– pe o pagină din Risale-i Ateizm se spune: ‘Evreii
„Isus Mesia, fiul Mariei, mesagerul lui Dumnezeu”
ar zice?
– Nisa 156-157. Și le-am pecetluit inimile din cauza necredinței lor, a calomniei pe care au rostit-o împotriva Mariei și a afirmației lor că „Am ucis pe Mesia, Isus, fiul Mariei, profetul lui Allah”. Însă ei nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit; ci li s-a părut aşa. Ceia ce se dispută cu privire la el sunt în îndoială, nu au nici o cunoștință despre el, ci doar urmează presupuneri. Ei nu l-au ucis cu siguranță.
– Conform credințelor evreiești, Iisus nu a existat, nu a trăit, nu este menționat în înregistrările istorice. Nu cred că ar recunoaște că l-au ucis ei, pe cineva pe care ei îl consideră inventat.
– Mai mult, conform creștinismului, au fost romanii ocupați care l-au răstignit pe Iisus. Alegerea pe care o făcea grupul de evrei adunați, cărora li s-a spus că unul din doi condamnați la moarte va fi iertat, nu face din toți evreii ucigașii lui Iisus. Chiar dacă ar exista creștini radicali care ar susține acest lucru, este inacceptabil ca Dumnezeu să facă o afirmație similară.
– Evident, Mahomed era un radical creștin din Mecca.
„Iisus Hristos a fost ucis de evrei”
așa a auzit. Și, cum credea că așa este, a inventat că Dumnezeu a spus același lucru.
– Dar nu este vorba despre asta. Problema constă în modul în care versetul descrie uciderea lui Isus din perspectiva evreilor. Evreii care nu cred în Isus, care nu îl recunosc ca profet sau Mesia, nu ar fi ridicat niciodată…
„Noi l-am omorât pe Isus Mesih, fiul Mariei, profetul lui Allah.”
ar zice?
– Dacă acest verset ar fi cuvânt al lui Dumnezeu, ar fi fost formulat astfel: „Le-am pecetluit inimile pentru că au spus despre Mesia, Isus, fiul Mariei, mesagerul lui Dumnezeu: ‘L-am ucis noi’”. Așa cum spun cei ne-musulmani…
„Profetul Muhammad (pace fie cu el), mesagerul lui Allah”
Dacă nu spune „Dumnezeu”, ci doar „Muhammed”, evreii ar spune doar „Iisus”.
„Mesagerul lui Dumnezeu” și „Mesia”
nu ar fi spus.
– Dar cum cărțile Coranului au fost scrise de Mahomed, el a comis multe erori logice de acest fel. Nimeni nu este perfect! :)
Dragul meu frate,
Este util să se acorde atenție câtorva puncte importante în acest sens:
1) O persoană ateistă,
El nu crede nici în Dumnezeu, nici în profet. Privirea unui astfel de om este, desigur, negativă. Cea mai mică indicație este, în ochii lui, o dovadă incontestabilă. Căci, în adâncul sufletului lui, nu există posibilitatea ca Coranul să fie cuvântul lui Dumnezeu;
pentru că el nu crede în Dumnezeu.
2)
Însă, poziția celui care crede în Coran este cu totul diferită. În universul său, există multe dovei solide și autentice care demonstrează că Coranul este cuvântul lui Dumnezeu, conducând la acceptarea sa ca o carte unică.
Un credincios cu o credință de acest fel
„ca o frunză purtată de vânt”
…nu se lase influențat de îndoielile altora… Altfel, Dumnezeu ne păzească!
care se îndoiește ascultând pe oricine, indiferent de religia lui
Nimeni nu ar trebui să îndoiască de credința sa.
Dacă cineva se lasă influențat de orice cuvânt care este împotriva lui, acest lucru arată că nu are cunoștințe suficiente în domeniul respectiv, deci nu are o credință suficient de solidă și bine fundamentată.
Tratamentul pentru asta nu constă în citirea gândurilor negative de pe site-urile negative, ci în citirea site-urilor și a lucrărilor care demonstrează în mod convingător adevărurile credului.
