Dragul meu frate,
Nu există o zi specifică pentru vizitarea mormântului; se poate face în orice moment.
Vizitarea mormintelor este, în general, sunet (recomandat) pentru bărbați, iar pentru femei este permisă. Vizitarea mormintelor persoanelor drepte, părinților și rudelor apropiate este considerată laudabil. Vizitarea mormintelor de către femei este posibilă și permisă, cu condiția să nu existe pericolul de fitna (discordie), cum ar fi strigarea, smulgerea părului sau venerarea excesivă a mormintelor. Întrucât Profetul (pace fie cu el) a sfătuit răbdare unei femei care plângea la mormântul copilului ei, fără a o împiedica să viziteze mormântul.
(Buhari, Cenaze, 7, Ahkam, ll; Muslim, Cenaze, 15).
Pe de altă parte, se transmite că Aisha a vizitat mormântul fratelui ei, Abdurrahman ibn Abi Bakr.
(Tirmizi, Cenâiz, 61).
Profetul (pace fie cu el) a interzis, pe o perioadă, vizitele la mormane, în vremea în care credința în destin nu era încă bine înrădăcinată, iar obiceiurile din epoca Jahiliyya persistau, dar ulterior a permis acest lucru. Un hadis spune:
„Vă interzisesem să vizitați mormentele. Acum puteți vizita mormentele.”
(1).
Hadisele (2) care relatează că Profetul (pace fie cu el) le-a aruncat blesturi femeilor care vizitau mult mormintele aparțin perioadei în care vizitele erau interzise. Tirmizi a exprimat acest lucru clar.
(Tirmizi, Cenâiz, 60).
Aisha (r.anha) și Ibn Abdilberr împărtășesc această opinie.
Potrivit opiniei consolidate a Hanefiilor, vizita la mormane este permisă pentru femei, cu condiția de a nu exista excese precum smulgerea părului sau reînnoirea plânsului. Întrucât permisiunea menționată în hadisuri îi include și pe femei.(3)
Se observă că, de-a lungul istoriei, vizitele la mormane au fost făcute și pentru a cere ajutor de la morți, sau chiar pentru a-i venera.
Acesta era motivul pentru care Profetul (pace fie cu el) a interzis vizitele la mormane la începutul Islamului. Evreii și creștinii transformaseră mormanele persoanelor pe care le considerau sfinte în locuri de cult. În epoca Jahiliyya, se prostrăna în fața mormenelor, se adora statuile. Idolatria a început cu respectul și venerarea statuilor persoanelor celebre, iar în cele din urmă acest respect s-a transformat în adorarea statuilor.
Scopul religiei Islam era să instaleze în inimile credincioșilor credința în Tevhid (recunoașterea lui Allah ca singur Creator și singur influent, și adorarea exclusiv a Lui). Inițial, Profetul (pace fie cu el) a interzis vizitele la mormane, considerând-le periculoase din acest motiv. Însă, odată ce credința în Tevhid s-a așezat ferm în inimile credincioșilor și a fost bine înțeleasă de musulmani, vizitele la mormane au fost permise.
Întrucât vizita la mormânt aduce beneficii atât celor vii, cât și celor morți. Profetul (pace fie cu el) a vizitat mormântul mamei sale, Amina, în timpul călătoriei sale la Mecca, a plâns și a adus lacrimi celor din jur, iar musulmanilor li s-a permis să viziteze mormintele. (4) Această permisiune, ba chiar incurajarea vizitei, este confirmată de tradiții bine cunoscute. (5)
Note de subsol:
1) Vezi Muṣlim, Cenāiz, – 106, Edāhi, 37; Abū Dāwūd, Cenāiz 77, Ešribe, 7; Tirmidhi, Cenāiz, 7; Nasāʾī, Cenāiz, 100; Ibn Māğeh, Cenāiz, 47; Aḥmed b. Ḥanbal, I, 147, 452, III, 38, 63, 237, 250, V, 35, 355, 357.
2) Vezi Tirmizi, Salât, 21; Cenâiz, 61; Nesaî, Cenâiz, 104; İbn Mâce, Cenâiz, 49.
3) vezi Tirmizi, Cenâiz 60, 61; İbn Abidin, Reddü’l-Muhtâr, Istanbul 1984, II, 242.
4) Vezi Ibn Māğeh, Cenâiz 48; Nesâf, Cenâiz; 101; Müslim, Cenâiz, 36; Abu Dâvud, Cenâiz, 77.
5) Vezi Ibn Māğeh, Cenâiz, 47; Tirmizî, Cenâiz, 60.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
