– De ce ne rugăm; pentru a intra în rai sau pentru a ne salva de iad?
– Sau ne rugăm doar pentru că Dumnezeu ne-a poruncit să facem asta, pentru a câștiga favorul Lui?
Dragul meu frate,
Mai întâi,
Nu ne rugăm pentru a ne bucura. Cu toate acestea,
Există câteva motive care ne împiedică să ne bucurăm de rugăciune:
1. Păcatele și rebeliunile noastre,
2. A fi imitație a credinței,
3. A nu se cunoaște cu exactitate cui sunt adresate actele de cult.
4. A nu cunoaște faptul că rugăciunea și practicile religioase sunt datoria noastră inerentă și a le considera o povară,
5. A fi neștiutor că prin rugăciune se îndeplinesc toate obligațiile pe care le au creaturile,
6. A nu ști că ființele din univers sunt mulțumite de noi atunci când ne rugăm.
Culte: „Îndeplinirea obligațiilor de servitute față de Dumnezeu, supunerea la poruncile lui Dumnezeu”
„A recunoaște propriile imperfecțiuni, neputință și sărăcie, și a se prostrare cu admirație și dragoste în fața perfecțiunii divinității, puterii supreme și milostiviei divine.”
(Cuvinte, Cuvânt nr. 9)
Omul este acoperit de la cap la călcâi cu imbecilitate.
Nu poate opri căderea părului, nici creşterea unghiilor. Şi omul este plin de nevoi de la cap la picioare. Are nevoie de păr; dacă nu îl are, îi lipseşte ceva. Are nevoie de frunte, de sprâncene, de ochi, de gene. Are nevoie de buze, de bărbie, de gât. Să trecem peste toate astea şi să ajungem la picioarele noastre. Omul are nevoie de picioare, de călcâi, de degete, de unghii.
Omul este sărac în tot, de la aerul de imediat din fața buzelor sale, până la rai.
Nu are niciuna dintre ele. Este lipsit de stomac, la fel cum este lipsit de fructe. Este lipsit de ochi, la fel cum este lipsit de Soare.
Iată rugăciunea,
i
Cel mai înalt scop care îi amintește omului despre imbecilitatea și sărăcia sa, care îl învață că este un rob, că nu este singur.
Omul, pe de o parte, privește la propria sa neputință și sărăcie, apoi ajunge să nu mai știe cum să mulțumească Domnului său, care a educat totul pentru el și conform cu el, pentru bunătatea sa infinită. Această stare îl conduce la a-și lega mâinile, la a-și pleca spatele, la a-și apleca fruntea. Omul care nu face acest lucru este neglijent cu sine însuși, este ignorant cu sine însuși, și, întrucât nu-și cunoaște propria ființă, este neglijent cu Domnul său.
Iată un porunc divin, revelat pentru a proteja și a salva omul de această neglijență:
„O, voi, oameni! Înalțați rugăciuni la Dumnezeul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei dinaintea voastră, ca să vă bucurați de o viață dreaptă.”
(Al-Baqara, 2/21)
– De ce practică omul rugăciunea și ce beneficii îi aduce aceasta?
Răspunsul la aceste două întrebări este dat în acest verset, care spune:
„Adorați-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei dinaintea voastră.”
Din versetul,
„cel care v-a creat pe voi și pe cei care au fost înainte de voi”
expresia este un atribut al Domnului. Dacă nu ne gândim la acest atribut nici măcar un moment, versetul coranic,
„Adorați-L pe Domnul vostru.”
se prezintă în acest fel. Deci, motivul cultului este că Dumnezeul nostru ne-a educat. Se adora pe Dumnezeu. Ca să putem înțelege acest sacru îndator, Dumnezeu a pus în conștiința noastră anumite semne. Considerăm că ascultarea de tatăl nostru este un îndator conștiincios. De ce? Fiindcă este tatăl nostru. Ne abstenem de la rebeliune față de mama noastră. De ce? Fiindcă este mama noastră. Iată că versetul coranic se adresează conștiinței noastre:
„Adorați-L pe Domnul vostru.”
