– Sunt oameni care susțin că nu există un pod numit Sırat.
Dragul meu frate,
în Coran
calea dreaptă, drumul drept, drumul spre mântuire
mai mult
„müstakim” (drept)
Este utilizat ca adjectiv, însemnând religia monoteistă și religia islamică, care sunt conforme cu voința lui Dumnezeu și conduc spre El:
„Cine se încrede în Allah şi se sprijine pe El, cu siguranţă va găsi calea dreaptă.”
(calea dreaptă)
a fost transmis.
(Al-i Imran, 3/101);
„Într-adevăr, Allah este Domnul meu și Domnul vostru. Adorati-L pe El singur. Aceasta este calea dreaptă.”
(calea dreaptă)
opriți-vă.”
(Al-i İmran, 3/51).
Dar în terminologie
calea dreaptă
când se spune despre viața de apoi
„calea dreaptă”
îmi vine în minte.
Sırat,
Este un pod care se întinde de la locul adunării de la Judecata de Ultima Zi, trecând peste iad, până la rai.
Acest pod va fi construit peste iad în Ziua Judecății. Credincioși, păcătoși, necredincioși, toți vor trece peste acest pod. Nu există alt drum spre rai. Încărcăturile plasate pe ambele părți ale Siratului vor trage, cu porunca lui Allah, în iad pe cei a căror fapte bune nu sunt suficiente pentru a trece de el. Cei a căror fapte bune sunt grele, chiar dacă s-au zgâriat și s-au rănit din cauza răului, vor trece.
Sârâtul
Vor trece. Unii credincioși vor trece în genunchi, ca peșterele, timp de ani de zile. Profetul (pace fie cu el) va fi pe Sirat în timpul trecerii prin el.
„Mântuiește-mă, Doamne, mântuiește-mă!..”
și va continua să se roage pentru credincioși.
(Muslim, Iman, 84/329).
Abu Sa’id al-Khudri relatează că Profetul (pace fie cu el) a spus:
„După judecata și socoteala de pe câmpul de adunare, peste Iad se va întinde o punte (Sirat). Allah va permite mijetirea. (Cei credincioși) vor continua să roage: ‘O, Allah, acordă-ne siguranță, acordă-ne siguranță!’ Când s-a întrebat: ‘O, Mesia, ce este puntea?’, el a răspuns: ‘Este un drum alunecos și alunecător. Pe ea se află cârlige, agățătoare și spini aspri, ca acele de săgeți din Necid. Credincioșii vor trece cu viteze variate, în funcție de faptele lor: unii vor trece în clipirea ochiului, alții ca fulgerul, alții ca vântul, alții ca păsările, alții ca cai de curse de rasă bună, alții ca cămile. Unii credincioși vor trece sănătoși, alții vor fi răniți…”
(rănit ușor)
alții sunt eliberați, iar alții sunt aruncați în focul iadului.'”
(Relatat de Mansur Ali Naser, Al-Tâc, V, 394-395, cu referire la Buhari, Muslim, Tirmizi).
Abu Hureira a relatat următorul hadit de la Profetul (pace fie cu el):
„Sitratul (podul) va fi întins în mijlocul iadului. Eu voi fi primul care va trece de pe el, împreună cu comunitatea mea, din rândul profeților. Pe lângă profeți, nimeni altul nu va putea vorbi în acea zi, iar cuvintele profeților vor fi…”
„Doamne, Doamne, salvează-mă, salvează-mă.”
„în regulă.”
(Relatat de Buhari şi Muslim, Tâc, V, 377-378).
Potrivit lui Abu Sa’id al-Khudri, Sirat este un pod mai subțire decât un fir de păr și mai ascuțit decât o sabie. Lungimea Sirat este de o mie de ani de urcuș, o mie de ani de coborâre și o mie de ani de teren plat. Această distanță va fi parcursă de unii oameni. Fiecare persoană va traversa această distanță într-un timp proporțional cu faptele sale.
(Mansur Ali Nasif, Tâc, V.394; Acluni, Keşfül-Hafa, II, 31)
Potrivit unor teologi, relatarea că Sirat este mai subțire decât un fir de păr și mai ascuțită decât o sabie este o metafor care indică faptul că traversarea acestui pod este extrem de dificilă și greoaie.
Cât de repede vor trece credincioșii peste Podul Sirat depinde de faptul că se vor abate sau nu asupra lucrurilor interzise. Ceia care, având în inimile lor gândul de a comite un păcat, se întorc imediat de la el și se depărtează de el, vor trece repede peste Sirat.
Pe Sirat, fiecare credincios are o lumină de care numai el va beneficia. Nimeni altul nu va putea beneficia de această lumină. Nimeni nu va putea merge în lumina altcuiva. Sirat va fi mai larg sau mai îngust pentru fiecare credincios în funcție de extinderea luminii sale. Deși Sirat are o lățime fixă, în funcție de lumina celor care trec pe el, va părea îngust și greu pentru unii, larg, confortabil și plăcut pentru alții.
Dumnezeu, cel mai înalt, a spus:
„O voi credincioși, întoarce-vă cu o pocăință sinceră la Allah, spre păcatele voastre! Poate că Domnul vostru vă va acoperi relele voastre, și vă va introduce în raiuri prin care curg râuri, în Ziua în care nu va rușina pe Profet și pe cei credincioși cu el. Căci lumina lor va merge înaintea lor și pe margini lor,
„Doamne, fă ca lumina noastră să fie deplină, iartă-ne; Tu eşti cu siguranţă capabil de a face totul.”
spun ei.”