Ca să nu fie otrăvită de lipsa de credință în acest timp dificil al vieții, are nevoie de credință la fel de mult ca de pâine, apă, lumină, aer, oxigen.
Are nevoie să citească Risale-i Külliyat, care sparge spatele necredinței și ateismului.
3)
Nu doar evreii, ci și creștinii folosesc alte nume în loc de Isus.
„Iesu”
au folosit numele lui.
Această afirmație din Coran nu pune în discuție ce credeau evreii despre numele lui Isus. În epoca în care Coranul a fost revelat, în toate cele trei religii…
„Iisus/Isus Hristos”
Se vorbește despre o persoană care a dobândit faimă. Prin urmare, nu contează ce cred evreii. Important este că în epoca în care a fost revelat Coranul, adresat era adresat celor de trei religii, chiar și politeiștilor.
„Iisus Hristos”
Probabil au auzit de o persoană care s-a născut fără tată.
– Mai mult, cu scopul de a calomnia pe Isus Hristos,
„Mesia”
îi dăduse un nume de familie. Căci în ebraica
„Mesia”
înseamnă rege/împărat. Ei au atribuit acest nume lui Isus cu intenția de a-l umili și de a-l prezenta ca un om despotic. Dar Dumnezeu a atribuit același nume lui…
a lăuda, a glorifica (a indica că este un profet unic și emin în felul său, datorită naturii sale)
pentru a fi utilizat.
(cf. Ibn Aşur, comentariu la versetul 45 din Sura Ali İmran)
Deci, evreii l-au considerat pe Isus ca pe cineva care aspira să devină regele copiilor lui Israel, și din acest motiv…
„Mesia/Mesiada = Rege”
Ei s-au amuzat de el, l-au umilit, dandu-i acest poreclesc. Însă în Coran, același poreclesc este folosit pentru a-l onora, a-l exalta, indicând că este o persoană demnă de a fi un sultan spiritual.
(cf. Ibn Aşur, comentariu la versetul 45 din Sura Ali İmran)
– Din Coran
„Mesia”
înseamnă binecuvântat, tolerant, cel care vindecă bolnavi prin atingere, cel care a uşurat unele prevederi din legea lui Moise.
(vezi Niyazi Beki, Misterul Numeelor din Coran, p. 131-133)
4) Încercarea de a-l ucide pe Isus a fost efectivă din partea romanilor, ca funcționari oficiali ai statului, dar cei care l-au denunțat romanilor au fost evreii.
în special, de la discipolii lui Isus, care au arătat soldatilor unde se afla Isus
Yahuza
numit/numită
Iehudi
dir.
Potrivit informațiilor mai detaliate, evreii percepeau minunile săvârșite de Isus ca magie, iar unii evrei, temându-se că ar putea pierde poziția, statutul și interesele lor din cauza lui, au scris o scrisoare guvernatorului Ierusalimului, informând-ul că el reprezenta o amenințare pentru stat.
Guvernatorul Ierusalimului, însoțit de evrei care i-au servit drept ghiduri, s-a dus la locul unde se afla Isus.
(pe cineva care seamănă cu el)
L-au ucis. Crezând că l-au ucis pe Isus, evreii au împărtășit bucuria ucinerii lui, spunând peste tot că l-au ucis și că s-au scăpat de el.
Iată că în Coran se face referire la această atitudine a lor.
(cf. Ibn Kathir, loc. cit.)
5)
Traducerea versetelor respective este următoarea:
„Din cauza blasfemiei lor și a calomniei pe care au săvârșit-o împotriva Mariei; și din cauza
„Noi am ucis pe Mesia, pe Isus, fiul Mariei, profetul lui Dumnezeu.”
din cauza declarațiilor lor
(Dumnezeu i-a blestemat/i-a maledictat pe ei/pe evrei)
Însă ei nu l-au nici omorât, nici l-au răstignit pe Isus. Ci
(pe care i-au ucis)
Nimeni nu le-a fost prezentat ca Isus. Cei care au avut controverse cu privire la el,
(din acest motiv)
Ei sunt în dubiu. Nu au altă cunoștință decât presupunerea. Ei nu l-au ucis pe Isus cu siguranță.”