întrucât El vă hrăneşte. Căci El vă hrăneşte, El transformă hrana pe care o mănâncă tatăl vostru în sânge alb, El vă fixează în uterul mamei ca un făt, El vă hrăneşte şi vă educă treptat pe parcursul celor nouă luni. Acum, însă, vă aflaţi în alt uter:
Universul…
Și aici, singurul care vă educă, vă hrănește, vă crește, vă dă de mâncare și de băut este El.
Dumnezeu este Domnul și El a educat totul. Omul este robul, sluga; totul în el a fost educat de Dumnezeu. Dumnezeu este cel care a educat mâinile noastre să prindă, picioarele noastre să meargă, plămânii noștri să respire, stomacul să digere, mintea noastră să înțeleagă. Prin urmare, noi suntem obligați să ne arătăm respect față de manifestările inepuizabile ale educației Domnului nostru.
A fi cu bun-simț în relația cu Dumnezeul nostru…
Simțind în adâncurile sufletului nostru rușinea de a nu-I mulțumi cum se cuvine Lui, Creatorului, pentru atâtea binefecințe care ne înconjoară și ne cuprind.
Iată, omul care simte și înțelege atât de bine datoria de recunoștință față de Domnul său, conform Coranului…
„Adorați-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei dinaintea voastră”, „Îndepliniți rugăciunile”, „Țineți post în luna Ramadan”.
ascultând poruncile sale, găsește pacea de a fi împlinit scopul căutării sale.
pentru rugăciune,
„Singura relație cea mai înaltă și subtilă între rob și Dumnezeu este rugăciunea (ibadete).”
(Semne ale minunei)
se spune. Adică, omul, prin rugăciune,
„Eu sunt robul lui Allah, creatura lui, oaspetele lui în acest lume, iar după moarte, Dumnezeu dispunând, voi merge în rai, locuința fericirii lui.”
poate să spună.
Omul care-și desfășoară viața de zi cu zi cu conștiința de a fi un rob al lui Dumnezeu, respectând întotdeauna limitele a ceea ce este permis, se închină Domnului său în momente specifice. El îi prezintă rugăciunile sale, conform cu modul pe care El l-a prescris. Aceasta este o datorie de servitute față de Dumnezeu, o datorie de recunoștință.
Inima omului care simte pe deplin propria sa neputință, sărăcie și umilință se umple cu o profunda jenă față de Dumnezeul său.
La această durere interioară
„încărcare”
se spune. Și Imam-ı Rabbani Hazretleri
“
Căminul de rugăciune este locul unde se manifestă umilința și ruina.
considerând acest stadiu ca baza, ca fundament al cultului religios.
„De ce ne rugăm?”
Întrebarea aduce cu sine alte două întrebări. Mai precis, în această întrebare sunt ascunse alte două întrebări:
– Care este motivul, cauza, pentru care ar trebui să ne rugăm?
– Care este scopul, beneficiul rugăciunii noastre?
Unii pun această întrebare având în vedere doar al doilea sens. Ei uită primul și cel mai important aspect. Ca urmare, ei enumeră o serie de beneficii pe care le consideră a fi în sfera înțelepciunii și, susținând că aceste beneficii pot fi obținute și prin alte mijloace, adoptă o atitudine de respingere a cultului religios.
Imoralitate
când se spune rugăciune
motivul care ne obligă să facem asta
avem în vedere.
Din înțelepciune,
beneficiile pe care le obținem din rugăciunile pe care le facem
înțelegem. Un exemplu din lumea afacerilor: motivul călătoriei unui comerciant din Anatolia spre Istanbul este „comertul”. Scopul, însă, este să se îmbogățească mai mult și să se bucure mai mult de bunurile lumii… Conform acestui criteriu, persoanei în cauză,
„De ce mergi la Istanbul?”
dacă am întreba, nu ar răspunde „a deveni bogat”. Aceasta este o replică care aparține înțelepciunii și nu este potrivită. Răspunsul la întrebarea noastră este
„a face comerț”
Trebuie să fie formulat în acest fel. Un astfel de răspuns este adecvat și pertinent.
Deci,
„De ce te rogi?”
