– În cărțile de religie, măsura hijabului este descrisă ca „acoperirea întregului corp, cu excepția mâinilor și a feței, în așa fel încât contururile corpului să nu fie vizibile”. Nu se vorbește neapărat despre o haină exterioară, dar în Coran se vorbește despre o haină exterioară, despre jilbab. Care este regula referitoare la această haină exterioară?
Dragul meu frate,
Din Coran
„acoperire exterioara”
Prin acest termen se înțeleg măsurile de purdura descrise. În epoca Jahiliyya, mulți oameni lipseau de educație și bun-gust. Moralitatea, castitatea și onoarea erau doar vorbe. Ca și astăzi, femeile se îmbrăcau dezvăluitor, mândrindu-se cu expunerea corpului și a părților intime. Religia islamică, venind ca o binecuvântare divină, a adus o serie de comenzi și principii pentru a reforma această omenire coruptă. Unul dintre acestea este comanda ca femeia să se acopere cu hijab.
„O, Profetule, spune-le soacelor tale, fiicilor tale și soacelor credincioșilor să-și acopere capetele și gâturile cu jilbabul lor (veșmânt exterior)!”
(Al-Ahzab, 33/59)
Există mai multe opinii cu privire la natura hijabului:
1.
Jilbabul este o tunica lungă sau un caftan care acoperă întregul corp.
2.
Este o haină largă care se poartă peste entari.
3.
Este o eșarfă care acoperă capul, gâtul și zona din jurul lui.
4.
Este vorba despre un fel de vălul care acoperă partea superioară a corpului până la buric, numit ridâ.
Halil, care a fost profesorul lui Sibeveyh;
„Oricare dintre aceste semnificații este permisă, în funcție de intenția celui care o folosește.”
spune
(el-Sîracel-Münir, III/271).
Femeia musulmană este obligată să-și acopere tot corpul, cu excepția mâinilor și a feței. Cine crede în asta, dar nu o pune în practică, este păcătos. Dar cine o neagă, cade din religie, devine apostat. A recursa la interpretări neacceptate de Islam și a corupe credința poporului este o eroare.
Există câteva condiții necesare pentru ca purtarea vălului să fie considerată acceptabilă din punct de vedere religios, și este necesar să se respecte aceste condiții:
1.
Rochia este subțire, în stilul care scoate în evidență silueta.
2.
Suficient de decorativă și colorată pentru a atrage atenția.
3.
Nu ar trebui să fie strâmte, încât să scoată în evidență contururile corpului.
Dacă în anumite locuri este obișnuit să se poarte mantouri, nu este rău să le poarte, cu condiția să nu fie strâmte. Întrucât religia islamă nu a impus nici bărbaților, nici femeilor un anumit tip de îmbrăcăminte. Fiecare țară are propriile tradiții vestimentare. Chiar și vălul purtat aici nu seamănă cu cel purtat în Siria, Irak sau Hejaz. A afirma că este obligatoriu să se poarte un anumit tip de îmbrăcăminte este incorect.
(vezi Halil GÖNENÇ, Fatwa-uri despre problemele contemporane)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
