Dragul meu frate,
Fondul,
După cum se deduce din caracterul cuvântului, habs (închisoare) și waqf (vocație) înseamnă a scoate un bun util din proprietatea unei persoane și a-l destina, a-l fixa, a-l consacra (a-l opri) pentru un anumit scop caritativ.
Primul waqf (fond religios) din Islam, considerat a fi cel al lui Omar (ra):
„Să nu fie vândut, să nu fie donat, să nu fie moștenit…”
a fost constituită ca waqf (fond religios inalienabil) cu mențiunea: (Sevkânî, VI/20) Prin urmare, esența waqf-ului este perpetuitatea, adică imposibilitatea de a fi vândut sau modificat. Bazându-se pe acest principiu, jurisprudența noastră consideră că waqf-urile care nu menționează vânzarea în actul de constituire nu pot fi vândute decât în cazuri de necesitate. Întrucât condițiile legitime impuse de donatori în actul de constituire sunt, din punct de vedere al aplicării, înțelesului și semnificației, echivalente cu textele normative (nass) ale legislatorului (șarî). Cu alte cuvinte,
Statutul fondației, în ceea ce privește caracterul său obligatoriu, este ca Coranul; trebuie respectat.
(Bilmen, IV/266, 339, 345, 351; Ömer Hilmi, 17)
Condițiile unei fundații valide și necesare nu pot fi modificate sau reasociate nici măcar de către fondator. Întrucât fundația a ieșit din proprietatea sa. (Ö. Hilmi, 47; Bilmen, IV/352) Cu excepția cazului în care fondatorul a prevăzut în actul de fondare posibilitatea de modificare. (Bilmen, IV/353) Această autoritate de modificare se poate delega și administratorului, caz în care acesta din urmă o poate exercita. (Ö. Hilmi, 47; Bilmen, IV/354) Însă, dacă actul de fondare este absolut, modificarea se poate face o singură dată; dacă este prevăzută posibilitatea de modificare continuă, modificarea se poate face continuu. (Bilmen, IV/354)
Privind vânzarea fundației:
A fi-i vândut, iar cu suma obținută a fi cumpărat alt bun, care să-l substituie, adică a fi constituit ca waqf (fond religios).
„înzădărcire”
Se spune că, întrucât nici măcar cel care a instituit fundația (waqif) nu poate schimba condițiile fundației, el însuși nu o poate vinde dacă condițiile nu prevăd vânzarea. (Bilmen, IV/352) Însă, prin „vânzare” se înțelege vânzarea cu scopul de a cumpăra altceva cu banii obținuți. Altfel, vânzarea fundației fără a cumpăra altceva în locul ei nu este permisă, deci, dacă cel care a instituit fundația o face cu condiția ca el însuși sau administratorul să o poată vinde, fundația este nulă. Întrucât aceasta înseamnă încetarea fundației. (Hilal er-Rây, 88-89-91)
Însă, în cazul fundației, condiția esențială este perpetuarea.
(Bilmen, IV/312); Cel mai bun tip de waqf (donatie religioasa) este cel care este cel mai durabil, cel mai util și cel mai necesar (Bilmen, IV/300).
Dar dacă în actul de donație se stipulează condiția de vânzare și înlocuire cu altceva, acest lucru este permis. (Hilâl er-Rây, 91) Însă, ca acest lucru să fie permis, pe lângă mențiunea în actul de donație, este necesar ca bunul achiziționat să nu fie de valoare inferioară celui vândut. Dacă valoarea este mai mică, nu este permis. (Ömier Hilmi, 115; Bilmen, IV/355) De asemenea, dacă în actul de donație se menționează dreptul de înlocuire, dar nu se precizează cu ce, administratorul (mütevelli) nu poate să-l înlocuiască decât cu un bun imobil a cărui valoare nu este inferioară celei inițiale. (Ömer Hilmi, 115; Bilmen, IV/356; Hatemi, 78)
Dacă o fundație este vândută cu un preț vădit abuziv (o înșelare de care nu ar cădea nici măcar o persoană normală), vânzarea este nulă, iar fundația continuă să existe. (Hilâl er-Ra’y, 93)
Dacă în actul de donație este stipulat că administratorul fondației poate vinde proprietatea – ca în cazul modificării statutului – administratorul o poate vinde o singură dată. Nu poate revinde suma primită ca contraprestație. (Hilâl er-Ra’y, 95) Dacă este menționată condiția de „permanență”, administratorul o poate vinde. (Bilmen, IV/356)
Dacă cel care fondează o fundație (waqf) deleagă altcuiva (mutawalli) dreptul de a vinde fundația, delegația încetează odată cu moartea fondatorului. Dacă însă a acordat permisiune și pentru perioada de după moartea sa, mutawalli-ul poate vinde. (Hilâr er-Ra’y, 98)
Dacă statutul permite înlocuirea fondului cu bani (nukûd), acesta poate fi vândut. Suma obținută rămâne ca fond, fiind investită legal, iar profitul este cheltuit în scopul stabilit. (Bilmen, IV/356) Cu toate acestea, această chestiune a fost întotdeauna controversată. În condițiile inflaționiste de astăzi, ea este chiar mai delicată. Dacă ar fi posibil (Allah ştie mai bine), ar putea fi vorba de o monedă sau aur care să-şi păstreze valoarea, luând-se în considerare valoarea lor. Dacă statutul nu permite înlocuirea, fondul nu poate fi înlocuit (vândut, iar suma obținută nu poate fi transformată în fond).
Însă fundația,
Dacă nu mai poate îndeplini scopul prevăzut în statut, se dărâmă sau se distruge, sau dacă veniturile nu acoperă cheltuielile -pentru zilele noastre- poate fi vândut cu aprobarea unui savant cu cunoștințe teologice și experiență practică. Cu toate acestea, la vânzare nu ar trebui să existe o diferență de preț excesivă în raport cu prețurile de piață. (Bilmen, IV/ 355)
Utilizarea fondului de donație cu un scop diferit, fără a fi vândut.
„schimbare”
Se numește așa. De exemplu, transformarea unei case în grădină sau școală, a unei hanuri în baie turcească. Dacă în statutul de fondație este prevăzută autorizația pentru mutarea fondației de către administrator, ei pot face acest lucru; în caz contrar, nu pot. (age)
Click here for more information:
FUNDAȚIA…
Cu salutări și rugăciuni…
Islamul prin întrebări