Răspunsul la o întrebare de tipul:
„Întrucât Dumnezeul meu mi-a poruncit”
va fi de acest fel. Îndeplinirea acestui poruncă are multe beneficii, atât în lumea de acum, cât și în viața de apoi. Dar nu se închină Dumnezeu pentru aceste beneficii. Acestea sunt aspectele profunde ale problemei.
Munca lui Abdin este o formă de rugăciune;
A asculta ordine înseamnă a evita interdicțiile.
Un sluga este menit să slujească.
Bunurile, darurile și gradele pe care Domnul le acordă în Rai celui care îndeplinește rugăciunea cu această conștientizare reprezintă aspectul sapiențial al rugăciunii.
Fiecare poruncă și interdicție a Islamului mărturisește despre această adevărtate. Iată doar câteva exemple: De exemplu, postirea are multe beneficii din punct de vedere medical. Toate aceste beneficii reprezintă aspectul de înțelepciune al postului.
„De ce se ține post?”
Răspunsul la întrebare nu constă, aşa cum se crede, în aceste beneficii.
Postul
,
Se respectă pentru că este o poruncă a lui Dumnezeu.
.
Această obligație religioasă are un lună specifică: Ramadan. Chiar dacă ați ținut post voluntar timp de zece luni în afara Ramadanului, dar nu ați ținut post în Ramadan, nu v-ați îndeplinit obligația religioasă. Dacă problema ar fi doar aspectul benefic, adică avantajele postului, în acest al doilea caz beneficiile ar fi fost de zece ori mai mari, dar post obligatoriu tot nu a fost ținut.
De asemenea, postul are un anumit timp de început și de sfârșit. Chiar dacă începeți postul imediat după imsak (începutul nopții), dar rupeți postul la câteva ore după Isha (rugăciunea de seară), postul dumneavoastră nu va fi acceptat. Vă veți fi abstenit de la mâncare mai mult timp, dar nu veți fi ținut post. Chiar dacă înțelepciunea este completă, din moment ce răul a dispărut, actul de cult nu va fi acceptat.
Postul
nici nu sunt crescute pentru beneficiile lor medicinale,
a bea băuturi alcoolice
nici nu este interzis din cauza daunelor pe care le cauzează sănătății.
„De ce nu bei alcool?”
Răspunsul la întrebarea,
„Întrucât Dumnezeu a interzis.”
Astfel, abținerea de la băuturi alcoolice devine un act de cult, de pietate, care apropie omul de Dumnezeu. Esential în abținerea de la băuturi alcoolice nu este protejarea corpului și a minții, ci evitarea interdicției divine. Aceasta este cauza; celelalte sunt beneficiile și avantajele abținerii de la băuturi alcoolice.
Știți, este interzis să mănânci carnea unei oi care a murit singură sau a fost ucisă prin lovire. La acest punct, se pot aduce anumite explicații medicale sau biologice. Toate acestea reprezintă aspectul sapiențial al problemei. Însă, în timp ce se enumeră și se expun tot acest aspect, se uită un punct important:
– Atunci, de ce este interzis să mănânci un animal sacrificat în numele altcuiva decât al lui Dumnezeu?
Ce răspuns se va da la această întrebare? Dacă a fost tăiat, a fost tăiat, dacă s-a vărsat sânge, s-a vărsat. Deci, esența lucrului nu constă în beneficiile medicale ale sacrificării animalelor. Esential este ca omul să nu se depărtească de conștiința sa de rob al lui Dumnezeu, să acționeze în numele lui Dumnezeu. Să taie în numele lui, să înceapă să mănânce și să bea în numele lui, să nu uite că este robul lui Dumnezeu nici măcar când se îmbracă. Să țină întotdeauna în minte poruncile și interdicțiile lui…
Așadar, în concluzie:
Într-adevăr, în toate poruncile Rahmanului și Rahimului, Domnul nostru, se află numeroase beneficii pentru noi. Însă, noi nu împlinim cultul religios pentru a obține aceste beneficii, ci din respect față de poruncile Sale și cu speranța de a-L mulțumi.
Ceia ce nu pot percepe sau ignoră această subtilitate, prin judecăți greșite, își închid ei înșiși calea spre rugăciune și suferă un mare prejudiciu.
Click here for more information:
– Ce trebuie să facem ca să săvârșim rugăciunea cu smerenie?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
