– Ateii spun că nu există un creator, invocând erorile din ADN.
– De exemplu, spun ei, ADN-ul comite greșeli, apoi le corectează. Dacă ar exista un Creator, de ce ar avea nevoie să cometa greșeli și apoi să le corecteze? Ar fi putut să facă ca acest sistem să funcționeze corect.
Dragul meu frate,
Este Dumnezeu obligat să facă lucrurile pe care le va crea conform dorințelor lor (ateiștilor)?
Dumnezeu nu va acționa conform dorințelor necredincioșilor. Dumnezeu este liber în tot ce face și face ce vrea, cum vrea.
Lucrurile create de Dumnezeu sunt fie frumos în sine, fie frumos din punct de vedere al consecințelor lor.
Iată că necredincioșii nu înțeleg acest lucru.
De exemplu, zăpada și frigul glacial din iarnă nu sunt, la prima vedere, aspecte plăcute. Dar rezultatul este minunat. Fără acele friguri intense, anumite micro-organisme dăunătoare nu ar muri, iar anumite plante nu ar germina și nu ar inflori. Întrucât, pentru a se dezvolta, anumite plante au nevoie de o anumită cantitate de frig. Zăpada, la fel, contribuie la îmbogățirea resurselor de ape subterane și acoperă pământul ca o manta, protejându-l de frig.
Aceasta este doar o latură a problemei.
Un alt aspect este necesitatea cărbunelui și a altor combustibili similari. Câte persoane beneficiază de pe urma acestui fapt? Cel care extrage cărbunele cântărește. Bineînțeles, câți oameni sunt implicați în producția de scule și utilaje necesare pentru extracție? Cel care extrage cântărește. Cel care transportă cântărește. Cei care lucrează la fabricarea mijloacelor de transport cântăresc. Cel care vinde cântărește. Cel care aprinde centrala de încălzire cântărește. Câte persoane lucrează la fabricarea centralei de încălzire și câți bani câștingă?
Puteți să o măriți și mai mult.
Dumnezeu ar crea fiecare anotimp ca primăvara. Ar crea condiții în care omul nu ar suferi niciodată.
Atunci omul ar fi fost ca un înger.
Îngerii, ființe de lumină care adora constant pe Dumnezeu, există deja.
Trebuie să ne uităm la motivul pentru care Dumnezeu a creat omul.
Acolo se află esența lucrurilor. Dacă nu se înțelege asta, nu se înțelege nimic. Totul pare haotic și lipsit de sens.
Dumnezeu declară că a creat omul pentru a-Lă adora și că L-a trimis pe lume pentru a fi supus la încercare, prin diverse adversități, cum ar fi foamea, bogăția, poziția, copiii și lucrurile care placă ființei umane. În această încercare, ghidul este Profetul (pace fie cu el), iar măsura este Coranul.
Prin urmare, scopul principal al creației umane este de a-Lă cunoaște pe Dumnezeu, de a crede în El și de a-Lă adora.
Există trei mijloace universale prin care Dumnezeu se manifestă față de noi:
-
Este Coranul.
-
Este Profetul Muhammad (pace fie cu el).
-
Este universul.
Aici vom vorbi despre cartea universului care ne-o prezintă pe Dumnezeu. Toate ființele din acest univers, inclusiv omul, cu toate caracteristicile și frumusețile lor, ne arată pe Dumnezeu.
Așa cum imaginea soarelui din oglindă provine de la soare, nu din oglindă, la fel și toate ființele sunt ca o oglindă. Orice frumusețe, măiestrie, formă decorativă, aranjament ordonat și planificat provine de la Allah. Este opera lui Allah.
Ia, de exemplu, priveste-te pe tine. Cine a decis frumetea feței tale? Cine a stabilit numărul, forma și poziția ochilor tăi? Cine a impiedicat ca gura ta să fie pe spate? Nu ar fi putut fi un ochi pe spate și altul pe piept? Cine a asigurat ca picioarele tale să fie de forma și structura identice, cu diferențe de doar milimetri? Câte operații trebuie să suporte cineva cu un picior răsucit, până când se corecteaza?