(At-Tahrim, 66/8).
Lumini de care se vorbește în acest verset sunt lumini pe care credincioșii le obțin prin credința lor și faptele lor. Aceste lumini, în special, îi vor conduce pe credincioși pe podul Sirat, salvând-i. Întrucâtul ipocriții rămân în întuneric, credincioșii…
„Doamne, nu stinge lumina noastră şi nu ne lăsa în întuneric ca pe necredincioşi şi ipocriţi! Continuă lumina noastră pân-ă la locul unde vom ajunge, ca să ne bucurăm de ea şi să nu fim pierduţi în întuneric!”
spun:
„În acea zi”
(pe drumul drept)
Bărbații ipocriți și femeile ipocrite le vor spune credincioșilor: „Așteptați-ne, să luăm o parte din lumina voastră!”. Li se va răspunde: „Întoarceți-vă în urma voastră și căutați o lumină!”. Într-adevăr, între ei va fi pus un zid cu o poartă, având înăuntrul lui mila și în afara lui chinul.
(Hadid, 57/13).
Dumnezeu, Cel Prea Înalt, mai spune:
„Nu există niciunul dintre voi care să nu ajungă acolo.”
(la iad)
nici măcar să nu treacă pe acolo. Aceasta este o hotărâre definitivă a Domnului. Apoi, noi îi vom salva pe cei care cred și se abțin de la rău. Iar pe cei nedrepți îi vom lăsa acolo, genuflexi.”
(Maria, 19/71-72).
Potrivit unei tradiții, trecerea credincioșilor care vor intra în Rai prin iad constă în traversarea podului Sirat. Toți vor trece peste acest pod, iar cei care vor intra în iad vor trece de asemenea prin el. Scopul trecerii credincioșilor prin iad pe drumul spre Rai este de a amplifica bucuria lor, de a crește recunoștința lor pentru mântuire, și de a intensifica suferința necredincioșilor. Întrucât mântuirea credincioșilor, pe care i-au considerat inamici în lumea de aici, și aruncarea necredincioșilor în iad reprezintă o pedeapsă suplimentară pentru aceștia.
Majoritatea mu’teziliților și Qadi Abduljabbar al-Hamdani (m. 415/1025),
„Nu este posibil să se treacă peste el; chiar dacă ar fi posibil, trecerea peste Sirat ar fi o povară grea și o suferință pentru credincioși.”
au negat existența podului Sirat, spunând:
Unii savanți, precum Halimi (m. 403/1012), au afirmat că necredincioșii vor fi aruncați direct în iad, fără a trece prin Sirat. Ei au bazat această opinie pe un hadis narat de Abu Sa’id al-Khudri. Potrivit acestui hadis, la Ziua Judecății, un crier va striga:
„Fiecare comunitate să urmeze ceea ce adoră în lume.”
îl va chema. Atunci, toți cei care au închinat cult altor ființe, idoli și statui, în loc de lui Allah, cel pur și mărit, vor fi aruncați în iad, fără ca vreunul să scape. Când nu vor mai rămâne decât cei buni și cei răi care au închinat cult numai lui Allah, și resturile poporului cărților, vor fi chemați evreii, și li se va spune:
„La ce vă închinaiți?”
se va spune. Ei
„Noi adoram pe Uzair, fiul lui Dumnezeu.”
vor spune. Atunci le vom spune:
„Ați mințit! Dumnezeu nu a avut nici soție, nici fiu.”
Se spune că aceștia, declarând că au sete și cerând apă de la Dumnezeu, vor fi conduși spre foc care va părea ca o mirajă, vor călca unii peste alții și vor fi aruncați în flăcările iadului. Apoi vor fi chemați creștinii,
„Căruia îi adorați voi?”
se va spune.
„Noi adoram pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu.”
vor spune. Și lor.
„Ați mințit! Dumnezeu nu a avut nici soție, nici fiu.”
se va spune. Atunci ei, spunând că sunt însetați, vor cere apă de la Dumnezeu, și li se va spune:
„Veniți să vă răcoriți cu un pahar de apă?”
și vor fi conduși spre iad, care va arăta ca o mirajă, unde se vor aglomera și se vor călca în picioare pe drumul spre iad.”
Continuând cu acest hadit: se spune că celor rămași li se va arăta fața lui Allah, într-o formă pe care nu o recunosc, apoi violența și groaza vor fi îndepărtate, iar celor care au adusat sincer la Allah li se va permite să se prosterne. Alții, când vor să se prosterne, vor cădea cu capul în jos. După aceea, Allah se va arăta din nou, într-o formă (atribute) diferită de cea pe care au văzut-o prima dată. Ulterior, se va arunca un pod (Siraṭ) peste iad, iar intercesiunea va fi permisă.
(Din Buhari, Muslim, Tirmizi, citat din at-Tâc, V, 393-394; textul a fost preluat și rezumat din Sahih al-Buhari, vezi Muslim, Sahih, Kitab al-Iman, 81/302).
(Sa’deddin Taftâzani, Şerhul-Makasıd, Istanbul 1305, II, p. 223; Şerhul-Akaid Istanbul 1310; Abdusselâm b. İbrâhim el-Lakkâni, Şerh-u Cevhereti’t-Tevhid, Egipt 1955, p. 235-236; Fahreddin er-Razi, Mefâtihul-Gayb, Istanbul 1308, Kitab-ü Mecmü’atin mine’t-Tefâsir, el-Matbaatül-Âmire Istanbul 1319).
(Muhiddin BAĞÇECİ)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
