Dragul meu frate,
Nu există niciun impediment religios în privința privirii căderii stelelor.
–
De fapt, nașterea sau dispariția stelelor sunt evenimente care au loc în cadrul legilor universale stabilite de Dumnezeu.
Acest aspect este menționat și în relatarea hadith-ului care are acest sens.
Într-un alt hadis lung, Profetul (pace fie cu el) a spus:
Un aspect al acestui fenomen subliniază că stelele, luna și soarele nu cunosc moartea sau nașterea oamenilor și nu sunt reglate în funcție de ele. Însă, există și un alt aspect care sugerează că acestea sunt semne, indicii ale anumitor evenimente. De exemplu, există informații conform cărora, ca semn al apariției lui Mehdi, luna se va eclipsa la începutul lunii Ramadan, iar soarele la sfârșitul ei. Din aceste tradiții trebuie să înțelegem că eclipsa lunii și a soarelui în acel Ramadan nu au avut loc *pentru că* Mehdi a apărut. Ci, dimpotrivă, apariția lui Mehdi în acel Ramadan, în care, prin voința divină, luna și soarele se vor eclipsa consecutiv, a fost predestinată, ca semn al acelui mare eveniment, ca unii să tragă lecții din el.
Tot la începutul Primului Război Mondial a avut loc o eclipsă de soare, iar la scurtă distanță a apărut o cometă, iar aceste evenimente rare au fost interpretate ca un prevestitor al catastrofei războiului.
Este greșit să se evalueze astfel de evenimente prin prisma determinismului cauzal. Adevărul este că se află în relație de concomitență; cele două evenimente au avut loc simultan – conform voinței divine. De exemplu, nici cometa nu a cauzat Primul Război Mondial, nici Primul Război Mondial nu a cauzat apariția cometei. Ambele evenimente au avut loc simultan, conform planului de destin pe care Dumnezeu l-a conceput din veșnicie, și au fost revelate oamenilor ca semne una a celeilalte.
Unul dintre cele mai clare exemple ale acestui concept se găsește în Cuvântul al Cincelea din Risale-i Nur Külliyat. Bediüzzaman Hazretleri, în această parte,
Versetul este interpretat astfel: conform versetului, fenomenul ceresc numit în limbaj popular „stea căzătoare”, este de fapt aruncarea de către îngeri a unor comete și flăcări de foc asupra spiriteleilor malefice care încearcă să urce spre cer pentru a afla anumite informații. Nu locuitorii cerului superior și interacțiunile lor, ci spiritele malefice care pot urca doar spre cerul terestru, adică spre cerul apropiat, încearcă să fure informații din acest cer apropiat, să jefuiască vești despre viitor; în fața acestei tentative, locuitorii cerului sunt aruncați cu tunuri de foc, cu proiectile flămuroase. Manifestarea acestei lupte este fenomenul pe care noi numim „stea căzătoare”.
Potrivit acestei explicații, întrucât din cer coboară pe pământ multe lucruri materiale și spirituale, precum ploaie, lumină, căldură, binecuvântare, îngeri și spirite, și la fel, din pământ spre cer urcând vapori, rațiune, imaginație, spirite ale morților, spirite ale profeților și spirite ale sfinților, cu siguranță, imitando acest proces, o parte din spiritele rele vor dori să urce spre cer și vor urca. Întrucât au subtilitate și levedad în ființa lor. Și cu siguranță vor fi alungați și expulsați. Întrucât au răutate și răutate în esența lor. Și cu siguranță, acest eveniment de alungire și expulzare va avea o manifestare în lumea noastră. Întrucât omul are datoria de a fi martor, mesager și supraveghetor în lume. Cum omul are o astfel de datorie, Dumnezeu, care vestește primăvara omului prin intermediul ploii înainte de primăvară, va vesti un eveniment ceresc atât de important prin anumite mijloace și va face pe om martor a acestei lupte cerești, și a făcut.
Iată cum Coranul, relatând un astfel de eveniment cosmic, ne informează despre anumite evenimente spirituale ascunse de ochii neștiutori, evenimente care au următoarea semnificație:
Lupta dintre bine şi rău, care continuă pe pământ la nivelul fiinţelor umane, are loc şi în ceruri, între spirite malefice şi îngeri.
La fel cum pe pământ există ființe umane, compuse din pământ, care reprezintă binele și sunt responsabile de adorație, la fel și în cer există ființe luminoase, compuse din lumină, care îndeplinesc aceeași sarcină: îngerii.
Lumina care cade din cer nu este o simplă cădere a unei stele, lipsită de sens, ci este lovirea cu săgeți bine țintite a sufletelor rele care se ocupă cu spionajul informațiilor cerului. Și când omul este martor al acestui eveniment, ar trebui să se gândească nu la a-și îndeplini o dorință, ci la modul în care Domnul manifestă omniprezentia Sa în univers, pe pământ și în cer, cum pedepsește aceste suflete rele cu meteori, cum ne informează despre această pedepseșire prin înțelepciune și prevedere, și cum ar trebui să răspundă la această pedepseșire, la înțelepciunea Sa, la educația pe care o manifestă prin această luptă universală.
Cu toate acestea, pe baza datelor științifice și a evenimentelor, se pot face predicții despre viitor și se pot lua măsuri în lumina acestor date.
În acest context, astronomia, numită și Ilm-i Nücüm, ocupă un loc important printre științele islamice. Însă, din perspectiva religiei islamice, știința astrologiei constă în a pleca de la ceea ce este, pentru a reflecta asupra a ceea ce ar trebui să fie; nu în a prezice viitorul (destinul) oamenilor și al lumii prin vrăjitorie. De altfel, religia islamă respinge speculațiile și predicțiile despre viitor prin intermediul mediumelor, vrăjitorilor sau ghicitorilor.
Dumnezeu, Cel Prea Înalt, a spus:
Există semne ale minunatei ordinii din univers în multe alte versete, precum cele de mai sus.
Tot în Coran se găsesc referințe la constelații. Sura 85 a Coranului se numește chiar Sura Constelațiilor. Versetele referitoare la constelații sunt următoarele:
Astfel, constelațiile sunt corpuri cerești plasate de Dumnezeu în cer, pentru a servi omenirii. Constelațiile sunt creaturi. Așa cum nu este posibil să se considere constelațiile ca creatori, nici nu este posibil să se spună că un anumit eveniment s-a petrecut sau se va petrece din cauza unei anumite constelații. A considera constelațiile ca creatori sau ca regulatori ai afacerilor umane conduce la politeism.
Exprimarea „zodiac” (constelații) din Coran are doar o asemănare fonetică cu exprimarea „zodiac” pe care o folosesc prezicitorii pentru a face prezicții; nu există o asemănare semantică.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
