1) Există o contradicție între versetul 2 din Surah An-Nur și versetul 15 din Surah An-Nisa?
– Unele persoane împart aceste versete în căsătoriți – necăsătoriți. Oare există o contradicție pe care să o elimine prin a le împărți astfel în căsătoriți – necăsătoriți?
– Pentru că, din câte știu, nu există diferență între căsătoriți și necăsătoriți. Vă rog să mi le explicați, oferind traducerea versetelor. Vă mulțumesc.
2) „Dacă ai asculta pe majoritatea celor de pe pământ, ei te-ar abate de la calea lui Allah. Ei nu urmează decât presupoziții și nu se bazează decât pe speculații.” (Enam, 6/116)
– Conform acestui verset, să presupunem că în viitor majoritatea lumii va fi musulmană (75%). Toți suniți. Conform acestui verset, dacă urmam majoritatea, ne vor abate de la calea lui Allah?
– Și, conform acestui model, tot restul lumii se bazează doar pe speculații lipsite de temei?
– Toți sunt supuși doar lui Zand, nu mai există altceva?
– Sunt acestea greșeli?
Dragul meu frate,
Răspunsul 1:
Traducerea versetelor menționate în întrebare este următoarea:
„Loviti cu câte o sută de bici pe fiecare din cei doi adulteri, bărbat şi femeie. Şi să nu vă lăsati influenţaţi de mila, dacă credeţi în Allah şi în viaţa de apoi, în aplicarea hotărârii lui Allah. Şi să fie prezenţi şi să fie martori la pedepsirea lor un grup de credincioşi!”
(Nur, 24/2)
Pedeapsă cu o sută de biciuri, prevăzută în al doilea verset al Surei Nur pentru comiterea adulterului, este formulată în mod absolut, fără a face distincție între persoanele căsnicite sau necăsnicite. Vom încerca să clarificăm acest punct, atrând atenția asupra a unu sau doi aspecte:
a)
Dispozițiile islamice
-Constând în Coran și Sunna-
Are două surse.
„Cincizeci de bătaie cu biciul” pentru burlani în Coran.
pedeapsă,
Cât despre circumcizia, pedeapsa este „Rămurire” (împrăștiere cu pietre).
a fost prevăzut.
Rugăciune, post, pelerinaj la Mecca, zekât (almuș)
La fel cum completarea unor prevederi islamice fundamentale, precum cele legate de rugăciune, a fost lăsată la latitudinea Sunnei, la fel și pedepsirea cu moarte prin stânuire, care constituie o parte importantă a pedepsei pentru adulter, a fost lăsată la latitudinea Sunnei.
Având în vedere că, în general, există o probabilitate mai mare ca adulterul să fie săvârșit de persoanele necăsătorite, este mai potrivit ca acesta să fie menționat în Coran, care este prima sursă de legislație.
b)
Instituirea de noi reguli depinde de noi nevoi care apar. Diferențele de reguli între religii diferite provin din această înțelepciune.
Prin urmare, în versetul anterior
pedepsa cu „o sută de bătaie cu băț” atât pentru necăsătoriți, cât și pentru căsătoriți
pronunțarea sentinței, ulterior, din cauza necesității impuse de interesul general,
pentru cei căsătoriți prin circumcizie, pedeapsa cu „lapidarea”
este posibil să fi fost pusă în aplicare.
Într-adevăr, există relatări conform cărora Ali a aplicat aceleiași persoane atât pedeapsa cu bătaia, cât și pedeapsa cu lapidarea.
(cf. Razi, comentariu la versetul în cauză)
c) Pedepsirea cu lapidare este stabilită prin transmisii repetate (hadith mutawatir).
Sunt cunoscute transmisiuni de la Abu Bakr, Umar, Ali, Jabir, Said al-Khudri, Abu Hurairah, Buraydah al-Aslami, Zayd ibn Khalid și alți Sahaba.
(vezi Razî, op. cit.)
Stabilirea unei pedepse atât de severe prin circumcizie, –
ca în cazul multor alte sentințe –
Importanța circumciziunii în religie și
a doua sursă de informații
poate fi menit să dea o lecție comunității.
d)
„Căutați patru martori în cazul femeilor voastre care au săvârșit adulter. Dacă patru martori depun mărturie, uciși-le, până când moartea le va lua.
Țineți-i în casele lor până când Dumnezeu le va arăta o cale.
Dacă doi dintre voi săvârșesc adulteriu, pedepsiți-i. Dar dacă se pocăiesc și își corectează starea, alegeți să nu-i mai pedepsiți. Căci Allah este Atât de bun, Atât de milos.
(Nisa, 4/15-16)
în versetele care traduc pedeapsă pentru adulter
„detenție la domiciliu” și „tortura adecvată”
este prevăzută o pedeapsă.
Dispozițiile din aceste versete au fost abrogate de versetul din sura An-Nur.
(vezi Razi, Kurtubî, comentariile la versetele respective)
e)
Menționat în versetul 15 din Surah An-Nisa
„Țineți-i în casele lor, până când Allah le va arăta o cale.”
Din versetul menționat se deduce clar că această reclusiune la domiciliu pentru femei este temporară. Când va veni momentul prevăzut de înțelepciunea divină, acest lucru…
„carantina temporară la domiciliu”
în locul ei va fi adoptată o reglementare valabilă pe termen nelimitat. Și această reglementare a fost adoptată prin intermediul versetului 2 din Sura Nur.
f)
Cu toate acestea, acest verset
„Învățați de la mine hotărârea lui Allah cu privire la modul de rezolvare a problemelor legate de femei: pedeapsa pentru femeile necăsătorite este de o sută de bici, iar pedeapsa pentru cele căsătorite este lapidarea.”
