– Versetele următoare menționează că cei care comit anumite păcate vor rămâne veșnic în iad: Furkan, 25/68, 69; Al-Baqara, 2/275; Al-Mu’minun, 23/103. Potrivit acestora, anumite păcate ar presupune pedeapsa veșnică?
– Știam că, cu excepția politeismului, niciun alt păcat nu implică chinul veșnic al iadului.
Dragul meu frate,
– Potrivit opiniei cărturilor Ahl-i Sunnet, bazată pe diverse versete coranice și hadisuri,
Orice fel de necredință, inclusiv politeismul, este un motiv de condamnare la iad.
Pe scurt, acest lucru este adevărat.
„Cei care intră în mormânt fără credință vor rămâne veșnic în iad.”
se exprimă astfel: niciun păcat care nu conduce la lipsa de credință nu necesită pedeapsa infernală veșnică.
– Traducerea versetelor relevante – în ordinea lor – este următoarea:
a) „Cei care mănâncă dobânzi se ridică la fel ca cel pe care l-a lovit diavolul. Aceasta este pedeapsa lor
„Shoppingul este ca dobânda.”
Acestea sunt cuvintele lor. Însă Allah a permis comerțul, iar dobânda a interzis-o. Cineva căruia i se adresează o poruncă de la Domnul său și renunță la dobândă, va fi scuzat pentru ceea ce a făcut anterior, iar judecata lui aparține lui Allah. Cineva care revine la practicarea dobânilor, aceia sunt locuitorii iadului, și vor rămâne acolo veșnic.”
(Al-Baqara, 2/275)
Putem include în discuție și acest verset:
b) „Cel ce ucide un credincios cu premeditare, pedeapsa lui este Iadul, unde va rămâne veșnic. Dumnezeu s-a mâniat pe el, l-a blestemat și i-a pregătit un chin mare.”
(An-Nisa, 4/93)
c) „Cei a căror fapte bune sunt mai ușoare pe cântar, aceia sunt cei care s-au pierdut pe ei înșiși, și aceia vor fi cei care vor rămâne veșnic în iad.”
(Al-Mu’minun, 23/103)
d) „Ei nu invocă pe alt zeu alături de Allah. Ei nu ucide pe nedrept o ființă pe care Allah a pus-o sub protecție. Ei nu comit adulter. Cineva care face aceste lucruri va primi pedeapsa păcatelor sale. Pedeapsa lui va fi dublată în Ziua Învierii, în acea mare judecată, și va rămâne veșnic în chinuri și umilință.”
(Furkan, 25/68-69)
Vom explica aceste versete în ordinea în care sunt enumerate:
a)
Ceia ce vor rămâne veșnic în iad din cauza dobânilor sunt persoanele necredente. Căci, așa cum se menționează în verset,
„Shoppingul este ca dobânda.”
au spus.
Deci, ei au negat că dobânile sunt interzise.
După cum se știe,
A considera ca halal ceea ce este haram, sau ca haram ceea ce este halal, este blasfemie.
Deci, motivul pentru care aceștia vor rămâne veșnic în iad nu este că au luat dobânzi, ci că au considerat că lua-rea dobânzilor este permisă.
(vezi Razi, Baydavi, Nesefi, comentariul la versetul respectiv)
Potrivit unor savanți, versetul se încheie cu:
„ei vor rămâne acolo pe vecie”
Exprimarea din traducere poate fi interpretată în două sensuri: literal și figurativ.
Atunci când este în adevăratul sens al cuvântului;
interesari menționați
„Shoppingul este ca dobânda”
spunând
pentru că sunt necredincioși, vor fi cu siguranță în iad pe vecie
rămân.
Atunci când este vorba de sens figurativ;
menționat în verset
„a rămâne veșnic în iad”
expresia,
a sta mult timp
înseamnă. Versetul
„Căruia i se adresează o poruncă de la Domnul său…”
Fraza care începe cu „…“ permite acestă interpretare.
(vezi Ibn Aşur, loc. cit.)
b) „Cel care ucide cu premeditație un credincios, pedeapsa lui este iad, în care va intra pentru a rămâne veșnic.”
