Dragul meu frate,
Da, fiecare atitudine și comportament al omului dezvăluie sau relevă caracterul său.
este limbajul corpului.
Modul în care o persoană merge este, de asemenea, una dintre cele mai importante caracteristici vizibile ale caracterului și personalității sale.
Coranul și Sunna (tradiția profetului Mahomed) stipulează că mersul, deplasarea și călătoria unui musulman pe pământ trebuie să fie axate pe reflecție, pe recunoașterea binefacerilor divine și pe bucuria recunecinței; este poruncit să acționeze în fiecare aspect al vieții sale cu o conduită care reprezinte sistemul de valori în care crede.
Din această frază reiese că, chiar și atunci când mergem la rugăciune, care este a doua valoare religioasă cea mai importantă după credință, ar trebui să mergem cu calm și liniște, nu să alergăm grabit.
Din Coran se înțelege că există o relație serioasă între caracterul uman, moralitatea sa și modul său de a se comporta.
Omul dobândește, ca musulman, o personalitate și un caracter conform cu învățăturile Islamului privind credința, rugăciunea, relațiile interumane, moralitatea, viața sufletească și spirituală, în măsura în care le încorporează în ființa sa prin practică. De fapt, unul dintre cele mai importante obiective ale Islamului este de a conferi omului o a doua natură.
Într-adevăr, Profetul (pace fie cu el) a spus:
„Niciunul dintre voi nu va fi un credincios perfect, decât dacă nu va supune dorințele și pasiunile sale mesajului pe care l-am adus eu.”
așa cum se arată.(1)
Privind problema din acest punct de vedere, se observă că în Coran tema modului de mers este strâns legată de moralitatea și caracterul atât al societății, cât și al individului.
În versetele 22-39 din Sura Al-Isra,
sunt menționate dinamici și principii fundamentale care definesc o societate. Aceste versete
moralitatea, regulile de bun-gust, obligațiile individuale și sociale sunt fundamentate pe principiul unității lui Dumnezeu; a nu recunoaște parteneri lui Dumnezeu, a nu adora altceva decât pe El, a fi bun cu părinții, a ajuta rudele, săracii și călătorii, a nu risipi bunurile, a nu ucide fătul în pântecul mamei din cauza grijii de trai, a nu se aproxima de adulter, a nu ucide pe nimeni nevinovat, a proteja bunurile orfanilor, a ține promisiunile, a menține măsura și greutatea corecte, a cerceta cu atenție adevărul.
fiind comandat și pe pământ
interdicția de a merge cu mândrie și a se lăuda cu mândrie
se încheie cu.
Versetele menționate încheie acest capitol, care a început cu conceptul de teuhid (unicitatea lui Dumnezeu), subliniind din nou adevărul teuhidului. Acest lucru este esențial în formarea identității musulmane.
crezul în unitatea lui Dumnezeu
și, în general, sistemul de credințe este axa principală, atât ca principiu fundamental, cât și ca grad de importanță, cu care este legată fiecare chestiune.
Din acest motiv, valorile morale și literare din Coran sunt fundamentate pe valorile religioase, în primul rând pe adevărul monoteismului, iar la sfârșit, se pune din nou accent pe evitarea politeismului, cu care este asociat.(2)
De asemenea, se subliniază aici că orice acțiune, cuvânt sau gând ar trebui să înceapă cu conceptul de unitate (tawhid) și să fie construit pe el.
La fel, cu privire la disciplinarea mersului omului de către Lokman aleyhisselam.
sfatul pe care i l-a dat fiului său
unui copil
în care este conturată personalitatea și caracterul
a fost abordat într-un cadru.
Lokman (as) explică, cu înțelepciune, principiile fundamentale ale educației copiilor:
„Când Luqman îşi sfătui pe fiul său, el a spus: „Fiul meu! Nu aduce niciodată parteneri lui Allah, căci asocierea cu Allah este o nedreptate mare. Fiul meu, fapta, oricât de mică ar fi, ca un boi de măsline, chiar dacă este ascunsă într-o stânca sau oriunde în ceruri sau pe pământ, Allah o va scoate la iveală. Căci Allah este bun, cunoscător.”
(știința pătrunde cu ușurință în mistere)
Fiul meu, săvârșește rugăciunile cu credință, să răspândești binele, să te străduiești să împiedici răul și să fii răbdător în fața greutăților! Căci acestea sunt lucruri care necesită hotărâre și determinare.
Nu întoarce spatele oamenilor cu aroganță, nu merge pe pământ cu mândrie! Căci Allah nu iubește pe cei mândri, care se laudă și se consideră superiori. Mergi cu moderație, cu echilibru!
