială că prevederile de acest gen sunt interzise din punct de vedere teologic. Deoarece
-așa cum reiese din declarațiile făcute-
Există multe ipoteze în acest sens.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
