– Imam Maturidi aruncă în Kitabut Tevhid, sub titlul „Pecatul mare și situația celor care îl săvârșesc”, afirmația: „Nu există niciun enunț care să vorbească despre ieșirea celor care intră în iad.”
– Sebe, această afirmație îi aparține imamilor noștri sau este o afirmație scoasă din context? (Kitabü’t-Tevhid – Traducere Bekir Topaloğlu – pag. 501)
Dragul meu frate,
– Din câte înțelegem noi,
„Nu există nicio declarație care să indice că cei care intră în iad vor și ieși de acolo.”
(Kitabü’t-Tevhid, 1/331-332)
în forma de
Opinia Mu’tezilei
a fost transmisă astfel. Întrucât, expresia menționată este o continuare a frazei: „Mutezili (în argumentele lor despre faptul că cineva care comite păcate mari nu este credincios) au argumentat pe baza numelor, arătând că cei care comit păcate mari (ca Fâsık, Fâcir, Zâlim) sunt numiți cu nume rele și urâte, iar credința provine din nume curate/frumoase, deci nu este posibil ca cei cu credință să fie numiți cu astfel de nume rele…”
Iată cum a răspuns Imam Maturidi la această afirmație:
„Faqih Abu Mansur (r.a.) spune: Noi, rugând pe Allah de ajutor, spunem: El/Maturidi (vorbește despre sine): nu în privința chestiilor pe care ei (Mutezilii) au dezacorduri, ci…”
„cu privire la promisiunea (menționată în Coran, a rămaserii veșnice în iad) în care credincioșii nu sunt implicați/nu sunt incluși”
este de acord cu ei/împărtășește aceeași opinie…”
(Kitabü’t-Tevhid, 1/331-332)
Deci, cei amenințați cu iadul veșnic sunt necredincioșii. Păcatele lor îi condamnă.
sunt aceia pe care i-a scos din cercul credinței și care au murit ca necredincioși.
– Asemenea altor cărți de teologie/câlam, Imam Maturidi, ca și în cazul altor autori, vorbește la nivelul adversarilor săi, care sunt considerați ca aparținând „Fırak-ı dalle”, și nu prelungește prea mult discuțiile. Din acest motiv, unele formulări pot părea lipsite de claritatea pe care o dorim. Și subiectul nostru nu face excepție.
Iată ce înțelegem noi aici:
Imam Maturidi despre Mu’tezili:
„Cei care comit păcate mari nu sunt nici necredincioși, nici credincioși, iar printre cei care sunt descriși ca fiind condamnați la iad veșnic se află și cei care au săvârșit păcate mari.”
respingând acuzațiile formulate împotriva sa
„persoanele amenințate cu iadul au ieșit din sfera credinței din cauza păcatelor pe care le-au săvârșit, și prin urmare, singurii care vor rămâne veșnic în iad sunt necredincioșii”
informează.
Un musulman care comite păcate, fie ele mari sau mici, nu renunță la religie.
Fiindcă în Coran este vorba despre cineva care comite păcat.
„creducios”
sau
„cei care cred”
așa cum s-a menționat, celui care a salutat
„Nu ești credincios”
înseamnă că este interzis
(Al-Baqara, 2/178; An-Nisa, 4/94; Al-Hujurat, 49/9),
Cei care au săvârşit păcate au fost invitați să se pocăiască, iar lor li s-a promis că vor fi iertați, cu condiția să nu persiste în păcat, iar Profetului (pace fie cu el) i s-a spus:
A fost poruncit să imploreze iertare de la Allah pentru credincioși.
(At-Tawbah, 9/113; An-Nur, 24/31; Muhammad, 47/19)
și sunt subliniate atributele lui Allah, cum ar fi iertarea, mila, pocăința etc. Având în vedere că musulmanul comite păcate din cauza presiunii dorințelor lumești sau din neglijență, dar speră la iertare, se înțelege că nu este necredincios, ci un credincios păcătos.
De asemenea, chiar dacă cineva a săvârșit păcate mari, prin credință el săvârșește cel mai mare bine, iar în rău nu ajunge la punctul de politeism și necredință.
Dacă cineva care a săvârşit păcate mari ar fi condamnat la chinul veșnic al iadului, credința, care este cea mai mare binefecință, ar rămâne irecompensată, ceea ce este incompatibil cu dreptatea. Starea viitorului păcătos musulman, care a murit cu sau fără pocăință, este lăsată în mâinile lui Allah, care, dacă dorește, iartă, iar dacă dorește, pedepsește, dar…
în privința faptului că nu vor rămâne în iad veșnic, din partea oamenilor
Se înțelege că versetele care spun că cei care se rebelesc lui Allah vor rămâne veșnic în iad se referă la cel care comite păcate grave în mod constant, iar cel care comite păcate grave în mod constant este un infidel. Majoritatea maturiditilor împărtășesc această opinie.
Imam Maturidi
crezătorul care comite păcate mari
în timp ce unii Maturidieni, precum Abu’l-Mu’in an-Nasafi,
neputincios
pentru că el este cel care dă nume, și cu adevărat, el este păcătosul
Musulman păcătos
este
(vezi Mâturîdî, Kitâbü’t-Tevĥîd, p. 324-383; Nesefî, Tebsıratü’l-edille, II, 766-787)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
