– Imam Rabbani menționează în a 77-a scrisoare a Mektubat-ului că este posibil să se atinge starea de tutela a profeților. Însă, este imposibil să se egalizeze cu tutela vreunui profet.
– Îmi scapă ceva, sau are altă semnificație?
Dragul meu frate,
Este posibil să se traduca cuvântarea Imam-ı Rabbani în cauză astfel:
„Legea fiecărui profet este legată de tutela sa. Prin respectarea acestei legi, se poate ajunge la acea tutela.”
(vezi Mektubat, arabă, 1/127, Epistola 77)
– Poate că aici putem înțelege asta:
Orice persoană dreaptă, prin respectarea legii propriului profet, poate ajunge la aripa de protecție a acelui profet.
Această reunire nu indică egalitatea celor două forme de tutelă.
Baștră, el atinge un rang înalt prin intermediul aspectului de sclavie, care este aripa de tutela a profetului.
Într-adevăr, în Islam se acceptă că este posibil să se atingă un nivel numit velayet-i kübra prin moștenirea profetismului. Cu toate acestea, acest velayet nu înseamnă că este identic cu velayetet profetului sau că se află la același nivel. Ba chiar,
Tutela sfintelor personalități este „umbra” (umbra), adică umbra, în timp ce tutela profetilor este „aslul” (aslul), adică esența.
O umbră nu se poate compara cu ființa căreia aparține.
– Următoarele cuvinte ale lui Bediüzzaman Hazretleri reprezintă o explicație excelentă:
„Relația profetului cu protectorul este ca imaginea Soarelui văzută în oglinzi, în comparație cu Soarele în sine.”
Iată
cercul profetic, cercul de tutela
Cu cât este mai înalt rangul profetiei, cu atât mai mare trebuie să fie superioritatea companionilor, care sunt slujitorii sferei profetiei și stelele acelui soare, față de sfinții din sfera sfințeniei. Mai mult, moștenirea profetiei și credința, care este sfințenia cea mai înaltă, adică sfințenia companionilor, chiar dacă un sfânt ar obține-o, tot nu ar ajunge la rangul companionilor din prima linie.
(vezi Cuvinte, p. 491)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