Există și savanți care spun că a fost abrogat de un hadith cu sens similar. (Razi, Kurtubi, op. cit.)
– Potrivit majorității cărturilor, hadisul în cauză
„nâsih”
nu,
„mübeyyin”
adică acest hadis-i-şerif se referă la versetul menționat mai sus.
„până când nu se găsește o soluție”
a declarat că promisiunea divină se află în cuvintele din verset.
De asemenea, în acest hadit este menționat și versetul din Surah An-Nur care se referă la adulter. Adică, cel din:
„pedepsa cu o sută de bătaie cu băț”
indică faptul că este destinat exclusiv persoanelor singure.
g)
Se poate spune că, pentru a evita ca, în ochii rațiunii, să nu se observe o discrepanță prea mare între pedepsele din sura An-Nisa, considerate destul de blânde, și cele din sura An-Nur, care le abroga, înțelepciunea divină a prevazut, în versetul abrogator din sura An-Nur, nu o pedeapsă grea ca „împietrirea”, ci una mai blândă, ca „o sută de bici”.
Cu toate acestea, a fost menționată și pedeapsa de „îpietrire”, care este mai severă din punct de vedere al utilității și al descurajării, dar această prevedere a fost prezentată în Sunna, care este a doua sursă a legislației.
Răspuns 2:
„Dacă ai asculta pe majoritatea celor de pe pământ, ei te-ar abate de la calea lui Allah. Căci ei nu urmează decât presupoziții și nu se bazează decât pe speculații lipsite de temei.”
(Enam, 6/116)
Versetul cu acest conținut trebuie înțeles astfel:
a)
Versetele anterioare acestui verset au oferit răspunsuri la îndoielile necredincioșilor. Apoi
„Cuvântul Domnului tău este deplin, atât în privința adevărului, cât și în privința dreptății. Nimeni nu poate schimba cuvintele Lui. El este Cel care aude totul, Cel care știe totul.”
Versetul 115 din sura respectivă subliniază că toate regulile Coranului, de la A la Z, sunt drepte, ceea ce constituie o dovadă incontestabilă că Profetul Muhammad (pace fie cu el) este un profet adevărat.
În cazul unei cauze dovedite cu dovei irefutabile, se subliniază că nu este corect să se dea crezare la ceea ce spun ignoranții nesavur.
b)
Menționat în acest verset
„Majoritatea celor care locuiesc pe pământ”
în sensul de, sau în scopul de
Sunt persoanele care au trăit în epoca profetului Mahomed (pace fie cu el).
Cei care nu acceptă adevăturile prezentate în Coran cred în opusul acestora, în fals. Contrarul adevărului este falsul, contrarul dreptății este răul, contrarul ghidării este pierderea. Prin urmare,
Toți oamenii care nu cred în Coran sunt în pierdere.
c)
Din punct de vedere islamist, acest lucru
Echipașarea se împarte în trei categorii:
1) Idei greșite despre teologie:
Credința politeiștilor, a celor care adoră stele, a celor care adoră idoli și a celor care cred în trinitate este de acest tip.
2) Idei greșite despre profeție:
Ceia care nega profetia in mod absolut.
(Deiști),
numai cei care neagă profeția lui Muhammad (pace fie cu el)
(Cei care au primit Cartea)
cei care neagă ziua judecății
(ceea ce intră în sfera profetiei. Întrucât cea mai mare lecție pe care profeții o predau, după teohism, este credința în Ziua Judecății).
3) Cei care neagă prevederile stabilite de religia islamă:
Această categorie include și ideile greșite ale politeiștilor arabi, care, conform propriilor dorințe și capricii, interzineau lucruri permise de Allah sau făceau permise lucruri interzise, sau schimba locul celor patru luni sacre.
Tocmai în acest verset se subliniază că majoritatea oamenilor sunt în eroare în privința acestor trei aspecte care intră în sfera religiei, și că nu ar trebui să se dea atenție acestor credințe ale lor.
(cf. Razi, Ibn Ashur, Al-Maragi, comentariul la versetul în cauză)
– Nu trebuie uitat că orice gândire eronată provine dintr-o presupunere lipsită de dovezi concrete. Cei care nu acceptă Tevhidul, profetia, resurecția și alte decrete divine pe care le-am indicat, fie sunt în drept, fie greșesc în gândirile lor.
Este imposibil ca ei să aibă dreptate, altfel ar însemna că Islamul nu ar fi adevărat.
Prin urmare, cei care nu acceptă credința și faptele Islamului, sau mai bine zis, nu acceptă niciun cuvânt din Coran, sunt incontestabil în pierdere. Și această pierdere nu este altceva decât o iluzie falsă.
Toți cei care se află acum pe pământ și nu acceptă adevărurile Islamului – în toate aspectele în care sunt în conflict cu Islamul – acționează pe baza presupozițiilor și sunt în eroare.
„Ei nu au nicio cunoștință despre acest lucru; ei doar urmează presupuneri. Însă presupunerile nu pot niciodată să ia locul adevărului.”
(Necm, 53/28)
Această realitate este subliniată în versetul care urmează.
– Cu toate acestea, cei despre care se vorbește în acest verset sunt cei care au trăit în epoca de aur a Islamului (Asr-i Saad) și care au fost pe calea eretică (ehl-i dalalet).
Deci, „majoritatea” la care se referă versetul
„”, este majoritatea celor care sunt ei înșiși în eroare.
Nu este vorba despre o majoritate formată din cei care au primit harul divin. Căci:
La fel cum nu toate majoritățile sunt în eroare, nici nu toate ereziile sunt majoritare.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