Deși există interpretări diferite ale versetului cu privire la sentința pe care o conține, savanții sunt unanimi în privința faptului că cei care intră în mormânt cu credință nu vor rămâne veșnic în iad. Prin urmare, interpretările sunt structurate în jurul acestei idei.
(vezi Razi, comentariul la versetul respectiv)
Cu toate acestea, considerăm că următoarele comentarii sunt importante:
1)
În acest verset, Allah,
„Cel care ucide intenționat un credincios”
Menționarea că pedeapsă/recompensa pentru acest păcat este iadul veșnic evidențiază ororile crimei și pedeapsa pe care o merită. Cu toate acestea, aplicarea acestei pedepse depinde de voința lui Dumnezeu. El poate arunca necredincioșii care au săvârșit acest păcat în iadul veșnic, la fel cum El poate ierta credincioșii sau îi poate scoate din iad după ce i-a ținut acolo o perioadă lungă de timp. Această opinie, pe care Razî nu o împărtășește, aparține lui Kaffal.
(cf. Razî, loc. menț.)
2)
Deși sentința acestui verset este valabilă în sensul ei propriu, ea se poate modifica odată cu intervenția iertării lui Dumnezeu. Într-adevăr, conform majorității cărturilor, ucigașul se poate bucura de iertare dacă se pocăiește sincer. Nu se poate concepe ca pocăința de la ateism să fie acceptată, în timp ce pocăința de la omucidere să fie refuzată.
„Într-adevăr, Allah nu iartă asocierea cu El, dar iartă alte păcate, pe care El le dorește, mai jos de acest nivel.”
(An-Nisa, 4/48)
Afirmația din versetul tradusit susține acest lucru.
(vezi Razi, la locul relevant)
3)
Potrivit unor savanți, persoanele la care se referă acest verset sunt:
-așa cum se spune în unele relatări-
Poate fi vorba de cineva pe nume Mekis b. Dababe /sau de infideli care au renunțat la religie considerând că uciderea lor este permisă. Prin urmare, acest hotar se referă la infideli în sensul propriu al cuvântului. Sau, alternativ, conceptul de „eternitate” din acest context este metaforic și înseamnă o perioadă lungă de timp.
(vezi Beydavî, Nesefi, loc relevant)
c)
în versetele 102-103 din sura Al-Mu’minun
Mai degrabă decât o balanță a păcatelor și meritelor, s-a făcut o comparație între credință și necredință. Prin urmare, versetul care spune „Cei a căror fapte bune vor fi mai grele pe cântar în acea zi, vor fi fericiți” descrie situația celor a căror credință și fapte bune cântăresc mai mult.
„Cei a căror fapte bune sunt mai ușoare pe cântar, aceia sunt cei care se pierd pe ei înșiși, și aceia vor fi cei care vor rămâne veșnic în iad.”
Versetul în cauză se referă la cei care comit blasfemii și săvârșesc rele fapte.
(cf. Razî, Beydavî, Ebu’s-Suud, comentariile la versetele respective)
d) „Ei nu invocă pe alt zeu alături de Allah. Ei nu ucide pe nedrept o ființă pe care Allah a pus-o sub protecție. Ei nu comit adulter. Cineva care face aceste lucruri va primi pedeapsa păcatului său.”
în versetul care conține traducerea
„Ei nu implorează alt zeu în afară de Allah.”
fraza adaugă credința la subiect. Prin urmare, în versetul menționat,
„Cineva care face astfel de lucruri…”
în formularea care urmează
„cineva care adora altceva decât pe Dumnezeu”
incluzând și acest aspect. Acesta este, însă, un blasfem deschis.
Cei menționați în acest verset sunt necredincioși/idolatri.
Și răutățile de acolo le săvârșesc de obicei necredincioșii. De aceea
blasfemie / politeism
Ei au fost menționați, de asemenea, împreună cu calitățile lor.
(vezi Abu’s-Suud, Ibn Ashur, comentariul la versetul în cauză)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