(An-Nisa, 4/156-157)
– Aici
„Noi l-am omorât pe Mesia, Isus, fiul Mariei, profetul lui Dumnezeu.”
Această expresie a fost interpretată în mai multe moduri de către teologii islami:
Primul:
Menționat în acest verset
„Mesia, Isus, fiul Mariei, mesagerul lui Dumnezeu”
expresia, de către evrei
-nu pentru că cred în asta-
A fost folosit cu scopul de a se lua joc de cineva.
– Unele expresii similare au fost folosite și de către politeiștii necredincioși în legătură cu Profetul (pace fie cu el):
(Idolatrii) au spus: „O, cel căruia i s-a revelat Cuvântul/Coranul! Tu eşti cu siguranţă nebun!”
(Al-Hijr, 15/6)
Vedem acest lucru în versetul care spune:
După cum se vede, aici politeiștii spun deschis că Profetul Muhammad (pace fie cu el) este nebun. Dar în același timp
„O, căruia i s-a revelat Coranul!”
utilizând expresia
-în aparență-
Ei spun că el este profet.
Aici toată lumea știe că această profeție a fost folosită ca un mijloc de a se face de râs. Adică, ei vor să spună:
„O, Muhammad, care pretinde a fi profet și că Coranul i-a fost revelat de Dumnezeu!
Tu ești cu adevărat nebun! Căci tu ești singurul nebun care face o asemenea afirmație.”
– O expresie similară a fost utilizată de necredincioși și în cazul profetului Moise:
„Faraon a zis celor din jurul lui:
„Aveți grijă! Acest mesager pe care vi l-au trimis este un nebun curat.”
a spus.”
(Şuara, 26/27)
Și aici, Faraon, pe de o parte, îl numește pe Moise nebun. Pe de altă parte,
„apostolul trimis la voi”
spune. Aparent, este o contradicție. Însă cei care cunosc subiectul bine știu că,
„apostolul trimis la voi”
Această expresie este ironică.
– Iată, și faptul că evreii spun despre Isus că este un profet este o exprimare ironică de acest fel.
Al doilea:
Aceste cuvinte aparțin lui Allah. Prin urmare, sensul versetului este următorul: „Din cauza necredinței lor și a calomniei grave pe care au adus-o Mariei; și din cauza că au spus: «Noi (mesagerul lui Allah) am ucis pe Isus Mesia, fiul Mariei».“ Adică, au negat profeția lui Isus.
Dumnezeu
-pentru a folosi o expresie-
în paranteze
a declarat.
Aici sunt cuvintele pe care evreii le foloseau despre Isus.
„Fiul vrăjitorului este vrăjitor, fiul celui care face rău este un om rău.”
în ciuda etichetelor pe care i le-au pus, Dumnezeu l-a numit
„că este profet”
a subliniat
(vezi Razi, Ibn Kesir, Ibn Ashur, comentariul la versetul respectiv)
Al treilea:
Aici
„Mesagerul lui Allah”
Traducerea în arabă a expresiei.
„mesagerul lui Allah”
în expresia
„mesager”
cuvântul apare în forma de accusativ/genitiv. Conform regulilor gramaticale arabe, aici
„Rsul-e”
cuvânt,
„a lăuda în mod deosebit”
a fost utilizat pentru.
Explicația este următoarea: Allah, enumerând calomniile și acuzațiile de omor pe care evreii le-au adus lui Isus, pare să spună, ca să arate valoarea lui Isus în ochii lui Allah:
„O, voi, cărora mă adresez! Iehudiștii au rostit aceste cuvinte rele
‘Iisus, mesagerul lui Dumnezeu.’
pentru că ei spun asta, să știți, și să știți de ce merită blestul lor!”
(cf. Ibn Aşur, op. cit.)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