Regulează-ți vocea când vorbești, nu striga! Amintește-ți că cel mai urât sunet este cel al măgarilor care latră cu toată puterile lor.”
(Lokman, 31/13, 16-19)
Sfaturile de aur ale lui Lokman (as), bazate pe înțelepciune, care transmit mesaje extrem de importante omenirii din toate timpurile cu privire la educația copiilor, sunt fundamentate pe următoarele principii:
Așezarea în inimile, sufletele și mințile oamenilor a adevărului monoteismului; evitarea politeismului, considerat ca cea mai mare și cea mai rea nedreptate; recunoașterea că dreptul lui Allah primează peste tot; în locurile unde există rebeliune împotriva lui, acestor oameni –
chiar că ar fi părinții săi –
Se afirmă că nu se va dezvolta niciodată o relație de obediență față de părinți; că dreptul părinților este cel mai mare drept după dreptul lui Dumnezeu, că este obligatoriu să-i ascultăm pe părinți și că trebuie să fim recunoscători pentru că ne-au crescut; că un om, în relațiile sale cu ceilalti, trebuie să adopte cea mai buna atitudine, de la transmiterea și reprezentarea valorilor religioase la ajustarea modului de mers și a tonului vocii. (3)
Cu alte cuvinte, sunt enumerate principiile fundamentale care ar trebui să guverneze reprezentarea religiei.
Iată cum Coranul, prin intermediul lui Lokman, prezintă disciplinele fundamentale legate de educația caracterului unui copil musulman, printre care un loc important îl ocupă:
„din modul de mers”
menționează, de asemenea;
De a fi înconjurat de mândrie, aroganță, orgoliu, lucruri pe care Dumnezeu și oamenii nu le iubesc, de a fi afectat de o tulburare psihologică și un complex de inferioritate, de a privi pe alții de sus în jos, umilendu-i.
îndeamnă la prudență.(4)
Lokman (as) încheie aceste sfaturi pe care le-a dat fiului său cu avertismentele că ar trebui să pășească cu pas echilibrat și să-și regleze bine tonul vocii.
Coranul, în sura Furkan, de asemenea
„Slujitorii lui Rahman”
El a descris caracteristicile exemplare ale acestora, i-a caracterizat cu opt calități, fiecare reprezentând un grup, oferind, într-un fel, o sinteză a moralului și civilizației islamice. La desenarea portretului caracterelor slujilor sinceri ai Rahmanului, el a pus în prim-plan…
„își desfășurau activitățile cu umilință, discreție și demnitate”
a fost menționat.(5)
Un aspect important al portretului uman ideal, așa cum este prezentat în Coran, este considerat ca parte a caracterului și moralului uman.
„mersul cu moderație”
primul aspect pe care îl subliniază atunci când abordă
într-o manieră lipsită de mândrie, aroganță și ostentatie
este să mergi pe jos.(6)
Surse:
1) Bağavî, Hüseyin b. Mes’ud, Şerhu’s-Sünne, (Tahk.: Şuayb el-Arnavut, Muhammed Züheyr Şaviş), el-Mektebu’l-İslâmî, Damasc, 1983, p. 213; Beyhakî, Ebû Bekr Ahmed b. el-Hüseyin b. Ali, el-Medhal ile’s-Süneni’l-Kübra, (Tahk.: Muhammed Ziyaurrahman el-A’zamî), Dâru’l-Hulefa li’l-Kitabi’l-İslâmî, Kuweit, 1993, p.1/188.
2) a se vedea Seyyid Kutub, Fi Zilali’l-Kur’an, Beirut, Dâru’ş-Şurûk, 1986, 4/2220; Zuhaylî, et-Tefsiru’l-Münir, Dâru’l-Fikir, 1991, 15/68; Muhammed Beşir b. Cedidiyye, Tenvîru’l-Müstenîr fi Beyani Meani’l-Kur’an, 4/24.
3) Rıfat Oral, „Lokman (as) şi educaţia copiilor în Coran”, revista Mehir, primăvara 1999, p. 63-65; Mustafa Müslim, et-Tefsiru’l-Mevdûî li Süveri’l-Kur’ani’l-Kerîm, 6/36.
4) Mustafa Müslim, et-Tefsiru’l-Mevduî, 6/34-35.
5) Elmalılı, Limba Coranului, Religia Dreptă, V/3611.
6) Pentru informații detaliate, vezi Ergün Çapan, „Modul de mers ca criteriu moral în Coran”, Revista Facultății de Teologie a Universității Harran, Şanlıurfa, iulie-decembrie 2011, nr. 26: 32-58.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
