Dragul meu frate,
În cărțile de jurisprudență, există o afirmație generală și vagă, care nu stabilește limite clare, conform căreia decorarea moschelor nu este permisă. Punctele de plecare ale jurisprudenței noastre sunt următoarele:
Coranul
„Către moschei nu merg decât cei care cred în Allah și în Ziua Învierii.”
(Al-Tawbah, 9/18)
der. Așșa-așșa (mamur etme) înseamnă atât reconstrucție și construcție, cât și însufletire, umplere, funcționalizare. De asemenea, expresia de decorare, frumusețuire a moscheilor se poate înțelege din expresia așșa-așșa (mamur etme).
Mescidul Profetului (s.a.v.) era simplu. Avea pereți simpli de cărniță, acoperiți cu frunze de palmier. Construirea de moschei ornate contravine exemplului profetic.
Dar la acea vreme nu exista posibilitatea de a face altceva. Asta era tot ce se putea face urgent. Profetul (pace fie cu el) a construit moscheea asa, dar nu a interzis construirea uneia mai perfecte si mai decorate. La acea vreme casele erau asa, dar acum nimeni nu discuta despre perfectiunea caselor.
Într-un hadis,
„decorarea moscheilor este un semn că sfârșitul lumii se apropie”
(vezi Musnad, 3/134)
Se spunea.
Însă faptul că decorarea moscheilor este un semn al apocalipsului nu înseamnă că acest lucru este inacceptabil. Nu tot ce indică apropierea apocalipsului este rău.
Din acest material, se poate deduce că decorarea moscheilor este o activitate inutilă și chiar neplăcută, cu excepția cazurilor în care există o justificare rezonabila. Însă, în vremuri ca cele de acum, când moscheile reprezintă un simbol de identitate, este practic o necesitate ca ele să fie extrem de estetice. Pe de altă parte, a picta moscheile în culori stridente, sub pretextul decorării, nu reprezintă decorare, ci mai degrabă o manifestare de lipsă de gust.
Este considerat mekruh (nedorosit) să se decoreze, să se acopere cu aur sau să se agățe diverse tablouri în locuri din moschee pe care le pot vedea cei care se roagă.
Este considerat inoportun ca banii strânși pentru construirea moschei să fie folosiți pentru decorarea ei. Decorarea ar trebui să fie realizată doar cu bani proprii sau cu banii pe care donatorul i-a dat cu acordul ca vor fi folosiți pentru decorare.
Este mai bine ca banii strânși pentru moschee să fie folosiți pentru a-i instrui pe membrii comunității și copiii lor în privința adevărurilor, în loc să fie cheltuiți pe decorațiuni.
(vezi Prof. Dr. Faruk Beşer, Viața contemporană prin prisma fatwelor)
Ibn Hajar al-Askalani a abordat tema mai detaliat, rezumând-o astfel: a menționat că Imam Azam Abu Hanifa a permis decorarea moscheilor și locurilor de rugăciune.
1.
Decorația și înfrumusețarea moscheilor sunt unanim considerate mekruh (desirable to avoid) dacă distrag atenția celor care recitând rugăciuni.
2.
Dacă decorarea este efectuată pentru a se lăuda sau a se ostenta, atunci este considerată mekruh (descurajată). Mai mult decât decorarea, chiar și construirea unei moschei cu acest scop este mekruh.
3.
Construirea moschei solide și utilizarea de materiale precum varul în acest scop este, în opinia noastră, permisibilă, nu este considerată mekruh (nedorită). Buhari și Muslim au relatat din povestirea lui Osman ibn Affan:
„Cineva care construiește o moschee pentru Allah, Allah îi va construi un palat în Rai.”
Hadisul-Şerif, precum și acțiunile întreprinse de Hacı Osman în moschee în timpul califatsului său, constituie o dovadă a opiniei noastre. (Referire la) relatarea lui Abu Dawud…
„Eu nu am fost însărcinat să ridic moschei.”
Hadisul care traduce acest verset nu contravine opiniei noastre. Întrucât nu conține niciun element care să indice o interdicție. Absența unei porunci nu implică necesarmente că ceva este mekruh (desaprobat). Ibn Abbas…
„Jur că veți decora moscheile voastre la fel cum evreii și creștinii decoră (sinagogile și bisericile) lor.”
(Abu Dawud, Salat 12) este un hadit întrerupt. Chiar dacă am admite că este un hadit ridicat la rangul de autentic, totuși, ar fi interpretat ca o îndemnare la decorarea și ornamentarea moscheii în măsura în care ar ocupa prea mult timp comunității.
4.
Este interzis să construiești moschei prin confiscarea forțată a proprietății altora.
5.
Este interzis (haram) ca un fondator să construiască o moschee cu bunuri de fondație care nu sunt destinate construirii de moschei.
Din cuvintele lui Ibn Hajar și din faptul că Abdullah ibn al-Zubayr a construit Kaaba-i Muazzama și a ridicat clădirea, se poate concluziona că este permis să se construiască moschei solide și înalte.
(vezi Sunen-i Abu Dawud, traducere și comentariu, Şamil Yayınları 2/203-204)
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
Comentarii
müttaki586
Ultima frază rezumă subiectul.
