Într-o zi, acasă, am zis în guri mici – nu, nu, nu – că Dumnezeu nu există, și am crezut că am confirmat acea afirmație timp de cinci-șase secunde. A fost o senzație așeză, am crezut că am confirmat ateismul pe o perioadă de timp, și m-a cuprins o criză teribilă, m-am întristat enorm că l-am negat pe Dumnezeu. Este ateism un moment de ateism? Acum, de exemplu, recunosc existența lui Dumnezeu, dar în acel moment am crezut că am confirmat necredința în inima mea. Credința este în inimă, sau necesită confirmarea rațiunii?
Dragul meu frate,
O persoană nu cade în blasfemie din cauza acestor gânduri care îi trec prin minte sau prin inimă.
Unii din ucenicii Profetului (pace fie cu el) l-au întrebat:
„Unei părți dintre noi le trec prin cap tot felul de gânduri, credem că ar fi păcat să le spunem în mod normal.”
Profetul Muhammad (pace fie cu el):
„Aveți cu adevărat o frică de acest fel?”
a întrebat. Cei prezenți au răspuns:
„Da!..”
când a spus:
„Aceasta (frica) provine din credință (obsesiile nu fac rău).”
a spus.” (Müslim, İman 209 (132); Ebu Dâvud, Edeb 118)
Potrivit altei relatări:
„Lăudat fie Allah, care a transformat (șchițarea) diavolului în insuflare.”
(Abu Dawud, Edeb 118, nr: 5112) a spus.
Iată o relatare a lui Ibn Mas’ud (ra), consemnată de Muslim:
„O, Mesia lui Allah, unii dintre noi aud voci înăuntrul lor, încât ar prefera să fie arși până la cărbuni sau aruncați de pe cer pe pământ decât să le spună (știind că sunt rău). (Ne fac rău aceste insinuații?)”.
au spus. Profetul (pace fie cu el):
„Nu, ci este o manifestare a credinței adevărate.”
a răspuns.” (Müslim, ay)
Click here for more information:
Cum pot scăpa de obsesii? Când fac abluțiile, uit câte ori am spălat brațul drept, apoi încep din nou, și din nou, uneori durează cincispreze minute să mă spal. Ce ar trebui să fac?
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