Cine ți-a dat imaginația, memoria, cunoștințele și rațiunea? La început, când erai doar o celulă, nu aveai niciuna dintre ele? Cine te-a transformat dintr-o singură celulă în ceea ce ești acum?
Nu sunt frumusețile din creația umană o dovadă elocventă a existenței lui Dumnezeu?
Dumnezeu a impus, de asemenea, o serie de condiții care trebuie respectate.
De exemplu, dacă nu se respectă poruncile lui Dumnezeu, se bea alcool, se fumează, se iau droguri, se este expus razei X în timpul sarcinii, se iau medicamente pentru a provoca avort sau copilul rămâne fără respirație pentru o perioadă lungă de timp în timpul nașterii, se consumă alimente interzise, sau dacă nu se respectă multe alte cauze de acest gen, atunci se declară că vor apărea anumite deficiențe la acel copil.
Dumnezeu folosește cauze în acțiunile Sale. El creează genomul uman și al tuturor ființelor vii folosind ADN-ul.
Nu ADN-ul, ci Dumnezeu este cel care conduce structura genetică a omului.
Acum, cineva care a comis una sau mai multe dintre cauzele enumerate mai sus, sau alte cauze pe care nu le-am putut enumera, se ridică și întreabă:
– Dacă Dumnezeu există, de ce apar erori în ADN, de ce se fac greșeli?
– Nu a spus Dumnezeu că vor apărea anomalii dacă nu se respectă condițiile?
Bineînțeles, niciuna dintre aceste lucruri nu este luată în considerare. Apoi începe să conteste lucrurile care nu îi convin. În primul rând, începe să nege existența lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu dispare doar pentru că cineva spune „Dumnezeu nu există”. Acea persoană, lipsită de minte, crede că este noapte doar pentru că își închide ochii la soare, transformând doar lumea ei în întuneric.
A nu crede în Dumnezeu și în viața de apoi nu împiedică a ajunge în viața de apoi.
Singurul lucru pe care îl împiedică este intrarea în rai. Nimeni nu-i poate face rău lui Dumnezeu necredincios, ci doar sinei sale.
Ceia ce pretind, cu scuze mărunte, că Dumnezeu nu există, de fapt nu pot să-și contrazică conștiința și să nege existența Lui. Dar, auzind amenințarea iadului din cauza greșelilor lor, caută locuri de ascunzis.
Soluția pentru a scăpa de asta nu este să negați existența lui Dumnezeu.
Întrucât negația lui Allah și a vieții de apoi este o mlaştină așeză, ei devin nebuni de groaza și suferința pe care le provoacă dispariția cu fiecare respirație, zi și noapte, și imposibilitatea de a fi resuscipitați după moarte.
Nu există niciun beneficiu sau avantaj în a nega existența lui Dumnezeu.
Prin neghorârea lui Dumnezeu și a vieții de apoi, omul își transformă de bună voie atât viața de acum, cât și viața de apoi într-un iad. Nu se arată compasiune sau milă față de astfel de oameni. Întrucât este un principiu general că celui care intră de bună voie și cu intenție în pierdere nu i se va arăta compasiune sau milă.
Dar dacă ar asculta de Allah, ar fi obedienți la poruncile Lui, s-ar refugia la El și ar cere iertare pentru greșelile lor, atât viața lor terestră, cât și viața de apoi s-ar transforma în viața paradisului.
Aceasta este calea diavolului. Ceațiilor necredincioși li se prezintă ca o cale frumosă. Omul cu minte sănătoasă nu ascultă de diavol și nu merge pe acea cale. Toți filozofii care au urmat acea cale au sfârșit prin suicid sau au ajuns în spitale de nebuni.
Ei se referă la propria lor viață. Tot ce ne rămâne să facem este să le dorim călăuzire…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
