Dragul meu frate,
Trebuie să știm ce fel de problemă avem și de ce dimensiuni este.
Este interzis și păcat să-ți lași capul descoperit, cu excepția cazurilor de necesitate.
Modul în care femeia musulmană trebuie să se acopere, ce fel de acoperire să poarte în prezența bărbaților necunoscători sau când ieșește pe stradă, este clar indicat în Coran, precum și în hadisuri și în practicile soției profetului. Dincolo de o simplă repetare a cunoscutilor, vom prezenta, ca o constatare, traducerea versetelor coranice pe acest subiect:
„O, Profetule, spune-le soțelor tale, fiicilor tale și femeilor credincioase să-și pună pe ele haina (vele) când iesi în public. Aceasta este mai bine să le protejeze de a fi recunoscute ca libere și cintești, și să nu fie hăituite. Dar Allah este iertător și milos.”
1
„Nu ieșiți în stradă arătând decorațiile voastre și căutând să vă evidențiați, ca făceau femeile din epoca Jahiliyya, dinaintea Islamului.”
2
în timp ce versetul interzice ca decorațiile să fie văzute, versetul 31 din Sura Nur explică cui o femeie ar trebui să arate părțile acoperite ale corpului ei și decorațiile ei:
„Spuneți și credincioaselor: să-și păzească privirile (de la privirea la ce este interzis); să-și păstreze demnitatea și castitatea; să nu-și arate decorațiile, exceptând părțile care sunt vizibile. Să-și acopere cu vălul pieptul. Să nu-și arate decorațiile decât soților lor, părinților lor, soților părinților lor, fiilor lor, fiilor soților lor, fraților lor, fiilor fraților lor, fiilor surorilor lor, propriilor lor credincioase, robilor lor, bătrânilor care nu mai au nevoie de femei, sau copiilor care nu au încă înțeles aspectele secrete ale feminității. Să nu bată cu picioarele pe pământ ca să se audă decorațiile pe care le ascund. O, voi, credincioși! Întreaga comunitate să se pocăiască de la Allah, ca să găsiți mântuirea.”
Prin urmare, nu este haram ca o femeie musulmană să-și dezvăluie părul în prezența altor femei musulmane și în prezența „copiilor care nu sunt încă conștienți de caracteristicile feminine secrete ale femeilor”.
Acești copii se referă la copiii mici care nu înțeleg să privească zonele intime ale femeilor. Nu este obligatoriu să se acopere în prezența copiilor mici care sunt prea mici pentru a fi afectați sexual de vorbele, mersul sau îmbrăcămintea femeilor. Însă, odată ce copilul se apropie de pubertate, nu mai ar trebui să intre în prezența femeilor străine, iar femeile ar trebui să se acopere în prezența lor.
Menționat în primul verset
„jilbab”
Cuvântul este explicat de exegeți ca îmbrăcăminte exterioară, cum ar fi vălul sau mantaua care acoperă corpul de la cap la picioare, sau ca îmbrăcăminte exterioară purtată peste haine.3
Potrivit acestor afirmații, conform versetului coranic, femeile credincioase, atunci când ies din casă, când se arată bărbaților necenzuri, când se află în preajma lor, trebuie să poarte, pe lângă hainele pe care le au în casă, un alt hainaș pe care să-l poarte peste ele.
După cum se observă, versetul 59 din Sura Ahzab precizează că femeile, pe lângă hainele care acoperă părțile intime, trebuie să poarte și un alt hainaș pe care să-l îmbrace atunci când ies din casă. Într-adevăr, doar în acest fel se poate realiza o acoperire a corpului conform cu cerințele Coranului. Altfel, ieșirea cu hainele pe care le poartă în interiorul casei, în prezența celor apropiați, arată că nu s-a respectat acoperirea corporală cerută de Coran. Indiferent de denumirea acestui hainaș – căciula, pardesou, palton, mantou… – esențial este ca acesta să fie o acoperire exterioara care să acopere întregul corp.
Modul în care soțiile Sahabelor s-au acoperit imediat după ce versetul a fost revelat este un exemplu concret al acestui fapt. Umm Salama, una dintre soțiile fericite ale Profetului (pace fie cu el),
Se spune că, după ce acest verset a fost revelat, femeile Ansar ieșeau în stradă cu văluri negre pe cap, cu o demnitate și o liniște totale, ca și cum ar fi avut păsări pe cap.
La sfârșitul versetului coranic
„Dumnezeu iartă și arată mila”
se spune. Această iertare include modul de îmbrăcăminte al femeilor conform cu obiceiurile din epoca Jahiliyya, înainte de revelarea acestui verset.
Este contravenție la purtarea hijabului ca femeile credincioase să poarte haine subțiri, care lasă să se vadă ce au sub ele. Odată, un grup de femei din tribul Beni Temim au venit la Aişa (ra). Purtau haine subțiri. Văzând acest lucru, Aişa (ra),
„O femeie credincioasă care crede în Sura Nur nu se îmbracă în felul acesta.”
pentru a reaminti.4
Aisha (ra) a cerut ca femeile credincioase să nu apară în public îmbrăcate cu haine care să atragă atenția bărbaților străini, le-a avertizat și le-a amintit să se îmbrace așa cum este descris și comandat în sura Nur și Ahzab.
Note de subsol:
1. Ahzab, 33/59.
2. Ahzab, 33/33.
3. Limba Coranului, Limba Religiei Adevărate, VI/3927.
4. Tafsir al-Kurtubi, 14/244.
A nu purta vălul este o rușine, o infracțiune, un păcat?…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
