– După ce corpul este așezat în mormânt, se rostesc rugăciuni. Poate să-mi dați informații despre procedurile, rugăciunile și recitațiile care au loc în acel moment?
Dragul meu frate,
Înmormântarea cadavrelor
După ce corpul mort este dus la mormânt și scos de pe umeri, dacă nu există vreun obstacol, congregația se asează. Așa cum este mekruh (nedoribil) să se aseteze înainte de acest moment, la fel este mekruh să rămână în picioare după.
Este bine ca groapa să fie adâncă cât înălțimea unui om și lată cât jumătate din înălțimea lui. Adâncimea de jumătate din înălțime este, de asemenea, suficientă. Cel mai bine este să se facă un loc special în groapă, un fel de „lăhid” (n.b. lăhid este un loc special pregătit în groapă, cu pereți laterali). Astfel, în cazul unei groape cu pământ tare, se sculptează un loc în partea de la Qibla (spre Mecca). Mortul este așezat acolo, iar în fața lui se pun bușteni, trestie sau cărămizi. Pământul nu este aruncat direct peste mort, ci peste aceste lucruri. Acest lucru reprezintă un semn de respect față de mort.
Dar dacă locul mormântului este moale sau umed, încât nu este posibil să se săpa o groapă de mormânt, se săpa o groapă adâncă, ca un râu. Aceasta se numește
„şakk = fisura”
Se spune că, dacă este necesar, cele două părți sunt zidite cu cărămite sau cu ceva similar. Apoi, mortul este așezat între ele. Deasupra, se face un acoperiș provizoriu din cărămite sau scânduri, care să nu atingă mortul.
Când fundul mormântului este umed și moale, decedatul poate fi îngropat în sicriu. Chiar și în acest caz, este permis ca sicriul să fie din piatră sau fier. Însă, în absența acestor condiții, îngroparea în sicriu este considerată mekruh (descurajată). Potrivit unor teologi, îngroparea femeilor în sicriu este considerată bună, chiar și dacă pământul nu este moale. Este sunet (practică recomandată) să se tapeteze fundul mormântului umed cu pământ.
Corpul mort este așezat în mormânt cu fața spre Qibla. Este întors pe partea dreaptă, cu fața spre Qibla.
Dacă are o legătură, se va rezolva.
Nu se pune pe spate.
Cei care au pus sicriul în mormânt,
„În numele lui Allah și pe calea profetului Muhammad”
„În numele lui Dumnezeu, Cel Suprem, poporul profetului Mahomed”
(religios)
Te îngropăm pe tine, pe el.
spun.
Numărul de persoane care vor pune sicriul în mormânt depinde de nevoi.
Este mai bine ca persoanele care îngroapă femeile să fie rude cu ele prin consanguinitate.
Dacă aceștia nu sunt disponibili, se vor alege străini despre care se cunoaște că au o reputație bună.
Peste mormintele femeilor se trage o cortină, care rămâne așezată pe ele până când sunt îngropate.
Dacă cineva lasă ca testament: „Fulan să mă spele, să îmi facă rugăciunile de înmormântare sau să mă îngroape”, nu este obligatoriu să se îndeplinească acest testament. Însă, dacă tutorele legal este de acord, testamentul se îndeplinește.
Este permis să angajezi pe bani pe cineva să transporte sicriul sau să săpa groapa.
Dacă se dorește să se îngroape un mort în groapa pregătită de altcineva într-un cimitir, se va verifica: dacă cimitirul este spațios, acest lucru este mekruh (descurajat). Dacă nu este spațios, este permis, dar este necesar să se acopere costurile de săpătură.
Potrivit unei opinii, este considerat mekruh (nedorosit) ca cineva să-și săpaă și să-și pregătească mormânt. Însă pregătirea cămăsii mortuare nu este considerată mekruh, întrucât aceasta este de obicei necesară.
Abu Bekir (Allah să fie mulțumit de el) a spus odată unui om care săpărea și pregătea un mormânt pentru el:
„Nu pregăti mormânt pentru tine, ci pregătește-te pentru mormânt.”
Recitarea Coranului și oferirea de sfaturi în numele celui decedat.
Este considerat binecuvântat ca, după ce un musulman este îngropat în mormânt, să se stea acolo timp de cât durează să se sacrifica un cămilă și să se împartă carnea, și să se recite Coran. De multe ori
„Proprietate, Realitate, Sinceritate”
și
Muavvizeteyn
versele, apoi
Fatiha
cu
Bakara
Se recită începutul surrei. Se rostește rugăciune ca răsplata să fie oferită sufletelor defunctului și altor credincioși. Se rostește rugăciune la Dumnezeu Suprem pentru iertarea mortului.
Nu este potrivit ca, imediat ce corpul este îngropat, credincioșii să se împrăștească. Sufletul defunctului se obișnuiește cu prezența lor, se pregătește pentru întrebările care vor fi puse și speră în mila lui Dumnezeu.
