Dragul meu frate,
Este clar că mezheplerele (corpurilor religioase) le revine binecuvântarea și harul.
Însă extremismul în privința mezhebului nu este corect. Toate mezhebele drepte se bazează pe Cartea lui Allah, pe sunna Profetului (pace fie cu el) și pe consensul ashabilor, al savanților maturi ai ummeta.
Un musulman este liber să aleagă oricare dintre mezhepurile ortodoxe.
Religia noastră nu a impus în acest sens nici condiții, nici obstacole. Întrucât scopul mezhebului (școlii de jurisprudență) este că musulmanii nu pot deduce singuri, din sursele principale indicate, soluțiile la problemele lor religioase. Aceasta necesită o cunoaștere vastă, profundă și detaliată. Nu toată lumea posedă o asemenea cunoaștere. Prin urmare, ei sunt obligați să aleagă mezhebul unuia dintre imamii mujtahidi (învățați în jurisprudența islamică) care au obținut recunoașterea comunității musulmane, și să rezolve și să pună în practică problemele lor religioase conform acestuia.
Prin urmare, oricine poate alege una dintre mezhebele ortodoxe, cea care i se pare mai ușor de urmat.
Cu toate acestea, este necesar să cunoască dogmele religioase ale confesiunii pe care o va alege.
Nu este necesară o altă intervenție chirurgicală.
De asemenea, nu este corect să se facă distincție între confesiuni.
Întrucât toți fondatorii de școli de gândire sunt mujtahizi absoluți. Chiar dacă greșesc, ei câștiesc răsplata doar prin faptul că au exercitat ictihad.
„Un imam este superior altui sau are mai multe cunoștințe decât altul.”
Aducerea laudatiilor nepotrivite, precum cele menționate, le face rău imamilor și nu aduce niciun beneficiu nimănui. Toți au fost savanți de mare valoare. Au dedicat întreaga lor viață, cu inteligența și memoria superioare pe care le-a dat Dumnezeu, cauzei lui Dumnezeu. În istoria Islamului, în special imamilor celor patru școli de gândire, nu li s-au egalat mulți. Dumnezeu a creat acești savanți puternici pentru a proteja religia, a păstra sfințenia ei și a o ține departe de opinii greșite și răuvoioase. Perioada cuprinsă între secolul I și secolul IV al erei islamice este cea în care au apărut cei mai mulți imami mujtahidi. Ulterior, nu au mai apărut mulți mujtahidi de valoarea lor.
Concluzionând, spunem că:
Este necesar ca noi, ca musulmani, să nutrim același respect și dragoste față de cele patru școli de gândire care mai există, inclusiv față de școlile de gândire dispărute, precum și față de imami lor.
Privind problema bid’ei:
Integrarea și opiniile imamilor mujtahidi sunt derivate din Coran și Sunna, cele două principii fundamentale ale religiei noastre, și constau în interpretarea acestora. Așa cum arată clar versetul coranic de mai jos:
“…Dacă ar fi întrebat pe profet și pe cei care au autoritate religioasă printre ei, aceia care cercetează lucrurile ar fi aflat ce este adevărul.”
(An-Nisa, 4/83)
Dacă se observă cu atenție, versetul cere ca, după Profetul (pace fie cu el), să ne adresăm cu problemele noastre și persoanelor cu experiență și experți în domeniu.
Iată că existența corupțelor religii este o explicație a acestui verset.
De asemenea, conform unei tradiții binecunoscute, profetul (pace fie cu el) l-a trimis pe Muaz în Yemen și, când l-a întrebat cum și pe baza căror principii va judeca, acesta a răspuns, pe rând:
„Eu judec conform cu Cartea lui Allah, cu tradiția Profetului, iar dacă nu găsesc răspuns în ele, judec conform cu propriul meu judecământ.”
a spus. Profetul (pace fie cu el) a fost foarte bucuros de acest răspuns. Aceasta este, de asemenea, o sursă importantă din punct de vedere al subiectului nostru.
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
