Dragul meu frate,
Există sfinți celebri în acest domeniu. Aceștia sunt ei, și sunt venerați.
Unele calități ale anumitor sfinți sunt scoase în evidență; de exemplu, se spune că un anumit sfânt era foarte generos. Acest lucru nu înseamnă că ceilalți nu erau generoși. Este la fel cu acest caz. Aceste lucruri s-au spus despre el, pentru că miraculele și puterile sale au fost văzute mult după moartea sa, iar el a devenit faimos. Altfel, acest lucru nu arată că ceilalți sfinți nu au avut puteri miraculoase sau influență după moartea lor.
Aceasta înseamnă că, cu permisiunea lui Dumnezeu, proprietarul, chiar dacă a decedat, își continuă interesul și legătura cu evenimentele lumești, având, prin grația lui Dumnezeu, autoritatea de a dirija spre binele pe care Dumnezeu Îl dorește. Este un fel de ajutor supranatural. Însă totul se desfășoară în cadrul principiilor de „adab-ul-lah” (respectarea legilor divine) și „tahlik-ul-sirr” (principiul de a nu dezvălui secrete).
I. Permisiunea, voința, porunca, voia, grația, mila și puterea lui Dumnezeu sunt esențiale.
II. Nu se trece cu vederea faptul că proprietarul bunurilor acționează și dispune de ele nu din proprie voință, ci supunându-se voinței lui Dumnezeu.
III. Nicio economie;
a) Nu este perceput ca ceva care ar putea compromite credința în Tevhid,
b) Nu se produce în mod contrar ordinii naturale;
c) Nu se exagerează în măsura în care ar putea fi încălcat secretul ofertei.
d) Nu se personalizează. Adică, nu se atribuie ființei umane, negând comanda și voința lui Dumnezeu.
Coranul menționează că în Bătălia de la Badr, trei mii de îngeri au ajutat Compania Profetului în numele lui Allah.1
După cum se știe, Coranul ne informează despre existența unei categorii de oameni care „rămân vii” chiar și după moarte. Potrivit Coranului, cei uciși în drumul lui Allah nu sunt „morți”. Ei sunt vii. Dar noi nu simțim asta.2
Tot conform Coranului, viața pe pământ este doar un joc și o distracție. Viața adevărată este viața din viața de apoi. Viața din viața de apoi este o viață plină de viață, cu toată ființa și cu tot sinele.3 Potrivit lui Bediuzzaman, acest verset proclamă că viața adevărată este viața din lumea de apoi; că în lumea de apoi nu există materie inanimată, că nici măcar cea mai mică particulă nu este moartă.4
A spune că influența unor prieteni ai lui Dumnezeu, în special a profeților, a cărturilor și a martirilor pe care Dumnezeu i-a împuternicit, continuă și după moarte, înseamnă că aceia pe care Dumnezeu i-a ales ca martori își continuă influența chiar și în viața de apoi, unde au trecut dincolo de lumea pământească, care este doar joc și distracție.
Într-adevăr, Bedîüzzaman Hazretleri a scris într-o scrisane:
(după moarte) (între sfinți) 5
Tot Bedîüzzaman, referindu-se la Hamza (r.a.), stăpânul martirilor, afirmă că, cu permisiunea lui Allah, acesta protejează pe cei care se refugiază la el și se ocupă de treburile lor lumești; că persoanele care au trecut în lumea sufletelor și a îngerilor prin moarte sunt preocupate de noi, că rugăciunile și darurile spirituale ale noastre ajung la ele, iar binecuvântările lor luminoase ne ajung nouă; că sunt cu noi; că binecuvântările luminoase nu pot fi simțite prin critică și opoziție, ci se retrag; că Profetul (s.a.v.) sărutând capul lui Hasan (r.a.), a simțit că și mulți moștenitori ai profetului, asemănători cu Mahdi, precum Gaus-ul Azam Şeyh Geylânî, care provine din linia binecuvântată a lui Hasan (r.a.), au parte din binecuvântare; că Profetul (s.a.v.) a acordat o importanță extraordinară lui Hüseyin (r.a.), îmbrățișând cu importanță pe moștenitorii profetului, asemănători cu Mahdi, precum Zeynülabidin, Ja’far-i Sâdık, care provin din linia luminoasă a lui Hüseyin (r.a.).10
Ca o continuare a acestei tradiții, Bediuzzaman a fost favorizat de atenția și ajutorul lui Abdul Kadir Geylani (r.a.) încă din copilărie,11 și a fost angajat sub influența sfântă a Profetului (s.a.v.);12 Mevlana Halid Bagdadi a slujit în cercul Bagdadului sub influența lui Shah-i Geylani, după Shah-i Nakshibend și Imam-i Rabbani.13
Prin urmare, problema influenței, cu condiția de a nu fi exagerată, nu contravine credinței în unitatea lui Dumnezeu; ea constă pur și simplu într-o manifestare a harului divin. Cel care conduce spre mântuire este Dumnezeu. Dumnezeu este cel care deține adevărata influență. Profeti, cărturari, martiri și sfinți care au obținut harul lui Dumnezeu exercitează această putere doar cu permisiunea lui Dumnezeu.
1. Vezi Al-Imran, 3/13 şi 123.
2. Al-Baqara, 2/154;
3. Al-Ankabut, 29/64;
4. Dîvan-ı Harb-i Örfî ve Sünûhât, p. 84;
5. Barlă Lâhika, p. 180;
6. Corespondența, p. 12;
7. Cuvinte, p. 478;
8. Şuâlar, p. 589;
9. Lem’alar, p. 132;
10. Lem’alar, p. 26;
11. Sikke-i Tasdik-i Gaybî, p. 128;
12. Şuâlar, p. 577;
13. Sikke-i Tasdik-i Gaybî, p. 17.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
Comentarii
Mulțumesc.