Profetul Muhammad (pace fie cu el) nu se întorcea imediat după înmormântarea unui mort. Stătea o vreme la mormânt și le spunea celor prezenți:
„Întrebați-L-ați pe Dumnezeu, Cel Prea Înalt, să ierte pe fratele vostru și să-i dea liniște. Acum el va fi supus la interogatoriu.”
La mormântul unui musulman care a intrat în vârsta deplinei responsabilități religioase (Muballagh) și a fost înmormântat.
„învățare prin sugestie”
a fost considerat ca fiind legitim. Astfel: imediat după ce a fost îngropat în mormânt, o persoană de caracter bun se ridică și stă în fața mortului. Și îi spune:
Așa-i; Așa-i, fiule!
(O, Osman! O, fiul lui Zeyneb, etc.)
) și o rostește de trei ori. Dacă nu știe numele mortului și al mamei sale:
„O, Abdullah; fiul Evei!”
se spune. Apoi se mai spune:
„O, Abdellah! Fiul lui Zaynab! Amintește-ți de mărturia pe care ai depus-o: că nu există alt Dumnezeu decât Allah, că Muhammad este Mesagerul lui Allah, că Raiul este adevărat, că Iad este adevărat, că resurecția este adevărată, că Ziua Judecății este iminentă, fără niciun dubiu, că Allah va resuscta pe cei din morminte. Și că tu ai acceptat pe Allah ca Domn, pe Islam ca religie, pe Muhammad ca…”
(pace și binecuvântare fie cu el)
Profetul ca profet, Coranul ca ghid, Kaaba ca punct de referință, iar credincioșii ca frați. Dumnezeu este singurul Dumnezeu, în El am încredere, El este Domnul Tronului Cel Mai Mare.”
Semnificația:
„O, Abdullah! O, fiul lui Zaynab! Așa cum ai crezut și ai urmat în viața ta:
„Eu mărturisesc că nu există alt Dumnezeu decât Allah, și că Muhammad este Mesagerul lui Allah.”
Spune mărturia de credință. Într-adevăr, Raiul este adevărat (există). Iadul este adevărat, învierea după moarte este adevărată, Ziua Judecății este adevărată; în asta nu este nici o îndoială. Dumnezeu Înaltul va învia pe cei din morminte și îi va aduna în locul adunării. Amintiți-vă că ați fost de acord că Dumnezeu este Domnul, că religia este Islamul, că Muhammad, pacea fie cu el, este profetul, că Coranul este imâm, că Kaaba este qibla, iar credincioșii sunt frați.
Este obișnuință să se spună de trei ori:
„O, Abdellah! Spune: Nu există alt zeu decât Allah. Spune: Domnul meu este Allah, religia mea este Islamul, iar profetul meu este Muhammad, pace şi binecuvântare fie cu el. Domnul meu, nu-l lăsa singur, Tu eşti cel mai bun dintre moştenitori.”
Semnificația:
„O, Abdullah! Spune: Nu există alt zeu decât Allah. Spune: Domnul meu este Allah. Religia mea este Islamul. Profetul meu este Muhammad, pace fie cu el. Doamne! Nu lăsa acest mort singur. Tu eşti cel mai bun dintre moștenitori.”
Sperăm că, datorită acestor lecturi și îndemnuri, Dumnezeu Cel Suprem va ierta mortul și va facilita răspunsul la întrebările din mormânt.
Potrivit unei opinii a teologilor hanefiți, recitarea de rugăciuni sau citarea de versete din Coran după înmormântare nu este nici obligatorie, nici interzisă.
Potrivit Malikiilor, recitarea (recitația) la moarte este recomandată (mendub) în patul morții. Recitarea după îngropare este considerată mekruh (desaprobată). Potrivit Şafiilor și Hanbelilor, recitarea este sună (müstahab).
Un musulman poate dona răsplata (suabu) rugăciunilor sale, posturilor sale, recitării Coranului, sau a donațiilor sale de caritate, fie că este vorba despre un musulman în viață sau nu, sau chiar tuturor musulmanilor; acest lucru este permis. Această răsplata le este acordată lor, și se speră că fiecare va primi aceeași răsplata, prin bunătatea lui Allah.
Este considerat mekruh (nedorosit) să se arunce pământ suplimentar deasupra mormântului, dar conform Imamului Muhammad, nu există niciun impediment în acest sens. Este sunet (recomandat) ca cei prezenți la înmormântare să arunce câte trei pumni de pământ deasupra mormântului, rostind la prima aruncare: „Minha halaknaküm (vă vom crea din pământ)”, la a doua: „Ve minha nuîdüküm (vă vom transforma în pământ)”, iar la a treia: „Ve minha nuhricüküm tareten uhrâ (vă vom ridica din pământ din nou, altădată)”.
Nu este niciun rău în a turna apă peste mormânt.
Mormintele sunt ridicate de la sol cu o palma sau mai puțin. Este preferabil să fie făcute în formă de căluș de cămilă. Nu se fac plane și nu se acoperă cu var. Totuși, un mormânt care se prăbușeste se poate repara cu pământ.
Este preferabil ca înmormântările să aibă loc în timpul zilei.
Îngroparea lor noaptea nu este nici ea interzisă. Totuși, nu ar trebui să fie îngropați noaptea, decât în cazuri de necesitate.
O persoană decedată pe o navă, dacă nu poate fi adusă la mal din cauza distanței sau a altor motive, și se teme că va putrezi dacă se așteaptă, este spălată și înmormântată. Apoi, după rugăciune, este aruncată în mare pe partea dreaptă, cu fața spre Qibla (direcția Meca).
Potrivit lui Imam Ahmed, la un mort de acest fel se atașează un corp greu, ca să se scufundeze pe fundul mării. Imam Shafi’i, pe de altă parte, explica că, dacă se află în apropierea unei țări musulmane, mortul ar trebui legat strâns între două bușe de lemn și aruncat în mare, ca apele să-l arunce pe o plajă, unde să fie recuperat și îngropat de musulmani. Așa ne-a fost transmis.
Este preferabil să îngropăm pe cel mort sau ucis în una din cimiterele locului unde s-a aflat. Nu este niciun impediment să fie transportat la un alt cimitir aflat la distanță de una sau două mile, înainte de îngropare. Există discordanțe de opinie cu privire la transportul la distanțe mai mari. Potrivit unei opinii, îngroparea la o distanță mai mare decât cea de călătorie este permisă; nu există niciun impediment. Însă, o dată îngropat, nu mai poate fi scos și mutat, cu excepția cazurilor de necesitate, cum ar fi îngroparea în locul altcuiva.
Potrivit malikiților
Un mort poate fi transportat la alt loc, fie înainte, fie după înmormântare, cu condiția ca: corpul să nu fie deteriorat în timpul transportului, să nu fie vorba despre un transport care să contravină respectului sau să fie motivat de o situație imorală. De asemenea, trebuie să existe un motiv care să justifice transportul. Un motiv ar putea fi frica de inundații, dorința de a fi mai aproape de familie pentru a permite vizite sau credința că locul de destinație este mai binecuvântat…
Dacă nu este îndeplinită niciuna dintre aceste trei condiții, transportul este interzis.
Potrivit Hanbelilor
De asemenea, este permis să se mute trupurile decedate, fie înainte, fie după înmormântare, cu condiția ca acest lucru să fie justificat de un scop legitim. De exemplu, mutarea lor lângă o persoană bună sau într-un loc sfânt… Cu condiția ca să se fi ajuns la concluzia că mirosul lor nu se va schimba.
Potrivit șaificilor,
Transportul cadavrelor în alte locuri este, în principiu, haram (interzis). Dacă este obișnuința lor să înhumeze morții lor în alt loc decât localitatea lor, pot să-i transporte acolo. De asemenea, este sunet (recomandat) ca cei decedați în apropierea locurilor sfinte – Mecca, Medina, Ierusalim – sau a locurilor de mormenți ai persoanelor bune, să fie transportați acolo, atâta timp cât mirosul lor nu s-a alterat. Cu toate acestea, este necesar ca aceștia să fie spălați, înmormântați și să se fi rogat pe ei, înainte de transport. Altfel, transportul lor este haram.
Referitor la mutarea după înmormântare,
Acest lucru este permisiv doar în caz de necesitate, cum ar fi înmormântarea unui mort pe un teren ocupat ilegal. La cererea proprietarului, corpul poate fi mutat altundeva.
Potrivit explicației Imamului Maverdî, îngroparea fără a fi fost spălat, inundarea locului de îngropare și umezeala sunt, de asemenea, motive care necesită deschiderea mormântului și mutarea mortului în alt loc.
Aproximativ unii ai decedatului ar trebui să doneze săracilor, în perioada cuprinsă între ziua de a doua a înmormântirii și a șaptea zi, ceea ce le este la îndemână, ca să-i ofere răsplata lui Allah decedatului. Aceasta este o sunetă. Dacă nu pot face acest lucru, ar trebui să ofere răsplata lui Allah decedatului prin săvârșirea a două rak’a de rugăciune. Însă, este mekruh (descurajat) ca rudele decedatului să organizeze ospete în prima, a treia zi sau a șaptea zi. Este, totuși, mustahab (recomandat) ca vecinii sau rudele îndepărtate ale decedatului să pregătească mâncare și să insiste ca rudele apropiate ale decedatului să o consume, întrucât aceștia pot fi incapabili să pregătească mâncare singuri.
Este permis ca rudele decedatului să rămână acasă timp de trei zile pentru a primi vizitele de condoleanțe.
(Ömer Nasuhi Bilmen, Marele Catechism al Islamului)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
